Sunt foarte deprimat....

[vsovivi]

Domnule, ţie ţi-e frică în general, că de aia bei şi fumezi şi te droghezi şi pofteşti fete şi iubitele altora şi acuma iată ţi-e frică fiindcă ai aruncat frica ta în seama iadului şi a morţii din filme şi deci ai motiv să-ţi fie frică de frică şi vrei să faci ceva ca să nu mai ajungi să ai senzaţia ruşinoasă de frică... frica de moarte, frica de terminarea vieţii, frica de sfârşit, frica de dureri, de scârbe, de întuneric, de centrul pământului, frica de iluzii, frica de tot felul de credinţe mincinoase de prin filme... aşa ca o frică entuziasmantă SiFi...

Păi nu urâ frica fiindcă ea e începutul înţelepciunii şi e bună pentru mântuirea ta, e cel mai bun leac pentru orice boală, dar este scris că trebuie să ai frică de Dumnezeu ca să nu păcătuieşti nu aşa să te sperii ca credulul şi ca prostul şi ca nebunul şi ca crizatul şi cu toate astea tot la fel de tiran păcătos să rămâi... iar ţie ţi-e frică de închipuirile tale bine folosite de dracii care ies din filmele SiFi şi te bântuie şi te batjocuresc ducându-te în stări de om speriat şi apoi ţi se face ruşine... şi vrei să scapi... păi ''cine v-a învăţat să fugiţi de răul care vine, pui de năpârci''... asta le spunea Ioan Botezătorul celor ce veneau să fie botezaţi şi să se pocăiască... dar o făceau aşa ca fariseii... doar de ochii gLumii... Şi le-a mai zis, ''faceţi dar roade vrednice de pocăinţă, şi nu vă bateţi în piept că voi sunteţi fiii lui Avraam că iată'', şi a lovit nişte pietre de pe malul Iordanului cu toiagul său şi a zis: ''Şi din pietrele astea poate Dumnezeu să-Şi ridice fii''...

Problema spaimei tale vine de la forma pământului, păi pământul nu e glob şi citeşte la Facerea să vezi cum e defapt realitatea... am explicat aici cum pricep eu ca dar de sus...

Iadul, fii sigur că există, dar acolo, în iezerul de foc ce arde cu pucioasă, unde este aruncat satana şi proorocul mincinos şi fiarele şi balaurele şi toţi cei ce s-au unit cu ei şi au trăit în minciună... acolo ajungi dacă nu iei aminte şi continui să ai faptele şi trăirile cele viclene şi spurcate şi desfrânate... ale mândriei şi îngâmfării inimii tale... iubirea de sine însuşi cu egoism şi dispreţul tuturor celorlalţi... mofturi şi pofte alese... de păcate şi păcătuiri sadice...

Deci iadul îşi întinde tentaculele prin duhurile rele care sunt draci chiar dacă ai impresia că tu eşti: lăcomia, viclenia, trufia, ispita, răutatea, încrezutul, mândria, lenea că din asta izvorăsc toate păcatele adică lenea duhovnicească, credulitatea, ura, minciuna, furtul, crima, mânia iute şi nemulţumirea, pisma invidia, pofta rea, şi duhul minciunii măririi de sine, adică un fel de aristocraţie a mincinoşilor răutăcioşi şi vicleni... şi multe alte duhuri rele, care toate se nasc din neascultarea de Dumnezeu pentru ascultarea de gLume...

Deci iadul este printre noi, acolo sunt băgaţi la puşcărie doar cei ce nu au crezut şi au rispit toată viaţa lor, au curvit până şi pe patul de moarte... cu reviste, cu filme, cu femeile de servici sau asistentele de la spital... au lăcomit la bani, au fost zgârciţi... toţi sunt acolo şi suferă... urlă de durere, strigă după Dumnezeu... îşi duc suferinţa până la judecata finală când fiecare îşi va lua răsplata înţelepciunii pe care a împlinit-o... Căci înţelepciunea se arată bună din faptele ei...

Ce trebuie să faci ca să te linişteşti?

Să foloseşti orice frică pe care o ai ca să nu mai păcătuieşti... şi să nu te mândreşti... şi nu-ţi închipui că eu sau alţii sunt mai curajoşi, tuturor ne e frică de moarte, de iad, de rău, de stări dezastroase, dar Domnul Iisus Hristos, şi tu împreună cu El veţi birui tot răul... prin răbdare... mulţumire... prin taina cuminţeniei şi nevinovăţiei... căci de slava de la oameni şi de la draci (bagabonzi) şi de la tine însuţi trebuie să te fereşti ca de iadul cel mai spurcat... că dacă acum ai să te smereşti şi ai să te pocăieşti pentru ochii şefului sau ai vecinului sau ai gLumii sau ai dracilor, sau ai prietenilor... ai să ajungi din lac în puţ... căci spânul o să te flateze şi o să te facă şef de farisei...


Nu-ţi alnga frica de moarte şi de iad şi de judecată căci prin astea vine frica de la Dumnezeu... dar această frică trebuie s-o foloseşti, so împlineşti ca să asculţi şi să nu mai păcătuieşti...

De exemplu, uite, până am ajuns pe net, astăzi, am căzut în tot felul de păcate ce par minore:

-pofte stradale adulterine, adică eram încântat de haremul stradal, de femeile străine ale altora pe care le-am poftit crezând eu că sunt date mie pentru poftele mele

-batjocura săracilor, naivilor, copiilor, proştilor crezându-mă deştept şi privilegiat... prin bani, prin haine alese, prin tot felul de luxuri şi privilegii

-visări şi închipuiri care mă pregătesc la prilejul ivit ca să fiu apt şi să pootoareoare ca să plinesc păcatul mângâierilor trupeşti... să ma laud că eu pot, eu fac.... eu sunt vrednic...


şi altele, ca lepădări de Dumnezeu, uitări, vânzări de iubită şi de fraţi... şi toate în fracţiuni de secundă şi în plimbarea de dimineaţă...

Deci coşmarul şi iadul e în noi... aşa că lucrarea este ca să-l scoatem afară din noi... să nu+l mai trăim ci să trăim:

-simplitatea, pacea cu Dumnezeu şi cu semenii, dragostea nelacomă, nedesfrânată, sinceritatea, cinstea, smerenia, dreptatea... şi toate virtuţile smereniei şi umilinţei de sine...

Iar pacea nu vine decât dacă nu mai judeci pe nimeni şi nu te mai răzbuni şi nu mai huleşti, nu mai înjuri, nu mai scuipi, nu mai urăşti, nu mai bârfeşti şi nu-ţi mai baţi joc de nimeni... dar toată schimbarea trebuie să-ţi vină din sincera părere de rău pe care înaintea Lui Dumnezeu şi a conştiinţei şi a Adevărului şi a Dragostei vrei liber şi nesilit de nimeni ca s-o mărturiseşti... fiindcă în suflet şi în inimă simţi că îţi pare rău pentru ce ai făcut, pentru ce ai devenit, pentru starea de patimi pe care o ai...

Şi repede, cât ai clipi, Domnul te face o făptură nouă... şi te înfiază... şi de atunci toată viaţa ta va fi o bucurie şi o mulţumire... dar trebuie să rabzi apoi tot ce vine asupra ta... că doar aşa te vei desăvârşi împreună cu Tatăl tău şi Maica ta... Dumnezeu şi împreună cu toţi sfinţii şi drepţii şi smeriţii.