[AdrianAamz]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Exact asta am vrut să vă demonstrez, Biblia nu aminteşte nimic de regulile împovărătoare puse asupra Sabatului. Acestea le găsiţi doar în Talmud, de aceea l-am citat. Desigur Hristos nu pune preţ pe Mishna, de aceea Şi-a permis s-o încalce, iar dvs. Îl acuzaţi [indirect] că a călcat Sabatul şi că pe drept a fost condamnat la moarte.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Dar unde scrie în Biblie că nu ai voie să mesteci grâu în ziua sabatului? A rupe pâinea şi a o mânca nu e călcare de sabat, cum nu era călcare de sabat smulgerea spicelor şi mestecarea boabelor de grâu. Căci asta au făcut ucenicii lui Hristos (nu Hristos- ţin să se menţioneze încă o dată!).

Am zis eu de vreo regula impovaratoare ?
Faptele sunt: Hristos e acuzat ca ucenicii lui, si in ultima instanta Iisus insusi, fac ce nu se cuvine in ziua de sabat.
In cazul ruperii spicelor (ruperea spicelor e totusi o lucrare, chiar daca serveste unei nevoi omenesti elementare...), Iisus nu zice ca n-a calcat sabatul, ci le aduce aminte de un caz istoric concret de exceptare de la unele norme care inca erau obligatorii si ramase in vigoare si dupa 1000 de ani de la producerea acelor cazuri de exceptie.
El nu se disculpa ca la tribunal, nu incearca sa furnizeze dovezi cum ca el sau ucenicii nu au incalcat sabatul ! Dimpotriva ! Le pune in fata ceea ce se cheama in justitie un precedent in care incalcarea Legii nu a fost sanctionata conform aceleiasi Legi.

Deci, din punctul meu de vedere, ar fi cam asa :
admitand ca Iisus este Dumnezeu (ceea ce ii confera drepturi mult mai mari decat lui David si insotitorilor aceluia ), Hristos le spune intr-un mod foarte subtil fariseilor ( care nu il acuzau chiar fara temei) ca si El are drepturi cel putin similare cu David, daca nu chiar mai mari, iar cei care sunt impreuna cu el se bucura de aceleasi drepturi precum s-au bucurat insotitorii lui David.
Aici Hristos pur si simplu incearca sa le deschida ochii fariseilor asupra propriei lui persoane, aratand prin acest exemplu ca lui i se cuvine chiar mai mult decat lui David.
Caci nu si-a mai permis nimeni altcineva, nici pana la David si nici dupa David, sa mai incalce prescriptiile legii referitoare la painile punerii inainte.
Doar Hristos vine cu acesta pretentie: "eu sunt Dumnezeu !" Apoi, in consecinta logica: "Eu am facut sambata pentru om, deci eu fac ce vreau cu (in ) samabata facuta de mine."

Desigur, daca fariseii ar fi vazut ce au vazut ucenicii la schimbarea la fatza de pe Tabor, ar fi zis: "asa e, Doamne, ai dreptate, iarta-ne".
Dar ei vedeau doar un om indraznet, ca sa nu zic tupeist, si cred ca si dvs. daca erati in locul lor tot asa ati fi vazut si ati fi reactionat (fiindca eu marturisesc ca daca eram in locul fariseilor acelora, asa as fi facut).

Si vazand indrazneala si pretentiile acelui om, ce era sa facem, eu sau dvs., in scena ruperii spicelor ?
Ce aveam noi drept criteriu de apreciere ?
Aveam in mana o carte conform careia omul Iisus, fiul tamplarului, calca si porunca nr. 1, fiindca nu il vedeam in fata noastra pe Dumnezeu cel care l-a scos pe Israel din Egipt, ci un biet tamplar, si porunca nr. 4, caci incalca sambata si nici macar nu nega sau nu incerca sa demonstreze ca nu e asa.