[AlinB]

În prealabil postat de penticostalul

Întrebare: Te lepezi de toţi mai marii eresurilor, şi împreună şi împreună cu aceia şi de adunarea, obiceiurile şi de toţi învăţătorii lor, şi ca pre nişte protivnici sfintei Biserici a răsăritului, îi blestemi pe ei?
Răspuns: Mă lepăd, şi îi blestem pe ei.

Se pare ca ce gasisem eu era versiunea prescurtata.
In plus, am participat o data la asa ceva si partea asta nu tin minte sa o fi auzit.

In cazul in care eu as dori sa trec in Biserica Ortodoxa va trebui mai intai sa-mi blestem copiii, parintii si prietenii pe care ii am in Biserica Penticostala. Nu as vrea sa insist pe aceasta tema delicata.
Mi-am exprimat deja punctul de vedere: ar trebui lucrat putin la text.

Corect.
Deci vedeti, nu e chiar asa simplu trecerea cum puneti problema.

Dar chiar daca trecem peste aceasta parte, ramane clara cea a declararii celorlalte crezuri ca fiind eretice si in dusmanie cu Dumnezeu.
Cu asta cum va impacati? Si aici ar trebui lucrat la text?

Si sa nu credeti ca nu la fel pun neoprotestantii problema vizavi de Biserica Ortodoxa sau chiar ata de alte biserici neoprotestante, chiar daca sub alte forme.

Deci problema cu "bisericile locale" nu e chiar asa simpla.

Ideea era ca daca nu sunt chestiuni fundamentale, care tin de Dumnezeire sau de mantuire acela care are dreptate poate spune precum apostolul Pavel: "Dacă gândiţi ceva în alt fel, Dumnezeu vă va descoperi şi aceea. Dar de acolo unde am ajuns, să urmăm acelaşi dreptar, să gândim la fel".

Sunt chestiuni fundamentale care tin de Dumnezeu SI de mantuire.

Daca ortodocsii au dreptate in chestiunea preotiei, neoprotestantii doar se joaca de-a preotia si neavand de fapt binecuvantarea lui Dumnezeu se pot f. bine incadra la categoria orbului care conduce alti orbi.

Daca ortodocsii au dreptate in chestiunea Euharistiei, ceea ce fac neoprotestantii pe partea asta este o imitatie ieftina care poate fi chiar considerata de la un anumit punct blasfemie.

Daca ortodocsii si unii neoprotestanti au dreptate in chestiunea vorbirii in limbi, atunci ceea ce penticostalii fac ori este circ ori caz de posedare ceea ce iarasi ridica probleme grave de mantuire.

etc.

El, cel care are dreptate prefera insa sa spuna: "Eu singur am dreptate, pe voi toti ceilalti va va lua dracu". Doar asta e problema.

Nu prea zice nimeni asa dar multi prefera sa o inteleaga asa pentru a se simti ei cei buni si a-i clasifica pe ceilalti ignoranti.

Dupa intelegerea mea, Biserica universala este in intregime (nu doar o particica) Stalpul si temelia adevarului. Ea este sare si lumina in lume prin cei care fac parte din Ea: crestini adevarati din diferite confesiuni.

Binenteles ca este in intregime dar vad ca vreti sa o vedeti ca o suma a unor bucati de adevaruri presate ici si colo la diverse grupari aflate in conflict ba chiar opozitie doctrinara in chestiuni chiar fundamentale.
Interesanta imagine aveti despre Biserica.

Nu cred in comuniunea dintre bisericile istorice si cele (neo)protestante. Ma depaseste subiectul.

Nu puteti crede in ceva care care nu exista.

Cred ca avem multe de facut fiecare in bisericile noastre.
Cred ca adevaratii crestini sunt una in Duhul, fie ca sunt penticostali sau ortodocsi.

Avand in vedere diferentele fundamentale de doctrina, nu toate cele care isi spun biserici sunt produsul Duhului, deci unitatea in Duh este exclusa.

Pentru ce s-ar mai da lupte seculare pentru o unitate vizibila cand oricum fiecare biserica are in sanul ei un mare procent de (practic) atei?

Luptele pentru unitate sunt mai mult o miscare politica, nimeni nu e pregatit sa accepte ca ar gresi in vreun fel.

Nu vad legatura cu ateii, cei care sunt atei nu prea mai au treaba cu biserica respectiva.

Haideti sa presupunem (prin absurd) ca in 2015 Bisericile catolice, ortodoxe protestante si neoprotestante ar fi toate in comuniune.
Toate ar accepta o singura invatatura (ortodoxa, normal) si s-ar impartasi din acelasi potir.
Credeti ca aceasta ar putea fi numita Biserica lui Hristos?

Categoric.

Cu 50% crestini de Paste si de Craciun, care beau nelegiuirea ca apa si se numesc crestini doar pentru ca nu sunt musulmani?
Biserica lui Hristos este formata din oameni care s-au convertit la Dumnezeu, care il iubesc, care, chiar daca mai pacatuiesc, se pocaiesc de pacat si incearca sa urmeze Calea Domnului.

Credeti ca aceasta definitie este consistenta cu Scriptura?
Scrie in Scriptura care este durata standarda maxima intre momentul greselii si cel al pocaintei?

Depinde din ce unghi priviti problema.
Acum de exemplu incercati sa va plasati in locul lui Dumnezeu cu pretentia ca stiti care sunt faptele fiecaruia si ce face fiecare la biserica si in afara ei.
Biserica are sau nu si madulare bolnave?
Pot sau nu aceste madulare sa se insanatoseasca intr-o zi?

Niciuna dintre confesiuni nu are toti membri ei la standardele Bisericii.

Aratati-mi va rog unde sunt definite aceste "standarde ale Bisericii" si cum sunt ele puse in practica.
Ar trebui biserica sa inventeze un fel de securitate care sa supravegheze pe fiecare membru sa vada daca se incadreaza in standarde?

Iar uniunea dintre ele nu ar rezolva in nici un fel problema.

Depinde cum vedeti problema.
Dvs. insistanti pe asezarea Bisericii pe niste standarde morale cvasi-arbitrare care presupun judecarii moralitatii fiecarui individ de catre ceilalti, ceea ce va pot arata clar ca este IMPOTRIVA Sf. Scripturi.

Cvasi-arbitrare, pentru ca NIMENI nu indeplineste in totalitate si in mod desavarsit toate standardele morale crestine.

DPDV ortodox, problema care se pune este cea a harului.
Harul NU este prezent in afara Bisericii, care NU este o unitate a adevarului din mijlocul ratacirilor.

Fara Har NU se poate ajunge la o sfintenie autentica.
La o viata oarecum morala da, poate ajunge si un calugar budist sau un saman indian sau un mahomedan sau un neoprotestant.

Eu nu sunt adeptul ecumenismului in sensul unirii bisericilor si nu cunosc vreun neo protestant care sa creada in acest tip de ecumenism.

Ortodoxia nu insista si nu se roaga pentru unirea bisericilor (ortodoxa, romano-catolica, neoprotestante, etc) ci pentru ca omul sa vina la cunostinta Adevarului, la o cunoastere autentica, in Har, nu una intelectuala din interpretari personale ale literii Scripturii.

Ori, repet, aceasta nu e posibila atat timp cat omul se plaseaza in afara Bisericii, chiar daca isi numeste mica lui adunare "biserica" si se considera aprioric membru al Bisericii in baza efortului moral personal.