Citat:
În prealabil postat de fallen
Sa stii ca si cand stai "singura" sunt ispite. Poti sa ajungi in bratele unui barbat (chiar strain) si din deznadejde. Sunt si barbati perversi, si femei slabe pe lumea asta, te poate aborda unul intr-un moment de deznadejde si sa ai impresia ca-ti ofera alinare si el de fapt sa vrea doar.... Tu de ce crezi ca n-am curaj sa plec, ca mi-e teama ca voi renunta la un compromis si voi fi nevoita sa fac mai multe. Bine, stiu ca asta nu e o mentalitate de invingator dar e una din temerile care mi-a intrat in cap si nu o pot scoate, e una din chestiile care ma tine pe loc.
|
Nu prea inteleg logica asta, adica de teama unui compromis, sa renunti la orice lupta si sa alegi direct compromisul.
Si compromisurile sunt de mai multe feluri, exista si compromisuri onorabile, ti s-a dat exemplu mai sus.
Si iarasi, vad un defect de logica, sunt mai multe feluri de minciuni, minciuna adevarata, zic eu, se cunoaste prin faptul ca raneste pe cineva, mai exact sentimente sincere si loveste in lucruri bune.
Ori, minciuna de care se vorbeste mai sus dimpotriva, face un bine la toata lumea, omul poate sa-si tina postul, ceilalti au impresia ca si-au impus punctul de vedere (care e absurd), toata lumea e fericita.
Sa zicem ca ar afla intr-o buna zi ca e minciuna, cine ar fi ranit? Un sistem de valori adevarat? Principii? Nu, doar incapatanarea, orgoliul, necredinta.
In schimb, un compromis rusinos, care incalca flagrant si constient principii vitale din sistemul de valori pe care incerci sa-l pui in practica, este mai mare decat orice minciuna si este o minciuna pentru ca te minti pe tine in primul rand, spunand ca ceea ce faci ar avea totusi o intentie sau finalitate buna.
Cam asa stau lucrurile daca este sa le privim riguros moral si spunem ca nu vrem minciuna in viata noastra, atunci sa taiem minciuna din radacine nu sa alegem sa practicam o minciuna paguboasa pentru viata noastra si in schimb sa ne eschivam de una care ne-ar da sansa de a face ceva bun in viata noastra (spirituala in primul rand).