Se poate tine "post partial?"

[fallen]

În prealabil postat de glykys

Nu stiu cat de mult se iubesc ei, oricum, relatia lor e mai mult decat platonica, dar parintii lui vor ca fiul lor sa isi termine mai intai studiile,sa isi faca o situatie si apoi sa se casatoreasca cu cineva de conditia lui. Fiul e de acord cu ei, si colega mea e de acord cu ei, mai ales ca si ea gandeste asemanator, vrea sa isi faca un rost in viata intai, are alte prioritati, e OK daca vorbeste cu el de doua ori pe saptamana si ies in parc...Parintii lui sunt oameni de vaza, cu principii si nu ar accepta ca prietena fiului lor sa locuiasca cu ei, nici macar intr-o camera separata - nu stiu daca au asa ceva si nici cum o privesc pe ea, probabil nu o plac prea tare, pentru ca e saraca... Nici ea nu ar accepta sa traiasca cu el, in concubinaj, chiar daca asta presupune sa isi care bagajele aproape zilnic pe unde se duce.

Ceea ce imi place insa este ca dragostea sau nevoia stringenta de o locuinta nu le intuneca gandurile si ca amandoi sunt sinceri unul cu altul si se inteleg, au principii, prioritati...

P.S. Si chiar de ar sta ca oaspete (pe o perioada nelimitata!!! cine se inhama la asa ceva?), in camera separata, ar avea foarte multe ispite. Acum sta la o colega care locuieste cu prietenul ei, iar aceasta i-a zis ca o poate tine numai o luna-doua, tocmai din cauza prietenului ei...Deci...

Sa stii ca si cand stai "singura" sunt ispite. Poti sa ajungi in bratele unui barbat (chiar strain) si din deznadejde. Sunt si barbati perversi, si femei slabe pe lumea asta, te poate aborda unul intr-un moment de deznadejde si sa ai impresia ca-ti ofera alinare si el de fapt sa vrea doar.... Tu de ce crezi ca n-am curaj sa plec, ca mi-e teama ca voi renunta la un compromis si voi fi nevoita sa fac mai multe. Bine, stiu ca asta nu e o mentalitate de invingator dar e una din temerile care mi-a intrat in cap si nu o pot scoate, e una din chestiile care ma tine pe loc.

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Sa stii ca si cand stai "singura" sunt ispite. Poti sa ajungi in bratele unui barbat (chiar strain) si din deznadejde. Sunt si barbati perversi, si femei slabe pe lumea asta, te poate aborda unul intr-un moment de deznadejde si sa ai impresia ca-ti ofera alinare si el de fapt sa vrea doar.... Tu de ce crezi ca n-am curaj sa plec, ca mi-e teama ca voi renunta la un compromis si voi fi nevoita sa fac mai multe. Bine, stiu ca asta nu e o mentalitate de invingator dar e una din temerile care mi-a intrat in cap si nu o pot scoate, e una din chestiile care ma tine pe loc.

Nu prea inteleg logica asta, adica de teama unui compromis, sa renunti la orice lupta si sa alegi direct compromisul.

Si compromisurile sunt de mai multe feluri, exista si compromisuri onorabile, ti s-a dat exemplu mai sus.

Si iarasi, vad un defect de logica, sunt mai multe feluri de minciuni, minciuna adevarata, zic eu, se cunoaste prin faptul ca raneste pe cineva, mai exact sentimente sincere si loveste in lucruri bune.

Ori, minciuna de care se vorbeste mai sus dimpotriva, face un bine la toata lumea, omul poate sa-si tina postul, ceilalti au impresia ca si-au impus punctul de vedere (care e absurd), toata lumea e fericita.
Sa zicem ca ar afla intr-o buna zi ca e minciuna, cine ar fi ranit? Un sistem de valori adevarat? Principii? Nu, doar incapatanarea, orgoliul, necredinta.

In schimb, un compromis rusinos, care incalca flagrant si constient principii vitale din sistemul de valori pe care incerci sa-l pui in practica, este mai mare decat orice minciuna si este o minciuna pentru ca te minti pe tine in primul rand, spunand ca ceea ce faci ar avea totusi o intentie sau finalitate buna.
Cam asa stau lucrurile daca este sa le privim riguros moral si spunem ca nu vrem minciuna in viata noastra, atunci sa taiem minciuna din radacine nu sa alegem sa practicam o minciuna paguboasa pentru viata noastra si in schimb sa ne eschivam de una care ne-ar da sansa de a face ceva bun in viata noastra (spirituala in primul rand).