View Single Post
  #35  
Vechi 23.11.2011, 11:18:50
N.Priceputu
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
De aceea, nu mă simt absolut de loc vinovat să îi omor, ci consider acest lucru o datorie civică și față de cei dragi ai mei și mine însumi. Câinii sunt inamicii mei, spațiul public din jurul casei este frontul. În ciuda unor succese punctuale (câteva plasări de chiftele cu doze letale de digitală)
Îmi pare rău că aveți o relație atât de dușmănoască cu niște biete animale. Probabil n-ați avut ocazia, în copilărie, sau mai târziu, să fiți în preajma lor, să mângâiați un câine, să-i dați de mâncare, să vă jucați cu el. Apropiindu-vă de ei, i-ați fi cunoscut mai bine și ați fi putut observa că sunt cu totul lipsiți de răutate, ca orice animal de altfel. Iar copiii care cunosc animalele doar de la zoo consider că li se refuză ceva esențial.

Când atacă, pe străzi (deși în peste 30 de ani de când sunt în București n-am fost mușcat decât o dată, și atunci nu de un maidanez) nu fac decât să își protejeze teritoriul sau puii. Cred că toată lumea e de acord că locul lor nu e în stradă - și iubitori, și neiubitori. Dar nu merită ura noastră.

Țăranul a crescut printre animale și a învățat și să le stăpânească, și să le îndrăgească; cu măsură. Numai orașul, cu depărtarea lui de natură, a făcut ca lucrurile să degenereze, fie într-o iubire exagerată față de animale, fie într-o ură nejustificată.

Părintele Galeriu spunea că omul a fost făcut ca un părinte peste toate făpturile, și așa trebuie să se poarte; să le stăpânească, dar cu milă.

Last edited by N.Priceputu; 23.11.2011 at 11:25:00.
Reply With Quote