eutanasierea cainilor

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De aceea, nu mă simt absolut de loc vinovat să îi omor, ci consider acest lucru o datorie civică şi faţă de cei dragi ai mei şi mine însumi. Câinii sunt inamicii mei, spaţiul public din jurul casei este frontul. În ciuda unor succese punctuale (câteva plasări de chiftele cu doze letale de digitală)

Îmi pare rău că aveţi o relaţie atât de duşmănoască cu nişte biete animale. Probabil n-aţi avut ocazia, în copilărie, sau mai târziu, să fiţi în preajma lor, să mângâiaţi un câine, să-i daţi de mâncare, să vă jucaţi cu el. Apropiindu-vă de ei, i-aţi fi cunoscut mai bine şi aţi fi putut observa că sunt cu totul lipsiţi de răutate, ca orice animal de altfel. Iar copiii care cunosc animalele doar de la zoo consider că li se refuză ceva esenţial.

Când atacă, pe străzi (deşi în peste 30 de ani de când sunt în Bucureşti n-am fost muşcat decât o dată, şi atunci nu de un maidanez) nu fac decât să îşi protejeze teritoriul sau puii. Cred că toată lumea e de acord că locul lor nu e în stradă - şi iubitori, şi neiubitori. Dar nu merită ura noastră.

Ţăranul a crescut printre animale şi a învăţat şi să le stăpânească, şi să le îndrăgească; cu măsură. Numai oraşul, cu depărtarea lui de natură, a făcut ca lucrurile să degenereze, fie într-o iubire exagerată faţă de animale, fie într-o ură nejustificată.

Părintele Galeriu spunea că omul a fost făcut ca un părinte peste toate făpturile, şi aşa trebuie să se poarte; să le stăpânească, dar cu milă.

[AlinB]

În prealabil postat de N.Priceputu

nu fac decât să îşi protejeze teritoriul sau puii. Cred că toată lumea e de acord că locul lor nu e în stradă - şi iubitori, şi neiubitori. Dar nu merită ura noastră.

Aiurea, si chiar daca ar fi asa, atat timp cat teritoriul lor este spatiu public, ei nu au ce sa caute acolo.

Eutanasierea nu se face din ura, e o utilitate.

Si nu e obligatorie, dupa cum ziceam, nimeni nu opreste pe iubitorii de maindaezi sa ia acasa 1-2-3 daca vor, dar sa raspunda pentru ei.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de N.Priceputu

Dar nu merită ura noastră.

Desigur. De aceea nici nu îi urăsc. Îi ucid fără nici o ură, ca să îndepărtez un pericol. Nici vânătorii nu am auzit să urască animalele vânate.
Iar în ceea ce priveşte muşcatul, avem experienţe diferite. Am fost muşcat de două ori de câini vagabonzi, o dată necesitând spitalizare. Fiul meu a fost muşcat şi a dezvoltat comportament fobic (evită cele mai scurte drumuri daca sunt caini, evita chiar si sa treaca prin faţa gardurilor din curţile cu câini, deşi ştie că sunt închişi). Culmea este că tatăl meu a fost muşcat cel mai frecvent, fiind singurul din familie care dă de mâncare câinilor vagabonzi. Locuiesc vizavi de Spitalul Colentina: dacă vreţi să aflaţi de există ori nu muşcaţi de câini în Bucureşti, cel mai bine este să vă uitaţi în condica de primiri de la Boli Infecţioase de acolo.