Citat:
În prealabil postat de Erethorn
Corect, DAR, încă o dată, de la etajul 10 de unde s-a aruncat sinucigașul și până la asfaltul de care, zdrobindu-se, a murit, au trecut, conform legilor naturii descoperite de Newton, câteva secunde, și cine îmi îngăduie mie să stabilesc ce s-a întâmplat cu sufletul lui în acele secunde ? Cine îmi îngăduie mie să susțin că păcatul lipsei de nădejde a persistat până în ultimul moment ?
Oare eu, cel care scriu sau citesc aici, de câte ori am căzut în acest păcat, și de câte ori, cu ajutorul Sfântului Duh și în momentele cele mai neașteptate și mai de neînțeles pentru mintea noastră omenească, m-am dezis și m-am căit de el ?
|
Eu nu am terminat teologia. Eu am terminat profil real. La mine lucrurile se bazeaza mult pe cifre. Hristos nu se bazeaza pe cifre si nici nu judeca pe baza de cantar. Dar omul care a decis sa se sinucida nu a facut-o cu 5 secunde inainte de a se arunca de la balcon. Deci a avut timp sa se razgandeasca. Ce l-ar determina sa se caiasca. Frica de moarte? Aia nu e cainta ci e regret. Cam cati se vor cai in caderea lor? Si daca s-ar cai s-au spovedit? Aici e periculos sa ne aventuram. Chiar daca unii regreta in timpul ala scurt, regreta de teama mortii nu se gandesc ei la Hristos. Deci putem afirma ca sinucigasii merg in iad. Nu noi judecam, nu noi dam sentinta, dar Hristos asta ne invata. Nu ca ne-ar ajuta pe noi cu ceva sa stim asta totusi. Dar Biserica nu se roaga pentru sufletele lor.