Citat:
În prealabil postat de AlinB
Repet, este incredibil ca in ditamai invatatura catolica bine documentata si pusa la punct nu exista absolut nicaieri conceptul ca un copil ar putea pacatui, chiar daca fara a fi deplin constient de greseala pe care o face.
|
Nu, nu există.
La dv există ? În acest caz, trebuie să vă puneți de acord cu dl marius22:
Citat:
|
Domnule Dragomir, si noi, crestinii ortodocsi, avem certitudinea - si marturisim - ca pruncii/copii sunt lipsiti de pacat.
|
Citat:
|
Adica daca poate sa ia jucaria fratelui/surorii sale eventual sa-l loveasca, nu pacatuieste?
|
Nu, noi credem că, dacă un copil nu este la vârsta înțelegerii, ci are, să zicem, 3 ani, acesta nu este un păcat și suntem absolut siguri că un astfel de copil, dacă ar fi să moară, va merge în Rai.
Citat:
Sa fie asta oare comportamentul adamic de dinainte de cadere?
Adica daca Adam ar fi avut copii inainte sa fi fost alungat din rai, ar fi facut astfel?
|
Confundați răul cu păcatul. Păcatul este întotdeauna rău, dar răul nu este întotdeauna păcat. Nu numai că un copil care ia jucăria fratelui ori surorii, ba chiar îl lovește, nu comite niciun păcat, dar nici când scuipă Sfintele din gură nu face niciun păcat. Dar face un rău, face un lucru care nu ar trebui să se întâmple. Un lucru pe care noi, adulții, bineștiind despre ce și despre Cine este vorba, ar trebui să îl preîntâmpinăm, așa cum preîntâmpinăm cazurile în care copiii își dau în cap cu jucăriile.
Răul a apărut ca urmare a corupției naturii umane și a naturii în general. Cât păcat face câinele dv pt că ia osul altui câine, tot atâta face și copilul care ia jucăria altuia. Sper că sunteți de acord că, în vremea lui Adam, câinii nu-și furau oasele unul altuia. Nici măcar iarba, din care mâncau pe atunci.