Probleme la impartasirea bebelusilor

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu, deoarece:
-botezarea nu expune la sacrilegiu, aşa cum cuminecarea expune la sacrilegiu. Dacă un copil scuipă apa sfinţită a botezului, aceasta nu este un sacrilegiu, pe când dacă scuipă Sf Trup şi Sânge este cu totul altceva. Sincer, nu sesizaţi diferenţa ?

-În Biblie scrie de 5 ori că oamenii s-au botezat "cu toată casa lor", din care noi înţelegem "şi copiii". Nu scrie nicăieri că s-au cuminecat cu toată casa lor.

Este un fals argument pentru ca:
1. Chiar daca ne inchipuim ca erau si copii, nu cred ca putem merge cu imaginatia atat de departe incat sa spuneti si ce varsta aveau.
Iar daca puteau sa zica "amin" cred ca puteau fi si impartasiti, asa ca de ce
nu?

SAU

2. Daca va puteti imagina ca erau copii care s-au botezat, puteti sa va imaginati ca au fost si impartasiti mai tarziu.

3. Nu in ultimul rand: argumentul o ia pe panta protestantismului: daca nu este scris in Bilie, nu exista, nu e bun, nu trebuie practicat.

-Un copil nebotezat suferă de păcatul ancestral şi, din câte cunoaştem, nu se poate mântui. Dimpotrivă, un copil mic botezat, dar necuminecat, NU SUFERĂ DE NICIUN PĂCAT. Nimic nu este mai sigur că un astfel de copil s-ar mântui.

Repet, este incredibil ca in ditamai invatatura catolica bine documentata si pusa la punct nu exista absolut nicaieri conceptul ca un copil ar putea pacatui, chiar daca fara a fi deplin constient de greseala pe care o face.

Adica daca poate sa ia jucaria fratelui/surorii sale eventual sa-l loveasca, nu pacatuieste?
Sa fie asta oare comportamentul adamic de dinainte de cadere?
Adica daca Adam ar fi avut copii inainte sa fi fost alungat din rai, ar fi facut astfel?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Repet, este incredibil ca in ditamai invatatura catolica bine documentata si pusa la punct nu exista absolut nicaieri conceptul ca un copil ar putea pacatui, chiar daca fara a fi deplin constient de greseala pe care o face.

Nu, nu există.
La dv există ? În acest caz, trebuie să vă puneţi de acord cu dl marius22:

Domnule Dragomir, si noi, crestinii ortodocsi, avem certitudinea - si marturisim - ca pruncii/copii sunt lipsiti de pacat.

Adica daca poate sa ia jucaria fratelui/surorii sale eventual sa-l loveasca, nu pacatuieste?

Nu, noi credem că, dacă un copil nu este la vârsta înţelegerii, ci are, să zicem, 3 ani, acesta nu este un păcat şi suntem absolut siguri că un astfel de copil, dacă ar fi să moară, va merge în Rai.

Sa fie asta oare comportamentul adamic de dinainte de cadere?
Adica daca Adam ar fi avut copii inainte sa fi fost alungat din rai, ar fi facut astfel?

Confundaţi răul cu păcatul. Păcatul este întotdeauna rău, dar răul nu este întotdeauna păcat. Nu numai că un copil care ia jucăria fratelui ori surorii, ba chiar îl loveşte, nu comite niciun păcat, dar nici când scuipă Sfintele din gură nu face niciun păcat. Dar face un rău, face un lucru care nu ar trebui să se întâmple. Un lucru pe care noi, adulţii, bineştiind despre ce şi despre Cine este vorba, ar trebui să îl preîntâmpinăm, aşa cum preîntâmpinăm cazurile în care copiii îşi dau în cap cu jucăriile.

Răul a apărut ca urmare a corupţiei naturii umane şi a naturii în general. Cât păcat face câinele dv pt că ia osul altui câine, tot atâta face şi copilul care ia jucăria altuia. Sper că sunteţi de acord că, în vremea lui Adam, câinii nu-şi furau oasele unul altuia. Nici măcar iarba, din care mâncau pe atunci.