Probleme la impartasirea bebelusilor

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Repet, este incredibil ca in ditamai invatatura catolica bine documentata si pusa la punct nu exista absolut nicaieri conceptul ca un copil ar putea pacatui, chiar daca fara a fi deplin constient de greseala pe care o face.

Nu, nu există.
La dv există ? În acest caz, trebuie să vă puneţi de acord cu dl marius22:

Domnule Dragomir, si noi, crestinii ortodocsi, avem certitudinea - si marturisim - ca pruncii/copii sunt lipsiti de pacat.

Adica daca poate sa ia jucaria fratelui/surorii sale eventual sa-l loveasca, nu pacatuieste?

Nu, noi credem că, dacă un copil nu este la vârsta înţelegerii, ci are, să zicem, 3 ani, acesta nu este un păcat şi suntem absolut siguri că un astfel de copil, dacă ar fi să moară, va merge în Rai.

Sa fie asta oare comportamentul adamic de dinainte de cadere?
Adica daca Adam ar fi avut copii inainte sa fi fost alungat din rai, ar fi facut astfel?

Confundaţi răul cu păcatul. Păcatul este întotdeauna rău, dar răul nu este întotdeauna păcat. Nu numai că un copil care ia jucăria fratelui ori surorii, ba chiar îl loveşte, nu comite niciun păcat, dar nici când scuipă Sfintele din gură nu face niciun păcat. Dar face un rău, face un lucru care nu ar trebui să se întâmple. Un lucru pe care noi, adulţii, bineştiind despre ce şi despre Cine este vorba, ar trebui să îl preîntâmpinăm, aşa cum preîntâmpinăm cazurile în care copiii îşi dau în cap cu jucăriile.

Răul a apărut ca urmare a corupţiei naturii umane şi a naturii în general. Cât păcat face câinele dv pt că ia osul altui câine, tot atâta face şi copilul care ia jucăria altuia. Sper că sunteţi de acord că, în vremea lui Adam, câinii nu-şi furau oasele unul altuia. Nici măcar iarba, din care mâncau pe atunci.