Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Icoana nu este o realitate a lumii acesteia, doar suportul ei material aparține părții mundane a existenței. Chiar dacă imaginalul iconic e doar o vedere ”ca prin oglindă, în ghicitură” a ceea ce vom vedea ”...atunci față către față”, morfologiile stilistice sunt profund eshatologice, adevărate arvune ale Împărăției.
Iconicul dens de înțelesuri a Sfintei Cruci se susține în ipostazierea puterii jertfei concentrate în insondabila kenoză a lui Hristos, moartea care eliberează natura umană din robia păcatului aneantizant. Imnografia Bisericii identifică în Cruce atât noul pom al vieții la care omul are acum acces aprofundând taina credinței, cât și chipul (eikon) terestru al Sfintei Sfintelor din cer adică izvorul harul Sfintei Treimi, de unde asocierea stavrofiliei cu doxologia mică. Crucea înlocuiește Tronul Îndurării din Templul iudaic (stropit anual cu sângele animalelor de către marele preot), după ce a fost sfințită desăvârșit de sângele Celui desăvârșit.
Sfânta Cruce este icoană a puterii Sfintei Treimi, o energie increată prin care se transmite harul care sfințește totul (inclusiv sfințirea apei), dar modul cum se raportează evlavia noastră la această putere dumnezeiască este iconic. A se adânci și identitatea, prezentă imemorial în modul de înțelegere al Bisericii a acestei taine, între Troiță și Cruce.
|
Multumim, Mihail, pentru cuvantul de folos. Foarte edificatoare este nu numai legatura dintre jertfa Mantuitorului si Cruce, cat si cea dintre Sfanta Treime si acest semn dumnezeiesc datator de viata.
Nu intamplator auzim in biserici la sarbatorile Sfintei Cruci, la prochimen sau la chinonic, cuvantul Psalmistului: "Insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale Doamne". Semnul Sfintei Cruci (ca si icoana) ne face partasi, nu in chip magic, desigur, ci prin participare, in chip tainic, harului Preasfintei Treimi, luminii dumnezeiesti necreate.