În prealabil postat de andreicosmovici
Cum era si normal, s-a discutat despre multe teme adiacente temei principale a acestui subiect (metodele naturale de reglare a conceptiei), si anume: despre placere, despre oportunitatea unei pozitii oficiale a Bisericii etc. Personal, pot spune ca am primit elemente noi si foarte interesante dinspre partea ortodoxa. Nu punem la socoteala exprimarile gratuit rauvoitoare, sau interventiile pasionale, lipsite de argumente, fiindca in fiecare "curte" exista astfel de persoane. Daca prezentul meu mesaj poate constitui un semnal in directia stăpânirii propriilor porniri, astfel încât să fie favorizat un dialog decent și argumentat, atunci foarte bine.
In schimb, rămân destule întrebări, pe care voi încerca în continuare să le lămuresc. Pentru a fi mai practic (este o propunere personală), voi veni cu o singură întrebare (sau problemă) per post.
Întrebarea din acest post priveste situația următoare. Să presupunem că avem în fața noastră două cupluri "similare" (ca vârstă, condiții materiale, sănătate etc), familia A și familia B. Soțiile ambelor cupluri au ajuns la menopauză. Familia A a avut 5 copii, familia B doar 3. Repet, din exterior (inclusiv medical), presupunem că ambele cupluri au avut exact aceleasi conditii ideale, astfel incat familia B, "pe hârtie", ar fi putut să aibă și ea 5 copii. Acuma, sunt câteva întrebări, la care vă rog să mă ajutați cu răspunsuri:
1. Să presupunem că, din punct de vedre genetic, fiind căsătorite la vărsta de 25 ani, ambele familii ar fi putut avea 15 (sau 20) de copii până la menopauză. Care familie se va mântui, și care nu, deoarece nu au făcut numărul maxim de copii pe care l-ar fi putut? Dacă nu putem răspunde la această întrebare, atunci care este înțelesul poruncii lui Dumnezeu referitoare la facerea de prunci, din punctul de vedere al numărului? Unde există referință biblică referitoare la numărul de copii pe care trebuie să-i aibe o familie?
2. Dacă nu există nici o "limită" de număr de copii pe care să o putem deduce din porunca lui Dumnezeu, atunci cum rămâne cu rostul căsătoriei, și anume aducerea de copii? În ce fel mai aduce o familie copii: după cum vrea ea, sau după cum vrea Dumnezeu? Dacă este după cum vrea Dumnezeu, atunci care este frecvența relațiilor conjugale, conform poruncii lui Dumnezeu? Personal, cred că ar trebui să fie anul și copilul. Nu? De ce ar fi altfel?
3. Dacă totuși există contraindicații medicale, care să recomande o pauză de la relațiile conjugale, pentru a se evita o sarcină, cum rămâne cu iubirea și credința în Dumnezeu? Credem mai mult ce spune medicul, decât credem în puterea lui Dumnezeu? Cum să punem problema?
4. Dacă totuși este prudent, chiar și în interiorul credinței, să existe o perioadă de abstinență, pentru a evita eventuale probleme medicale grave printr-o naștere înainte de momentul indicat de medic, de ce ar fi morală amânarea unei noi sarcini pe motive medicale, și nu este considerată această amânare, dimpotrivă, ca un fel de împotrivire a credinciosului în planul lui Dumnezeu, care, conform credinței noastre, este mai puternic decât trebulațiile și speculațiile noastre omenești? Altfel, ce facem, credem doar după ce s-a întâmplat minunea?
Vă mulțumesc, aștept răspunsuri.
|