Draga Tinutza, imi cer scuze ca nu am timp sa iti raspund pe indelete la nenumaratele tale intrebari, asa ca iti voi raspunde pe scurt la fiecare, in speranta ca iti vor fi de folos, urmand ca altadata sa le mai completez. poate ma vor ajuta si alti forumisti in ceea ce priveste sursele. Te sfatuiesc intai sa citesti tot ce s-a scris la rubrica de pe forum intitulata inmormantarea / slujba inmormantarii, vei gasi acolo multe surse (mai mult secundare, ce-i drept). Despre bunica mea, am spus muuuuulte lucruri pe acest forum, da click pe profilul meu si gasesti threadul respectiv. Putem vorbi si pe privat, daca vrei. Internetul e o sursa buna de folos, gasesti si colectiile din Parinti si scriitori bisericesti, multe din cartile sugerate de Ioan Cezar, toate cartile parintelui Cleopa...
Asadar...
1. Bunica mea - om foarte credincios si evlavios din tinerete, binecuvantat de Dumnezeu cu multe daruri si virtuti, dar si cu incercari pe masura, a avut mare evlavie la sf. Parascheva, in cinstea careia a tinut post negru-negru vinerea, de la 30 de ani si pana in ultima zi din viata sa. S-a spovedit si impartasit din copilarie si pana in urma cu vreo luna si ceva inainte de moartea ei (febr. 2011).
2. Ma bucur ca citesti linkul. Nu, in ortodoxie, nimeni nu se poate socoti mantuit inainte de moarte. Mantuirea se joaca in fiecare clipa. Omul, oricat de credincios, rugator si bun ar fi, nu se poate mantui singur, fara harul Domnului.
3. Am indemnat forumistii la rugaciune pentru bunica mea din primele zile - februarie 2011, pe principiul ca rugaciunile unite ale mai multor oameni sunt mai puternice si ca printre ei sigur vor fi persoane mai cuvioase, pe care sa le asculte Domnul. I-am rugat in privat pe multi dintre ei si in postul trecut al Pastilor sa citim psaltirea pentru ea. Le multumesc si pe aceasta cale celor care m-au incurajat, care s-au rugat si care ne-au pomenit.
4. In pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar, pana si cel din iad isi face griji pentru fratii sai ramasi pe pamant. Dragostea trece dincolo de mormant, iar relatiile dintre noi si cei raposati raman aceleasi. Comuniune exista in Biserica, mai cu seama la sfanta Liturghie, cand se pomenesc impreuna la sfantul Jertfelnic si viii si mortii, comuniune exista la parastas, la rugaciuni - noi ne rugam pentru iertarea pacatelor lor, ei se roaga pentru noi, daca au prins un loc bun acolo, dar vezi ca pana si bogatul din iad se ruga de acolo pentru rudele lui, doar ca rugaciunile lui nu erau ascultate. Mie imi spunea bunica mea cand eram micuta ca atunci cand ea nu va mai fi si voi avea nevoie de ea, sa ii aprind o lumanare si sa ii povestesc in gand ce problema am, deoarece ma va auzi de oriunde va fi si va incerca sa imi dea un ajutor - asa de mare era credinta ei. Aceste lucruri se traiesc, se simt...
Si eu am auzit de treaba asta cu raul de lacrimi, oricum lacrimile nu ii folosesc mortului, ba dimpotriva, trebuie pomeniri la sfanta Liturghie, rugaciune, parastase, milostenie. Eu doar m-am rugat sa imi descopere Dumnezeu unde se afla bunica mea, in rai sau in iad. Stiu ca si strabunica mea s-a rugat foarte mult sa i se descopere unde se afla sufletul mamei sale si a visat-o foarte urat, spunandu-i ca se chinuie tare mult.
5. Nu stiu cat vad si cat nu vad ei acolo, probabil ca vad ceea ce le ingaduie Dumnezeu sa vada... In orice caz, omniprezent e numai Dumnezeu. Oricum, de ajutat pe ei insisi nu se mai pot ajuta, pentru ca mantuirea se lucreaza in timpul acestei vieti. Ei pot cei mult sa ii ajute pe altii, prin rugaciunile lor, daca au prins un loc bun, in rai, dar de rugat pentru ei insisi, nu.
6. In ce masura ajuta pomenirile, in ce conditii -
http://www.parohiamacin4.org/foloasele_parastaselor.htm
De asemenea, alte linkuri folositoare:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...rte-81200.html
http://www.crestinortodox.ro/inmorma...xa-134967.html
http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/viata-vesnica/
Citez:
"Una dintre tradițiile vechi și nestrămutate ale Bisericii noastre este și rugăciunea pentru cei morți. Istorisirea Sfintei Evanghelii despre dumnezeiasca și minunata Schimbare la Fată a Domnului, care ni-i înfățișează pe Moise și pe Ilie, precum și pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr, ne arată limpede că morții au o conștiință desăvârșită.
Trecând prin moarte, viața continuă. Cei care pleacă din această viață își păstrează comuniunea duhovnicească cu mădularele Bisericii care se află pe pământ prin virtutea dragostei în Hristos. Această dragoste face să fie una totalitatea credincioșilor. Ea îi unește, deoarece Biserica este una și are drept Cap pe Hristos. Noi, cei care credem, alcătuim trupul Bisericii și fiecare în parte suntem un mădular al acestui trup. Moartea schimbă, dar numai în mod simțit, legăturile dintre cei ce au murit și cei ce trăiesc. „Și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem” (Romani 14;8).
Biserica se împarte în două: cea biruitoare și cea luptătoare. Din Biserica biruitoare fac parte aceia care și-au săvârșit întru biruință lupta lor din viața pământească și așteaptă cununa dreptății „în ziua aceea”. Din Biserica luptătoare fac parte aceia care încă se luptă împotriva păcatului pentru a ajunge la desăvârșire. Însă mădularele Bisericii biruitoare și luptătoare au o legătură indestructibilă între ele, căci cei care se află în cer nu sunt nepăsători față de cei care se mai află în această viață. „Moartea trupească, despărțirea sufletului de trup nu distruge legătura credinciosului cu Biserica; nu-l desparte de celelalte mădulare în Hristos”. De altfel, dragostea este veșnică precum sunt și sufletele. Din nenumăratele mărturii cuprinse în Sfânta Scriptură, dar mai ales în Istoria Bisericii noastre și în Tradiție, aflăm că există o comuniune duhovnicească și o întrajutorare în dragoste și rugăciune între mădularele Bisericii cerești și pământești, deoarece toți împreună alcătuim „o comuniune de sfinți”.
Toți cei care au adormit și toți cei ce trăim în această lume ne aflăm într-o tainică și mai presus de fire comuniune de viață, rugăciune și dragoste frățească. Prin această legătură cei vii îi ajută pe cei morți. Astfel a rânduit dragostea lui Dumnezeu, voind ca unul să se mântuiască prin celălalt."
7. Despre mijlocirea sfintilor -
http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti...tul-sfintilor/
http://logos.md/2009/12/09/despre-vi...rea-sfintilor/
8. Cartea din care am citat despre experienta parintelui Cleopa este scrisa de arhim. Ioanichie Balan -
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleop...a_p_cleopa.htm
Nu as sti sa iti spun daca se gaseste si prin cartile scrise de parintele Cleopa insusi, pentru ca nu le-am citit chiar pe toate, dar autorul cartii, Ioanichie Balan, a trait in aceeasi manastire cu par. Cleopa si e un monah bine cunoscut pentru opera sa de misiune. Mie personal imi place sa citez aceasta marturie, pentru ca unii forumisti mi-au spus ca nu ar trebui sa ma iau dupa vise, dandu-mi ca exemplu cartea par. Cleopa, dar apoi am descoperit aceasta marturie a lui din vremea tineretii si tare m-am bucurat.
9. Nu trebuie sa deznadajduiesti, ci trebuie sa te intaresti, sa ai credinta in Dumnezeu si sa te tii de Sfanta Biserica. Dumnezeu are cate un plan de mantuire cu fiecare si toti, dar toti, avem sansa noastra la mantuire, de cand a inviat Hristos.
Sper sa iti foloseasca ce am scris... cand o sa am mai mult timp, o sa revin.
Hristos a inviat!