Religia este predata de absolventi ai facultatii de Teologie. Uneori profesorii sunt preoti, alteori sunt laici, absolventi ai sectiilor de Didactica de la Teologie.
Pentru ocuparea postului de profesor de religie se da examen, ca la orice disciplina (vara e examenul, numit "de titularizare" pe catedra sau post).
Pentru acceptarea dosarului, prima cerinta este sa fii absolvent de Teologie, apoi sa ai modulul psihopedagogic pentru a fi capabil sa lucrezi in colectivele de elevi, sa poti desfasura o activitate didactica.

Obiectivele activitatii didactice sunt stabilite prin programa, document orientativ si reglator emis de Ministerul Educatiei pentru unificarea finalitatilor actului educational. Altminteri nici nu s-ar mai putea da examene la facultate... Pregatirea trebuie sa fie pe aceeasi tematica, sa se dezvolte aceleasi competente (cunostinte si abilitati) la elevi. Desigur ca apare multa variatie individuala, tinind de nenumarati factori.
Iar profesorii au o anumita libertate de realizare a orei, intre anumite limite, totul fiind centrat pe atingerea obiectivelor stipulate de programe si alte documente orientative.

Se dau, fireste, lucrari de evaluare a cunostintelor precum si cu caracter formativ. Notele se trec in catalog, fireste, ca la orice alta disciplina scolara.
Orele decurg la fel ca la celelalte materii, dupa aceleasi repere pedagogice, dupa aceleasi exigente metodice.
Profesorul de religie este la fel ca oricare altul, exceptind specificul continutului informational si valoric, specific disciplinei Religie. Iar continutul este unul crestin-ortodox, pentru invatamantul de masa.

De ce spun elevii ca profesorii sunt reci si punitivi? Nu stiu, nu prea vreau sa comentez.
Presupun insa ca elevii nu mint. De fapt, daca profesorii erau calzi si ii apropiau pe elevi, rezultatele practice cred ca ar fi fost altele... Elevii indragostiti de materia predata si de disciplina respectiva, vin la ore de placere si invata usor, din mers, fara chin si fara frica. Insa nu vreau sa judec pe acei profesori, intrucat sunt constient ca disciplina predata de ei e cu totul aparte si solicita insusiri cu totul speciale de la profesor. Iar copiii provin din familii uneori evident ostile religiei... Multi se si retrag de la ora de religie, in invatamantul primar fiind si o disciplina cu caracter optional, iar nu obligatorie.

Iar intamplarea ca am aflat ceva, pur accidental (ca scuza a elevilor la nedumerirea mea ca nu puteau oferi un raspuns privind sfintenia Crucii) doar despre 3 profesori, nu cred ca o putem considera semnificativa statistic. Presupun ca in scoli sunt multi profesori de religie cu totul deosebiti, valorosi si iubiti de elevi.
Am spus doar cazul particular din institutiile unde predau. E drept ca sunt 3 licee importante, unul de fitze (adica e presiune mare asupra profesorilor, ni se cere o prestatie impecabila, deh!), altul de nivel european (cel putin asa e considerat de organismele de evaluare) iar altul cu totul special fiind un celebru liceu de muzica.

Poate am avut eu asteptari prea mari... In fine...