Scrisoare deschisă pentru predarea Religiei în şcoli

[sophia]

@ioan cezar - am unele nedumeriri la ceea ce scrii:

1. Mai intai ceva de natura oarecum personala - tu ai si cabinet si mai si predai la atatea scoli? Ai timp?
Te intreb pentru ca aici este bataie pe psihoterapeuti (de oricare ar fi ei) si nu sunt locuri. Terapeutii au programul plin.
Am inteles (dar nu stiu sigur) ca totusi si in tara a crescut acum cererea de terapie.

2. Cine preda religia in scoli? Preoti, calugari, fete care au studiat teologie, sau poate preda orice alt fel de profesor? Incerc sa inteleg de ce sunt reci, punitivi si copiii nu raman cu nimic.
Si cum este: se dau lucrari, note la religie? Intra la media generala?

3. Cred ca este vorba si de educatia de acasa. Nu putem da vina numai pe scoala.

4. Nici eu nu vad o legatura directa intre psihologie si religie. Mi se pare si mie greu sa priceapa niste copii acest lucru. Eu vad psihologia legata de om, iar religia de Dumnezeu. Iar aici pe forum mi se sparge capul ca omul nu este important si trebuie lasat de o parte si conteaza numai Dumnezeu.
Si nu am inteles inca daca la teologie se studiaza si putina psihologie (mai ales duhovnicii ar avea nevoie), si invers (la psihologie putina teologie).
Teoretic le vad si eu imbinate, dar practic nu prea merge.
Uite ca si tu ai probleme in ale imbina (la clasa), si profesorii de religie au probleme (nu predau bine, nu atrag scolarii si sunt considerati reci, punitivi).

Tu cum ajungi la clasa de la psihologie, la religie? Inseamna ca nu le vorbesti din punct de vedere medical, stiintific?

5. Ai incercat sa stai de vorba cu profesori de religie din scoli ca sa intelegi unde este problema? Ar fi util si pentru tine si pentru ei.

In incheiere, referitor la subiectul firului, eu cred ca trebuie planuit intr-o comisie de pedagogi, psihologi si teologi cum sa se predea religia in scoli si cum sa fie manualele. Nu este asa simplu. Sunt multe probleme.

Iarasi si mereu - venim cu petitia, dar unde sunt solutiile, unde este planul?

Iata unele aspecte care imi vin in minte:
- cine sa predea religia si in ce mod
- manuale, sau alte materiale
- practica in biserica
- legatura cu familia scolarului: ce confesiune/credinta, practicat sau nu
- ce se intampla cu scolarii de alte confesiuni/religii (primesc si ei orele lor, sau fac etica, sau sunt luati la ortodoxie)
- note, lucrari scrise, ascultat, adunat la media generala?
- scolarii care au greutati in percepere, intelegere cum sunt ajutati?

Cand faceam religie la scoala, copii Martorilor lui Yehova stateau pe hol deoarece ora de religie nu era nici prima si nici ultima. Preotul nu ii obliga sa stea afara! I-ar fi primit la ore... insa era o problema: acei copii erau invatati in religia lor sa nu se implice in activitatile religioase ale altor culte... asa ca ei trebuiau sa stea afara (nici macar nu li sa oferit o sala libera). Acei copii aveau de ales intre a fi indoctrinati la ortodocsi si a sta pe hol. Partea urata (pe atunci ma amuza dar acum mi se pare urata) era ca proful de limba romana ii ironiza urat de tot pe martori desi nu preda religia.

De asemenea la o ora de religie preotul ne avertiza sa nu-i primim in casa pe sectanti (instigare evidenta la separatism religios). Asta se intampla intr-o scoala publica.


Cei de la ASUR ataca amestecul religiei in educatie si politica nu fiindca ar avea ceva impotriva religiei (sunt sigur ca ei studiaza religia mai mult decat majoritatea oamenilor acestei tari, chiar daca o fac strict din punct de vedere sociologic sau istoric). Cei de la ASUR, si in general oamenii secularizati (ma includ si eu aici desi merg destul de des la biserica) le este frica deoarece se tem de teocratie, de sfarsitul libertatilor civile si de o intoarcere in evul mediu. Nu au incredere in religie. Nu vor ca religia sa castige prea multa putere politica.

Mie mi se pare aceasta predare a religiei in scoli e partizan-cultica. Acolo unde sunt 1-2 copii de sectanti este mai usor ca ortodocsii sa-i atraga in ortodoxie iar treaba asta supara pe membrii celorlalte culte. Uneori mai apar tensiuni.... de exemplu: atunci cand parinti atei se opun predarii religiei dar copilul vrea sa participe (in cazul asta scoala nu stie ce sa faca deoarece parintele hotaraste, conform legii, in dreptul copilului).

Imi cer scuze fiindca intervin intr-o astfel de discutie.

[DragosP]

Eşti iertat dar nu mai interveni.

În prealabil postat de UNNOOM

Cand faceam religie la scoala, copii Martorilor lui Yehova stateau pe hol deoarece ora de religie nu era nici prima si nici ultima. Preotul nu ii obliga sa stea afara! I-ar fi primit la ore... insa era o problema: acei copii erau invatati in religia lor sa nu se implice in activitatile religioase ale altor culte... asa ca ei trebuiau sa stea afara (nici macar nu li sa oferit o sala libera). Acei copii aveau de ales intre a fi indoctrinati la ortodocsi si a sta pe hol. Partea urata (pe atunci ma amuza dar acum mi se pare urata) era ca proful de limba romana ii ironiza urat de tot pe martori desi nu preda religia.

De asemenea la o ora de religie preotul ne avertiza sa nu-i primim in casa pe sectanti (instigare evidenta la separatism religios). Asta se intampla intr-o scoala publica.


Cei de la ASUR ataca amestecul religiei in educatie si politica nu fiindca ar avea ceva impotriva religiei (sunt sigur ca ei studiaza religia mai mult decat majoritatea oamenilor acestei tari, chiar daca o fac strict din punct de vedere sociologic sau istoric). Cei de la ASUR, si in general oamenii secularizati (ma includ si eu aici desi merg destul de des la biserica) le este frica deoarece se tem de teocratie, de sfarsitul libertatilor civile si de o intoarcere in evul mediu. Nu au incredere in religie. Nu vor ca religia sa castige prea multa putere politica.

Mie mi se pare aceasta predare a religiei in scoli e partizan-cultica. Acolo unde sunt 1-2 copii de sectanti este mai usor ca ortodocsii sa-i atraga in ortodoxie iar treaba asta supara pe membrii celorlalte culte. Uneori mai apar tensiuni.... de exemplu: atunci cand parinti atei se opun predarii religiei dar copilul vrea sa participe (in cazul asta scoala nu stie ce sa faca deoarece parintele hotaraste, conform legii, in dreptul copilului).

Imi cer scuze fiindca intervin intr-o astfel de discutie.

Mda... Neplacuta situatia descrisa. Cine mai iubeste azi copiii?
Ce sa spun decat ca intotdeauna copiii au fost principala distractie a criminalilor ascunsi din om. Abuzurile toate se fac de fapt asupra copilului. Asupra copilului din orice om.

În prealabil postat de sophia

Cine preda religia in scoli? Preoti, calugari, fete care au studiat teologie, sau poate preda orice alt fel de profesor? Incerc sa inteleg de ce sunt reci, punitivi si copiii nu raman cu nimic.
Si cum este: se dau lucrari, note la religie? Intra la media generala?

Religia este predata de absolventi ai facultatii de Teologie. Uneori profesorii sunt preoti, alteori sunt laici, absolventi ai sectiilor de Didactica de la Teologie.
Pentru ocuparea postului de profesor de religie se da examen, ca la orice disciplina (vara e examenul, numit "de titularizare" pe catedra sau post).
Pentru acceptarea dosarului, prima cerinta este sa fii absolvent de Teologie, apoi sa ai modulul psihopedagogic pentru a fi capabil sa lucrezi in colectivele de elevi, sa poti desfasura o activitate didactica.

Obiectivele activitatii didactice sunt stabilite prin programa, document orientativ si reglator emis de Ministerul Educatiei pentru unificarea finalitatilor actului educational. Altminteri nici nu s-ar mai putea da examene la facultate... Pregatirea trebuie sa fie pe aceeasi tematica, sa se dezvolte aceleasi competente (cunostinte si abilitati) la elevi. Desigur ca apare multa variatie individuala, tinind de nenumarati factori.
Iar profesorii au o anumita libertate de realizare a orei, intre anumite limite, totul fiind centrat pe atingerea obiectivelor stipulate de programe si alte documente orientative.

Se dau, fireste, lucrari de evaluare a cunostintelor precum si cu caracter formativ. Notele se trec in catalog, fireste, ca la orice alta disciplina scolara.
Orele decurg la fel ca la celelalte materii, dupa aceleasi repere pedagogice, dupa aceleasi exigente metodice.
Profesorul de religie este la fel ca oricare altul, exceptind specificul continutului informational si valoric, specific disciplinei Religie. Iar continutul este unul crestin-ortodox, pentru invatamantul de masa.

De ce spun elevii ca profesorii sunt reci si punitivi? Nu stiu, nu prea vreau sa comentez.
Presupun insa ca elevii nu mint. De fapt, daca profesorii erau calzi si ii apropiau pe elevi, rezultatele practice cred ca ar fi fost altele... Elevii indragostiti de materia predata si de disciplina respectiva, vin la ore de placere si invata usor, din mers, fara chin si fara frica. Insa nu vreau sa judec pe acei profesori, intrucat sunt constient ca disciplina predata de ei e cu totul aparte si solicita insusiri cu totul speciale de la profesor. Iar copiii provin din familii uneori evident ostile religiei... Multi se si retrag de la ora de religie, in invatamantul primar fiind si o disciplina cu caracter optional, iar nu obligatorie.

Iar intamplarea ca am aflat ceva, pur accidental (ca scuza a elevilor la nedumerirea mea ca nu puteau oferi un raspuns privind sfintenia Crucii) doar despre 3 profesori, nu cred ca o putem considera semnificativa statistic. Presupun ca in scoli sunt multi profesori de religie cu totul deosebiti, valorosi si iubiti de elevi.
Am spus doar cazul particular din institutiile unde predau. E drept ca sunt 3 licee importante, unul de fitze (adica e presiune mare asupra profesorilor, ni se cere o prestatie impecabila, deh!), altul de nivel european (cel putin asa e considerat de organismele de evaluare) iar altul cu totul special fiind un celebru liceu de muzica.

Poate am avut eu asteptari prea mari... In fine...

Anul trecut, cand baiatul meu cel mare a intrat in conflict cu doi profesori, printre care si cu profa de religie, am rugat pe doamna sa ma primeasca la ora, sa asist, marturisindu-i ca sunt si eu profesor si ca incerc sa imi ajut fiul prin acea participare (iar nu sa o spionez critic pe dansa)... I-am marturisit ca sunt crestin ortodox, ca particip la slujbe si ca iubesc orice lectie de cateheza, de care am si eu mare nevoie.
Ora a decurs, dupa gustul meu, foarte bine. Profesorul era in mod evident bine pregatit, a condus corect activitatea, a dovedit cunostinte precise de teologie.
Pentru mine a fost chiar o bucurie! I-am si marturisit aceasta profesoarei, i-am multumit in numele meu si am felicitat-o...:)
Insa, vai, copiii erau cam neatenti, iar fiul meu din pacate mi-a spus ca nu a priceput mare lucru si ca s-a plictisit destul de tare. Erau si altii care se plictisisera strasnic (am observat ca pur si simplu cascau in timpul orei...).

E drept ca interventiile mi s-au parut cam prea "tehnice", cam reci... Insa sunt sigur ca doamna a fost usor influentata de prezenta mea, de aici provenind mai degraba caracterul mai tehnic (voind sa nu faca erori care tin de metodica).
Si, ca majoritatea profesorilor de la noi din tara, atat cat ii cunosc eu, doamna a uitat o clipa ca e profesor iar nu politist sau parinte normativ si a ridicat tonul apostrofind pe copii, atat prin intonatie si intensitatea vocii cat si prin cuvintele alese... Ori asta e o confuzie de statut si o lacuna in practicarea rolului. Se cam tipa, se cam urla pe la noi prin scoli, asa s-a obisnuit lumea... Pe ici pe colo se mai dau si palme, se mai practica si trasul de urechi, se mai zdruncina de umeri copiii etc. E drept ca mediul e foarte stresant, copiii sunt galagiosi si putin respectuosi, dar "solutiile" astea nu cred ca ajuta.

Eu insa, la ore, m-am obisnuit sa sacrific rigoarea metodica atunci cand se aprinde o scanteie vie in clasa... Pe aceasta o caut eu, iar copiii gusta foarte mult tocmai aceste momente si vin cu placere la ore. (Chiar saptamana asta la una din clase a fost atat de frumos, eram cu totii atat de dusi "in alte lumi" - dincolo de stratul artificial al aparentelor grosolane si materialiste, prin cum si ce se discuta, incat am fost cu totii aproape speriati cand ne-am trezit cu o profa suparata, cu mimica foarte incruntata, o femeie care parea grav jignita si care, intraind fara catalog arata ca un vanator fara pusca...:) Era profa de la urmatoarea ora, care mai si intarziase nitel asteptind catalogul de la mine, in cancelarie... Se sunase demult de intrare pentru urmatoarea ora dar noi, elevii si cu mine, pierdusem complet notiunea timpului....
Vedeti de ce spun ca, poate, elevii au intr-adevar nevoie de mai multa afectiune si pasiune din partea dascalilor.
Dar nu judec pe nimeni. Cel putin daca ma asez un pic la cugetare... Consider ca e foarte greu sa fii profesor cat de cat rezonabil (mai ales la discipline dificile cum sunt matematica, fizica, chimia, religia etc.). Cu mana pe inima va spun ca, desi eu sunt coplesit dintotdeauna cu aprecieri foarte afectuoase din partea copiilor - si invidie din partea unor colegi, din pacate - , desi am inceput sa lucrez la 19 ani in invatamant, ei bine: nu sunt un bun profesor. Nu inca. Multe are mereu de invatat un profesor, mai intai la nivelul propriului caracter de om intre oameni...