Scrisoare deschisă pentru predarea Religiei în şcoli

În prealabil postat de sophia

Cine preda religia in scoli? Preoti, calugari, fete care au studiat teologie, sau poate preda orice alt fel de profesor? Incerc sa inteleg de ce sunt reci, punitivi si copiii nu raman cu nimic.
Si cum este: se dau lucrari, note la religie? Intra la media generala?

Religia este predata de absolventi ai facultatii de Teologie. Uneori profesorii sunt preoti, alteori sunt laici, absolventi ai sectiilor de Didactica de la Teologie.
Pentru ocuparea postului de profesor de religie se da examen, ca la orice disciplina (vara e examenul, numit "de titularizare" pe catedra sau post).
Pentru acceptarea dosarului, prima cerinta este sa fii absolvent de Teologie, apoi sa ai modulul psihopedagogic pentru a fi capabil sa lucrezi in colectivele de elevi, sa poti desfasura o activitate didactica.

Obiectivele activitatii didactice sunt stabilite prin programa, document orientativ si reglator emis de Ministerul Educatiei pentru unificarea finalitatilor actului educational. Altminteri nici nu s-ar mai putea da examene la facultate... Pregatirea trebuie sa fie pe aceeasi tematica, sa se dezvolte aceleasi competente (cunostinte si abilitati) la elevi. Desigur ca apare multa variatie individuala, tinind de nenumarati factori.
Iar profesorii au o anumita libertate de realizare a orei, intre anumite limite, totul fiind centrat pe atingerea obiectivelor stipulate de programe si alte documente orientative.

Se dau, fireste, lucrari de evaluare a cunostintelor precum si cu caracter formativ. Notele se trec in catalog, fireste, ca la orice alta disciplina scolara.
Orele decurg la fel ca la celelalte materii, dupa aceleasi repere pedagogice, dupa aceleasi exigente metodice.
Profesorul de religie este la fel ca oricare altul, exceptind specificul continutului informational si valoric, specific disciplinei Religie. Iar continutul este unul crestin-ortodox, pentru invatamantul de masa.

De ce spun elevii ca profesorii sunt reci si punitivi? Nu stiu, nu prea vreau sa comentez.
Presupun insa ca elevii nu mint. De fapt, daca profesorii erau calzi si ii apropiau pe elevi, rezultatele practice cred ca ar fi fost altele... Elevii indragostiti de materia predata si de disciplina respectiva, vin la ore de placere si invata usor, din mers, fara chin si fara frica. Insa nu vreau sa judec pe acei profesori, intrucat sunt constient ca disciplina predata de ei e cu totul aparte si solicita insusiri cu totul speciale de la profesor. Iar copiii provin din familii uneori evident ostile religiei... Multi se si retrag de la ora de religie, in invatamantul primar fiind si o disciplina cu caracter optional, iar nu obligatorie.

Iar intamplarea ca am aflat ceva, pur accidental (ca scuza a elevilor la nedumerirea mea ca nu puteau oferi un raspuns privind sfintenia Crucii) doar despre 3 profesori, nu cred ca o putem considera semnificativa statistic. Presupun ca in scoli sunt multi profesori de religie cu totul deosebiti, valorosi si iubiti de elevi.
Am spus doar cazul particular din institutiile unde predau. E drept ca sunt 3 licee importante, unul de fitze (adica e presiune mare asupra profesorilor, ni se cere o prestatie impecabila, deh!), altul de nivel european (cel putin asa e considerat de organismele de evaluare) iar altul cu totul special fiind un celebru liceu de muzica.

Poate am avut eu asteptari prea mari... In fine...

Anul trecut, cand baiatul meu cel mare a intrat in conflict cu doi profesori, printre care si cu profa de religie, am rugat pe doamna sa ma primeasca la ora, sa asist, marturisindu-i ca sunt si eu profesor si ca incerc sa imi ajut fiul prin acea participare (iar nu sa o spionez critic pe dansa)... I-am marturisit ca sunt crestin ortodox, ca particip la slujbe si ca iubesc orice lectie de cateheza, de care am si eu mare nevoie.
Ora a decurs, dupa gustul meu, foarte bine. Profesorul era in mod evident bine pregatit, a condus corect activitatea, a dovedit cunostinte precise de teologie.
Pentru mine a fost chiar o bucurie! I-am si marturisit aceasta profesoarei, i-am multumit in numele meu si am felicitat-o...:)
Insa, vai, copiii erau cam neatenti, iar fiul meu din pacate mi-a spus ca nu a priceput mare lucru si ca s-a plictisit destul de tare. Erau si altii care se plictisisera strasnic (am observat ca pur si simplu cascau in timpul orei...).

E drept ca interventiile mi s-au parut cam prea "tehnice", cam reci... Insa sunt sigur ca doamna a fost usor influentata de prezenta mea, de aici provenind mai degraba caracterul mai tehnic (voind sa nu faca erori care tin de metodica).
Si, ca majoritatea profesorilor de la noi din tara, atat cat ii cunosc eu, doamna a uitat o clipa ca e profesor iar nu politist sau parinte normativ si a ridicat tonul apostrofind pe copii, atat prin intonatie si intensitatea vocii cat si prin cuvintele alese... Ori asta e o confuzie de statut si o lacuna in practicarea rolului. Se cam tipa, se cam urla pe la noi prin scoli, asa s-a obisnuit lumea... Pe ici pe colo se mai dau si palme, se mai practica si trasul de urechi, se mai zdruncina de umeri copiii etc. E drept ca mediul e foarte stresant, copiii sunt galagiosi si putin respectuosi, dar "solutiile" astea nu cred ca ajuta.

Eu insa, la ore, m-am obisnuit sa sacrific rigoarea metodica atunci cand se aprinde o scanteie vie in clasa... Pe aceasta o caut eu, iar copiii gusta foarte mult tocmai aceste momente si vin cu placere la ore. (Chiar saptamana asta la una din clase a fost atat de frumos, eram cu totii atat de dusi "in alte lumi" - dincolo de stratul artificial al aparentelor grosolane si materialiste, prin cum si ce se discuta, incat am fost cu totii aproape speriati cand ne-am trezit cu o profa suparata, cu mimica foarte incruntata, o femeie care parea grav jignita si care, intraind fara catalog arata ca un vanator fara pusca...:) Era profa de la urmatoarea ora, care mai si intarziase nitel asteptind catalogul de la mine, in cancelarie... Se sunase demult de intrare pentru urmatoarea ora dar noi, elevii si cu mine, pierdusem complet notiunea timpului....
Vedeti de ce spun ca, poate, elevii au intr-adevar nevoie de mai multa afectiune si pasiune din partea dascalilor.
Dar nu judec pe nimeni. Cel putin daca ma asez un pic la cugetare... Consider ca e foarte greu sa fii profesor cat de cat rezonabil (mai ales la discipline dificile cum sunt matematica, fizica, chimia, religia etc.). Cu mana pe inima va spun ca, desi eu sunt coplesit dintotdeauna cu aprecieri foarte afectuoase din partea copiilor - si invidie din partea unor colegi, din pacate - , desi am inceput sa lucrez la 19 ani in invatamant, ei bine: nu sunt un bun profesor. Nu inca. Multe are mereu de invatat un profesor, mai intai la nivelul propriului caracter de om intre oameni...