Citat:
În prealabil postat de catalin2
Acum am vazut ca ai adaugat ceva la mesaj dupa ce am raspuns. Ceea ce a spus papa Benedict (desi e considerat conservator de catolici, acestia au adoptat o forma de ecumensim la Conciliul Vatican II) e exact ce numeam eu ecumensim moderat.
|
Intre timp m-am lamurit cu ce a spus papa Benedict. Practic le reaminteste catolicilor ca trebuie sa citeasca Conciliul Vatican II prin prisma fidelitatii cu traditia catolică a mileniului al doilea, acesta interpretandu-se in lumina Conciliului Vatican I, nu invers. Declaratia aceea a sa e o reformulare a paragrafelor 16 si 17 din declaratia Dominus Jesus din 2000, pe care pr.Ioan I.Ica jr., le-a concentrat in cateva teze:
- Conciliul Vatican II n a schimbat, ci doar a explicitat și aprofundat doctrina catolică anterioară „clasică" despre Biserică. Accentul decisiv deci este pus pe continuitate, nu discontinuitate.
- Controversata expresie din Lumen gentium 8, 2, potrivit căreia „Biserica lui Hristos subzistă în Biserica Catolică" are un sens exclusiv, nu inclusiv. Aceasta e afirmația cea mai dură și care a generat proteste (deși ea există ca atare și în Dominus Jesus). Biserica Catolică își reafirmă convingerea că ea este Biserica una voită și întemeiată de Hristos, că are subiect unic - pentru că nu pot exista mai multe Biserici - și subzistă deplin doar în Biserica Catolică.
- Explicația faptului pentru care Lumen gentium a preferat expresia „subzistă în" în locul lui „este" e aceea că prin aceasta Conciliul a vrut să afirme simultan două lucruri paradoxale: atât „identitatea deplină între Biserica lui Hristos și Biserica Catolică", cât și o largă recunoaștere în afara ei a multor elemente de sfințire și de adevăr, deci cu valoare mântuitoare și de care Hristos se servește ca instrumente de mântuire; ele derivă însă din plenitudinea lor în Biserica Catolică și trimit spre aceasta și spre unitatea ei.
- Bisericile răsăritene separate de Roma - nu doar cele ortodoxe bizantine chalcedoniene, ci și cele nechalcedoniene - merită numele de „Biserici particulare" sau „locale" adevărate și, ca atare, sunt „surori" ale Bisericilor particulare catolice, pentru că au menținut structura ierarhică și sacramental euharistică, precum și succesiunea apostolică. Cu toate acestea, absența comuniunii cu succesorul lui Petru (considerată pe urmele lui Communionis notio „principiu constitutiv interior" al oricărei Biserici locale depline) le face să sufere de o carență sau deficit (defectus) de „plenitudine a catolicității" (Unitatis redintegratio 4) care există doar în interiorul unui episcopat guvernat de succesorul lui Petru.
- La protestanți, care n au menținut succesiunea apostolică în Taina Preoției și nici integralitatea misterului euharistic, acest deficit se transformă într o rană (vulnus) cronică, iar aceasta face ca, potrivit standardelor dogmaticii romano catolice, să nu poată fi numite „Biserici" în sens propriu, ci doar „comunități ecleziale". Ceea ce însă, conform doctrinei aceluiași Conciliu, nu privează aceste comunități, chiar și așa deficitare, de un caracter „eclezial" și de exercitare a unui rol „mântuitor" real față de credincioșii lor, protestanți în speță de toate denominațiunile. Prin botez însă și aceștia sunt în comuniune cu Biserica Catolică și implicit cu Biserica una a lui Hristos".
In aceste conditii, continua parintele, "în ce privește perspectivele relațiilor ecumenice cu Ortodoxia, este clar că Vaticanul nu are în vedere în ipoteza unei uniri cu Biserica Ortodoxă (scopul declarat al dialogului teologic bilateral) alt model decât cel hibrid al așa-zisului „greco-catolicism", Bisericile Ortodoxe având doar perspectiva de a deveni un nou gen de Biserici „unite". În această eventualitate pur ipotetică, Bisericilor Ortodoxe care ar accepta unirea cu Biserica Romano-Catolică în structura ei actuală ar urma să li se aplice noul codice de drept canonic „oriental" al Vaticanului: Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium promulgat „motu proprio" pe 25 octombrie 1990 de papa Ioan Paul II. Mixând „sui generis" ecleziologia și dreptul canonic latin cu cele ortodoxe, noul codice a promovat Bisericile greco-catolice existente de la rangul de simple „rituri" la cel de „Ecclesiae sui juris", construindu-le o identitate ecleziologică și canonică proprie. Prin aceasta, Vaticanul și-a instituționalizat propriul „Orient" (creat de-a lungul timpului prin diferitele uniatisme și unionisme din trecut) oferind totodată versiunea oficială a ceea ce înțelege să fie Biserica Romano-Catolică actuală, diversificată intern de sus în jos ca o „comuniune de Biserici" de tradiții diferite unite în jurul papei.
Roma nu este așadar deloc dispusă să asume provocarea internă pe care ar reprezenta o pentru ea însăși acceptarea, fie și numai în raport cu ortodocșii, a unui primat în sensul modelului oferit de Sinoadele Ecumenice din mileniul întâi, pe care Bisericile Ortodoxe îl pun drept condiție de unire, ca singurul acceptabil (în eventualitatea clarificării în dialogul teologic bilateral a tuturor articolelor de credință aflate în dispută de secole). Ironia providenței face ca în 1967 și 1969 profesorul de dogmatică Joseph Ratzinger să fi propus explicit patriarhalizarea internă a Bisericii Romano Catolice și limitarea, pentru Bisericile Ortodoxe, a exercițiului primatului roman doar la exigențele mileniului întâi.".
extras din
Radiografia unei autodefiniri, de Ioan I Ica jr.
http://www.tabor-revista.ro/in_ro.ph..._full&id=10382
De dragul de a vedea toata omenirea sub papucul rosu al papei, romano-catolicii fac tot felul de compromisuri, targuieli si lanseaza diverse momeli, doar, doar musca careva
Super tare a fost Benedict la faza cu "voi ramaneti cu primatul mileniului I, ceilalti cu mileniul II" :))