Adevaratul motiv al demisiei Papei Benedict !

În prealabil postat de cristiboss56

Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul este noul Arhiepiscop al Buzăului şi Vrance

Din anul 2009, este Secretarul Sfântului Sinod al B.O.R. Este vice-preşedintele Comisiei Patristice a Patriarhiei Române, membru în Comisia Mixtă de Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică şi membru în Conferinţa Panortodoxă Presinodală).

Cristian, te rog tradu-mi, in ce consta vestea "buna".

În prealabil postat de cristiboss56

Esti in mare inselare !
Pe voi v-au deranjat niste simple stiri , apoi au inceput comentarile rautacioase !
Sa sti , Catalin , ca sunt mai aproape de biserica ortodoxa de cum crezi tu , caci tu esti sclavul teoriilor desarte , si nici inchinaciunea nu cred ca o mai sti sa faci corect !
Prea multa teorie si prea multa bascalie , nu te va ajuta in mantuirea ta !
Te rog sa-mi arati pe cineva de aici , care iti sustin vesnicele tale CD-uri despre ecumenism si antipapism !
Ce mai sti despre ortodoxie , mai exista ea cumva ?

Cristian, hai sa stam stramb si sa judecam drept: cum crezi ca cel care stie mai multa teorie se indeparteaza de Biserica? Este ilogic.
Iar bascalia caut-o la AlinB, ovidiu b., DragosP, etc, nu la Catalin.
Oare tie nu ti-ar place sa revina atmosfera de liniste si pace din 2006?
Ei bine, tocmai acesti domni, enumerati mai sus, contribuie din plin prin off-topicuri si mistocarie la deprecierea atmosferei de pe acest forum. Dar vezi si tu aceste lucruri.
Nu ne poate interzice nimeni sa scriem despre ortodoxie cele spuse de Sfinti; ori pe ei tocmai faptul ca ne referim prea mult la scrierile sfintilor, ii deranjeaza, caci au mai mult chef de mistocareli; ori acestea nu-si au locul, dupa parerea mea, pe acest forum. Nu e un forum pe care sa ne distram, ci un forum pe care se aduna ortodocsii si discuta cele legate de viata, prin prisma invataturii ortodoxe.
Pe tine acestia nu te iau in tarbaca, pentru ca te limitezi la postarile tale. Aici admit ca am gresit luandu-i in serios si crezand ca ei scriu gresit din nestiinta; de fapt o faceau intentionat ca sa creeze discutii neprincipiale.
Dar acum trebuie sa ma mir, ca totusi ai inceput sa le dai acestora apa la moara. De ce? Ce ai tu cu cei, care scriu despre ecumenism? S-a discutat f mult pe aceasta tema si nu am vazut acolo reactii din partea ta. De ce tocmai acum te arati impotriva celor care defaimeaza ecumenismul? Esti dintr-odata in favoarea ecumenismului? Nu cred acest lucru. E politica forumului, de a fi in favoarea ecumenismului, desi regulamentul spune altceva? Sa ni se spuna si noua atunci.

În prealabil postat de ovidiu b.

Am apărut ca să mai domolesc săgeţile ultraortodocşilor care nu ştiu altceva decât să îndrepte săgeţi către alţii aflaţi în durere. Cu ei după cum observi nici nu intru în dicuţie sau foarte rar, că nu mă prea interesează ce scriu...nu aştept de la ei mai mult.

Ce intelegi prin "ultraortodocsi"? Ultraortodocsii, din cate stiu sunt evrei. Ca sunt si evrei pe forum, e stiut, dar nu sunt acei, care scriu citate din Sfintii Parinti.

În prealabil postat de catalin2

Deci am avut dreptate, un fel de sa-mi ajut colegii care au aceleasi conceptii ca si mine, sa-i ajut sa il atace pe ala sau pe aia, ca ei sunt neajutorati, poate ii doare bata cu care dau. O astfel de solidaritate si adevar pe baza de numar am mai observat de obicei la eterodocsii de pe forum, in special cei cu conceptii moderniste (adica toti suntem la fel). Foarte rar am obsevat asta la cei ce scriau despre invatatura ortodoxa (inclusiv despre ecumensim), dar nici nu am stat sa citesc toate mesajele sa vad daca asa era. Adevarul nu are nevoie de multi membrii, sunt de ajuns argumentele.

Felicitari, Catalin! Subscriu si eu.

În prealabil postat de ovidiu b.

Dar ce folos dacă nu le aplic?

Asta e doar problema ta, ovidiu b., nu a celorlalti.
Daca nu aplicam cele stiute, vom da socoteala in fata lui Dumnezeu. Stim cu totii acest lucru.
Noi aici luam atitudine doar la cele scrise.

În prealabil postat de Miha-anca

Asta e doar problema ta, ovidiu b., nu a celorlalti.

Am spus cumva că e problema altcuiva? Apropo parcă eram pe ignore list. Gata deja?

În prealabil postat de Miha-anca

Iar bascalia caut-o la AlinB, ovidiu b., DragosP,

De ce, că nu suntem de acord cu elucubraţiile tale? Vorbeşti de manipulare, dar tu ce faci?

Pe un alt topic chiar trăgeam speranţe că îţi revii, se pare că m-am înşelat...văd că nu te potoleşti...iarăşi ai să te plângi...

[ioanna]

În prealabil postat de catalin2

Acum am vazut ca ai adaugat ceva la mesaj dupa ce am raspuns. Ceea ce a spus papa Benedict (desi e considerat conservator de catolici, acestia au adoptat o forma de ecumensim la Conciliul Vatican II) e exact ce numeam eu ecumensim moderat.

Intre timp m-am lamurit cu ce a spus papa Benedict. Practic le reaminteste catolicilor ca trebuie sa citeasca Conciliul Vatican II prin prisma fidelitatii cu traditia catolică a mileniului al doilea, acesta interpretandu-se in lumina Conciliului Vatican I, nu invers. Declaratia aceea a sa e o reformulare a paragrafelor 16 si 17 din declaratia Dominus Jesus din 2000, pe care pr.Ioan I.Ica jr., le-a concentrat in cateva teze:

• Conciliul Vatican II n a schimbat, ci doar a explicitat şi aprofundat doctrina catolică anterioară „clasică" despre Biserică. Accentul decisiv deci este pus pe continuitate, nu discontinuitate.

• Controversata expresie din Lumen gentium 8, 2, potrivit căreia „Biserica lui Hristos subzistă în Biserica Catolică" are un sens exclusiv, nu inclusiv. Aceasta e afirmaţia cea mai dură şi care a generat proteste (deşi ea există ca atare şi în Dominus Jesus). Biserica Catolică îşi reafirmă convingerea că ea este Biserica una voită şi întemeiată de Hristos, că are subiect unic - pentru că nu pot exista mai multe Biserici - şi subzistă deplin doar în Biserica Catolică.

• Explicaţia faptului pentru care Lumen gentium a preferat expresia „subzistă în" în locul lui „este" e aceea că prin aceasta Conciliul a vrut să afirme simultan două lucruri paradoxale: atât „identitatea deplină între Biserica lui Hristos şi Biserica Catolică", cât şi o largă recunoaştere în afara ei a multor elemente de sfinţire şi de adevăr, deci cu valoare mântuitoare şi de care Hristos se serveşte ca instrumente de mântuire; ele derivă însă din plenitudinea lor în Biserica Catolică şi trimit spre aceasta şi spre unitatea ei.

• Bisericile răsăritene separate de Roma - nu doar cele ortodoxe bizantine chalcedoniene, ci şi cele nechalcedoniene - merită numele de „Biserici particulare" sau „locale" adevărate şi, ca atare, sunt „surori" ale Bisericilor particulare catolice, pentru că au menţinut structura ierarhică şi sacramental euharistică, precum şi succesiunea apostolică. Cu toate acestea, absenţa comuniunii cu succesorul lui Petru (considerată pe urmele lui Communionis notio „principiu constitutiv interior" al oricărei Biserici locale depline) le face să sufere de o carenţă sau deficit (defectus) de „plenitudine a catolicităţii" (Unitatis redintegratio 4) care există doar în interiorul unui episcopat guvernat de succesorul lui Petru.

• La protestanţi, care n au menţinut succesiunea apostolică în Taina Preoţiei şi nici integralitatea misterului euharistic, acest deficit se transformă într o rană (vulnus) cronică, iar aceasta face ca, potrivit standardelor dogmaticii romano catolice, să nu poată fi numite „Biserici" în sens propriu, ci doar „comunităţi ecleziale". Ceea ce însă, conform doctrinei aceluiaşi Conciliu, nu privează aceste comunităţi, chiar şi aşa deficitare, de un caracter „eclezial" şi de exercitare a unui rol „mântuitor" real faţă de credincioşii lor, protestanţi în speţă de toate denominaţiunile. Prin botez însă şi aceştia sunt în comuniune cu Biserica Catolică şi implicit cu Biserica una a lui Hristos".

In aceste conditii, continua parintele, "în ce priveşte perspectivele relaţiilor ecumenice cu Ortodoxia, este clar că Vaticanul nu are în vedere în ipoteza unei uniri cu Biserica Ortodoxă (scopul declarat al dialogului teologic bilateral) alt model decât cel hibrid al aşa-zisului „greco-catolicism", Bisericile Ortodoxe având doar perspectiva de a deveni un nou gen de Biserici „unite". În această eventualitate pur ipotetică, Bisericilor Ortodoxe care ar accepta unirea cu Biserica Romano-Catolică în structura ei actuală ar urma să li se aplice noul codice de drept canonic „oriental" al Vaticanului: Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium promulgat „motu proprio" pe 25 octombrie 1990 de papa Ioan Paul II. Mixând „sui generis" ecleziologia şi dreptul canonic latin cu cele ortodoxe, noul codice a promovat Bisericile greco-catolice existente de la rangul de simple „rituri" la cel de „Ecclesiae sui juris", construindu-le o identitate ecleziologică şi canonică proprie. Prin aceasta, Vaticanul şi-a instituţionalizat propriul „Orient" (creat de-a lungul timpului prin diferitele uniatisme şi unionisme din trecut) oferind totodată versiunea oficială a ceea ce înţelege să fie Biserica Romano-Catolică actuală, diversificată intern de sus în jos ca o „comuniune de Biserici" de tradiţii diferite unite în jurul papei.

Roma nu este aşadar deloc dispusă să asume provocarea internă pe care ar reprezenta o pentru ea însăşi acceptarea, fie şi numai în raport cu ortodocşii, a unui primat în sensul modelului oferit de Sinoadele Ecumenice din mileniul întâi, pe care Bisericile Ortodoxe îl pun drept condiţie de unire, ca singurul acceptabil (în eventualitatea clarificării în dialogul teologic bilateral a tuturor articolelor de credinţă aflate în dispută de secole). Ironia providenţei face ca în 1967 şi 1969 profesorul de dogmatică Joseph Ratzinger să fi propus explicit patriarhalizarea internă a Bisericii Romano Catolice şi limitarea, pentru Bisericile Ortodoxe, a exerciţiului primatului roman doar la exigenţele mileniului întâi.".


extras din Radiografia unei autodefiniri, de Ioan I Ica jr.
http://www.tabor-revista.ro/in_ro.ph..._full&id=10382

De dragul de a vedea toata omenirea sub papucul rosu al papei, romano-catolicii fac tot felul de compromisuri, targuieli si lanseaza diverse momeli, doar, doar musca careva Super tare a fost Benedict la faza cu "voi ramaneti cu primatul mileniului I, ceilalti cu mileniul II" :))

În prealabil postat de ovidiu b.

De ce, că nu suntem de acord cu elucubraţiile tale? Vorbeşti de manipulare, dar tu ce faci?

Pe un alt topic chiar trăgeam speranţe că îţi revii, se pare că m-am înşelat...văd că nu te potoleşti...iarăşi ai să te plângi...

MAi citeste ce inseamna manipulare, caci confunzi lucrurile.
Eu imi spun parerea; nu-mi dai voie? Ma ameninti? Ai grija la modul in care comunici cu ceilalti. Esti cam agresiv si nu inteleg de ce.

În prealabil postat de ioanna

Intre timp m-am lamurit cu ce a spus papa Benedict. Practic le reaminteste catolicilor ca trebuie sa citeasca Conciliul Vatican II prin prisma fidelitatii cu traditia catolică a mileniului al doilea, acesta interpretandu-se in lumina Conciliului Vatican I, nu invers. Declaratia aceea a sa e o reformulare a paragrafelor 16 si 17 din declaratia Dominus Jesus din 2000, pe care pr.Ioan I.Ica jr., le-a concentrat in cateva teze:

• Conciliul Vatican II n a schimbat, ci doar a explicitat şi aprofundat doctrina catolică anterioară „clasică" despre Biserică. Accentul decisiv deci este pus pe continuitate, nu discontinuitate.

• Controversata expresie din Lumen gentium 8, 2, potrivit căreia „Biserica lui Hristos subzistă în Biserica Catolică" are un sens exclusiv, nu inclusiv. Aceasta e afirmaţia cea mai dură şi care a generat proteste (deşi ea există ca atare şi în Dominus Jesus). Biserica Catolică îşi reafirmă convingerea că ea este Biserica una voită şi întemeiată de Hristos, că are subiect unic - pentru că nu pot exista mai multe Biserici - şi subzistă deplin doar în Biserica Catolică.

• Explicaţia faptului pentru care Lumen gentium a preferat expresia „subzistă în" în locul lui „este" e aceea că prin aceasta Conciliul a vrut să afirme simultan două lucruri paradoxale: atât „identitatea deplină între Biserica lui Hristos şi Biserica Catolică", cât şi o largă recunoaştere în afara ei a multor elemente de sfinţire şi de adevăr, deci cu valoare mântuitoare şi de care Hristos se serveşte ca instrumente de mântuire; ele derivă însă din plenitudinea lor în Biserica Catolică şi trimit spre aceasta şi spre unitatea ei.

• Bisericile răsăritene separate de Roma - nu doar cele ortodoxe bizantine chalcedoniene, ci şi cele nechalcedoniene - merită numele de „Biserici particulare" sau „locale" adevărate şi, ca atare, sunt „surori" ale Bisericilor particulare catolice, pentru că au menţinut structura ierarhică şi sacramental euharistică, precum şi succesiunea apostolică. Cu toate acestea, absenţa comuniunii cu succesorul lui Petru (considerată pe urmele lui Communionis notio „principiu constitutiv interior" al oricărei Biserici locale depline) le face să sufere de o carenţă sau deficit (defectus) de „plenitudine a catolicităţii" (Unitatis redintegratio 4) care există doar în interiorul unui episcopat guvernat de succesorul lui Petru.

• La protestanţi, care n au menţinut succesiunea apostolică în Taina Preoţiei şi nici integralitatea misterului euharistic, acest deficit se transformă într o rană (vulnus) cronică, iar aceasta face ca, potrivit standardelor dogmaticii romano catolice, să nu poată fi numite „Biserici" în sens propriu, ci doar „comunităţi ecleziale". Ceea ce însă, conform doctrinei aceluiaşi Conciliu, nu privează aceste comunităţi, chiar şi aşa deficitare, de un caracter „eclezial" şi de exercitare a unui rol „mântuitor" real faţă de credincioşii lor, protestanţi în speţă de toate denominaţiunile. Prin botez însă şi aceştia sunt în comuniune cu Biserica Catolică şi implicit cu Biserica una a lui Hristos".

In aceste conditii, continua parintele, "în ce priveşte perspectivele relaţiilor ecumenice cu Ortodoxia, este clar că Vaticanul nu are în vedere în ipoteza unei uniri cu Biserica Ortodoxă (scopul declarat al dialogului teologic bilateral) alt model decât cel hibrid al aşa-zisului „greco-catolicism", Bisericile Ortodoxe având doar perspectiva de a deveni un nou gen de Biserici „unite". În această eventualitate pur ipotetică, Bisericilor Ortodoxe care ar accepta unirea cu Biserica Romano-Catolică în structura ei actuală ar urma să li se aplice noul codice de drept canonic „oriental" al Vaticanului: Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium promulgat „motu proprio" pe 25 octombrie 1990 de papa Ioan Paul II. Mixând „sui generis" ecleziologia şi dreptul canonic latin cu cele ortodoxe, noul codice a promovat Bisericile greco-catolice existente de la rangul de simple „rituri" la cel de „Ecclesiae sui juris", construindu-le o identitate ecleziologică şi canonică proprie. Prin aceasta, Vaticanul şi-a instituţionalizat propriul „Orient" (creat de-a lungul timpului prin diferitele uniatisme şi unionisme din trecut) oferind totodată versiunea oficială a ceea ce înţelege să fie Biserica Romano-Catolică actuală, diversificată intern de sus în jos ca o „comuniune de Biserici" de tradiţii diferite unite în jurul papei.

Roma nu este aşadar deloc dispusă să asume provocarea internă pe care ar reprezenta o pentru ea însăşi acceptarea, fie şi numai în raport cu ortodocşii, a unui primat în sensul modelului oferit de Sinoadele Ecumenice din mileniul întâi, pe care Bisericile Ortodoxe îl pun drept condiţie de unire, ca singurul acceptabil (în eventualitatea clarificării în dialogul teologic bilateral a tuturor articolelor de credinţă aflate în dispută de secole). Ironia providenţei face ca în 1967 şi 1969 profesorul de dogmatică Joseph Ratzinger să fi propus explicit patriarhalizarea internă a Bisericii Romano Catolice şi limitarea, pentru Bisericile Ortodoxe, a exerciţiului primatului roman doar la exigenţele mileniului întâi.".


extras din Radiografia unei autodefiniri, de Ioan I Ica jr.
http://www.tabor-revista.ro/in_ro.ph..._full&id=10382

De dragul de a vedea toata omenirea sub papucul rosu al papei, romano-catolicii fac tot felul de compromisuri, targuieli si lanseaza diverse momeli, doar, doar musca careva Super tare a fost Benedict la faza cu "voi ramaneti cu primatul mileniului I, ceilalti cu mileniul II" :))

Multumim, ioanna, pentru acest articol.