Citat:
În prealabil postat de centesimusseptimus
Nu știu ce sens mai are să facem aceată filosofie de doi bani și jumătate; când e limpede: vorbim de un nou născut de doar câteva zile! Ce nădejde, ce speranță are pruncul la aceată vârstă fragedă? Ce speranță a mântuirii nutrește el? Dar știe el ce e aia mântuire, cine e Mântuitorul? Dar știe că știe?? Care sunt primele tale amintiri, de când te știi tu, când ai ajuns la conștiența de sine? La 2, 3 ani sau la 2-3 zile? Nu realizezi încă cât de absurd e să afirmi conștiența, nădejdea și credința la câteva zile de la naștere! La ce bună încercarea aceasta penibilă de a legitima biblic botezul pruncilor, când ai Sfânta Tradiție ca argument ortodox? Voi oricum nu vă ghidați după principiul Sola Scriptura, deci las-o așa! Nu am cerut să te dezici de această tradiție, nu am cerut să te rebotezi, deci nu mai are niciun rost să pledezi pentru această cauză. Tu crezi că vei fi mântuit [și] în virtutea acestui botez infantil cerut de Biserica Ortodoxă, deci responsabilitatea va cădea asupra ei și asupra nașilor în lipsa asumării pesonale.
Eu am o altă convingere... dar nu cer să ți-o însușești...
|
Parintele Nicolae Steinhardt s-a botezat in inchisoare. Marturisind mai tarziu despre acest eveniment a spus ca ceea ce a simtit el dupa botez a fost ceva de nedescris in cuvinte, dar cele mai importante au fost lacrimile de pocainta: in urma botezului a primit in dar aprofundarea cautarii sufletesti. Cu alte cuvinte si-a simtit pacatosenia intr-o atat de profunda dimensiune incat nu s-a mai putut opri din plans.
Iata un model de "incredintare a celor nadajduite": lacrimile de pocainta si sentimentul de culpabilitate nu sunt prin ele insele pricina de nadejde - caci fara o pricina de nadejde acestea pot duce la depresie si nihilism -, ci tocmai Sf.Botez primit a fost "incredintarea nadejdii mantuitoare, de iertare a pacatelor".
Vezi, toate acestea se petrec in subconstient.
Diferenta dintre un matur ce se boteaza si un prunc care se boteaza eu cred ca este tocmai capacitatea adultului de a constientiza pacatele savarsite, pe cand pruncul nesavarsind pacate normal ca nu poate sa le constientizeze.
Dar in rest, bucuria botezului, sentimentul de nadejde - care la prunc, fie spus, se transforma intr-unul de certitudine a mantuirii - ce vine din apa Sf.Botez, si usurarea ce izvoraste din curatirea de pacatul originar sunt toate sentimente pe care un prunc le traieste la o intensitate de nedescris, in comparatie cu un adult.
Ce crezi, faptul ca un copil isi traieste copilaria lipsit de haina impovaratoare a pacatului originar se dezvolta mai liber sau nu fata de un prunc nebotezat? Eu unul cred ca da!