Citat:
În prealabil postat de Annyta
Vă rog să îmi permiteți să mă folosesc de acest topic pentru a aduce în discuție o întrebare care mă "frământă": cam care este legătura între minte și inimă, între înțelepciune și iubire? Recunosc că sunt cam vagă în formularea de mai sus, căci nu pot să exprim exact tot ce îmi trece prin cap... Întrebarea s-a născut când eram în concediu, anul trecut, cu o prietenă. În rugăciunile noastre, eu ceream/ puneam accent pe iubire, iar prietena mea pe minte. Fiecare din noi credeam că ceea ce cerem ar fi mai important: eu - iubirea din inimă, iar ea - mintea/ înțelepciunea/ deșteptăciunea.
Firește, și iubirea, și înțelepciunea, și rațiunea sunt virtuți pe care tindem să le dobândim. În ce măsură ele sunt subordonate altora... Aaaa.. probabil ar trebui să citesc "Scara" sfântului Ioan Scărarul...
În plus, ar putea exista și o diferență de percepție asupra noțiunilor folosite, căci prietena mea vedea în iubire sentimentalisme lacrimogene, iar eu mă gândeam la minte și la rațiune ca fiind implicit mai reci, mai dure, abstracte.
|
"Inaintea tuturor lucrurilor si in toata savarsirea sa-ti fie tie pururi inainte-mergatoare si inainte-statatoare: dreapta judecata si pricepere- si asa niciodata intru nimic nu te vei insela, vei fi mai presus de toata amagirea.
Asa cum toate lucrurile cele din afara nu pot fi vazute fara ochi, tot astfel si cele launtrice, duhovnicesti nu pot fi pricepute decat cu mintea si cugetarea.
Nu incepe nimic si nu face nimic pana nu vei chibzui, unindu-te in rugaciune cu Dumnezeu. Caci nimic nu il face pe om mai neprihanit si mai statornic in toate lucrurile, precum dreapta judecata si chibzuinta. "Sa cugeti la toate cele pe care vrei sa le faci, a grait Domnul lui Iosua Navi.
Inaintea oricarui pacat sta nebunia, iar chibzuinta precede virtutile si faptele bune. Nechibzuinta niciodata nu va aduce omului pace si mangaiere desavarsita, daca insasi mintea prin luminarea ei, nu va linisti si va mangaia sufletul.
Asa cum cel orb nu are liniste pana ce nu vede lumina, tot astfel si cel nebun nu poate avea liniste pana ce nu va ajunge intru cunostiinta.
Cu atat mai mult cugetarea si chibzuinta trebuie ravnite inaintea tuturor virtutilor, deoarece in cugetare si in chibzuinta se cuprinde inceputul a tot binele; astfel incat nici virtutea nu poate fi virtute cum se cuvine daca aceasta nu va fi ajutata si carmuita de cugetare si chibzuinta.
Dupa cum dintre toate simtirile firesti vederea celor vazute este cea mai minunata si plina de bucurie, tot astfel in toate cele de gand si cuget, cel mai minunat si mangaietor este cugetul si cunostiinta tuturor lucrurilor.
Iata intru ce sta viata vesnica!
Iata intru ce sta si caderea si primirea chinului!" Sf. Dimitrie al Rostovului - Alfavita duhovniceasca
Iubirea fara de o judecata dreapta este o iubire nebuna si stramba. Iar daca inima iti este plina de pacate la fel iti este si iubirea.
Sunt patimi si pacate ce izvorasc din inima. Acestea se infaptuiesc cu o iuteala mai mare decat cele din minte. E nevoie de atentia multa pentru a opri pacatul ce pleaca din inima.
"Casa Tie sa ma fac doresc nespus, Iisuse al meu. De aceea Te rog fierbinte, da-mi dupa
dorul meu, Mantuitorule, in inima mea vino sa locuiesti si din aceasta toata rautatea sa
stergi. Dumnezeiasca Ta iubire sa sadesti in ea si Harul Tau cel sfant peste ea sa-l reversi.
Vederea mintii mele, Hristoase, sa-o luminezi si ochii cugetului meu, Mantuitorule sa
curatesti Ca sa ma vad biserica Duhului Sfant si, dupa moarte, impreuna locuitor cu
cetele ceresti. Amin." Vedere duhovniceasca - manuscris a unui ieromonah anonim athonit
ar fi bine sa citesti aceasta "Vedere duhovniceasca" ca sa iti faci o idee cam ce avem cu totii in inima noastra.