Coborarea mintii in inima

Vă rog să îmi permiteţi să mă folosesc de acest topic pentru a aduce în discuţie o întrebare care mă "frământă": cam care este legătura între minte şi inimă, între înţelepciune şi iubire? Recunosc că sunt cam vagă în formularea de mai sus, căci nu pot să exprim exact tot ce îmi trece prin cap... Întrebarea s-a născut când eram în concediu, anul trecut, cu o prietenă. În rugăciunile noastre, eu ceream/ puneam accent pe iubire, iar prietena mea pe minte. Fiecare din noi credeam că ceea ce cerem ar fi mai important: eu - iubirea din inimă, iar ea - mintea/ înţelepciunea/ deşteptăciunea.

Fireşte, şi iubirea, şi înţelepciunea, şi raţiunea sunt virtuţi pe care tindem să le dobândim. În ce măsură ele sunt subordonate altora... Aaaa.. probabil ar trebui să citesc "Scara" sfântului Ioan Scărarul...

În plus, ar putea exista şi o diferenţă de percepţie asupra noţiunilor folosite, căci prietena mea vedea în iubire sentimentalisme lacrimogene, iar eu mă gândeam la minte şi la raţiune ca fiind implicit mai reci, mai dure, abstracte.