Citat:
În prealabil postat de mirela.t
E un sfat bun, dar de exemplu nu poti pune biserica (cu tot ce derivă din ea) la "cheltuieli comune" dacă unul din soti este ne-credincios, i.e. nepracticant. Si cu ajutorarea părintilor - depinde de sumele care se implică, si cum sunt ele câstigate. Când unul câstigă foarte mult, iar altul putin sau deloc, este dificil să trasezi linia cheltuielilor "independente". Dar cu ajutorul lui Dumnezeu se face si acolo lumină, mai ales cu sfatul duhovnicului sotului care este credincios.
Eu sunt pentru bugete separate, conturi separate, mai ales că banii acum circulă mai putin în cash cât în virtual. Stabilim de ce este responsabil fiecare din cheltuielile lunare/ anuale, apoi fiecare pune ceva deoparte sau dispune cum doreste de ceea ce îi rămâne. Asa se evită disensiunile în familie. Ah, si nu sunt pentru a da socoteală si explicatii sotului pentru fiecare bănut cheltuit. Al meu chiar mi-a spus că preferă să nu stie detalii din astea cu tot dinadinsul.
|
Egoism maxim, si avaritie la maxim. Eu castig mult , tu putin, de ce sa folosesti tu ce e al meu, de ce sa dispui tu de munca mea, etc. De ce sa dai tu la parintii tai din banii mei. Sau, si eu am muncit aici nu numai tu, ti-am ingrijit copiii, te-am spalat. de ce sa iti dau eu tie socoteala si explicatii de tot ce fac? fac ce vreau sunt libera si emancipata. asta sunt EU. (nu e asa ca parca citim o sentinta de divort?) unde nu e iubire nimic nu e. Parteneriate strategice in scop de dobandire de castig material.
Oricat de necredincios ar fi un sot, daca isi iubeste sotia nu are cum sa apara discutii pe tema banilor de acest gen si la acest nivel.
Unde exista iubire exista si incredere, unde exista incredere exista unitate. unde exista unitate exista putere.