"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Yasmina

Faptul ca cineva este cununat in biserica,ca asa este traditia si apoi nu traieste in spiritul religiei nu il face"ortodox"sau "credincios"la comanda ca asa vrem noi!
Daca omul il respinge pe Dumnezeu,mai au Tainele putere asupra lui?
Intrebati-va singura...
Asta pt ca tot nu intelegeti statutul sotului din poveste,facand o varza ca daca-i cununat in biserica e musai sa fie si orthodox authentic!

Ca sa faceti putin lumina,un om pacatos este acela care nu il respinge pe Dumnezeu ci il cauta si vrea cu tot sufletul sa devina mai bun,sa-si spele pacatele iar cel necredincios se afla intr-o stare opusa:nu vrea sa devina mai bun si il respinge pe Dumnezeu.
Deci in ecuatie avem un pacatos cununat cu un necredincios...nu doi pacatosi,nu doi credinciosi.
Atentie!

Iasmina, tu imi servesti aici exact cuvintele mele pe care i le-am adresat lui Catalin, cand am vorbit de familiile cununate in Biserica dar care sunt mai degraba pagane dpa fapta si asupra carora am spus clar ca binecuvantarea lui Dumnezeu nu poate fi. Aceste casnicii astfel nu se deosebesc catusi de putin de milioanele de familii din lumea intreaga si deci nu avem nici un drept sa ii facem pe aceia curvari. Acolo am spus clar ca participarea la Taina nuntii doar ca si traditie nu ne face mai buni ortodocsi, sprijinind astfel cuvintele Par. Petru Pruteanu.

Ajung la concluzia ca de fapt nu cititi ce scriu insa ma contraziceti si astfel apar si situatii din acestea ciudate ca intre surzi si muti:
X: coala asta este alba se vede clar pe biroul negru.
Y: pai pentru ca biroul este negru, se vede bine ca foaia asta este alba dar tu nu ai ochi sa o vezi.

[tabitha]

..... .....

[tabitha]

În prealabil postat de dobrin7m

Tu nu stii cum este sotul meu, si ce "noroace" am eu. Am pus in ghilimele pentru ca eu nu sunt de acord cu ideea de noroc.
Asa si este, parintele are dreptate, nu obligi sotul la nimic, asta spun si eu, dar va faceti ca nu intelegeti. Noi nu schimbam pe nimeni ci numai Harul lui Dumnezeu.
Bine ca am cazut de acord la acest aspect. prin atitudinea voastra de minciuna fata de sot, prin neascultare si ascunzis nu veti aduce Harul Domnului in casa voastra unul la mana, si doi, nu cumva obligati prin aceasta atitudine pe sot sa faca ceva ce nu a ajuns la masura de a intelege? de aceea am zis, rabdare, rugaciune pana ce si el cu ajutorul lui Dumnezeu va simti mila fata de cei sarmani.
Legat de despartire, asta am spus si eu, nu te desparti ci ii stai alaturi si il sustii, il sprijini sa depaseasca momentele grele, sa inteleaga cu ajutorul lui Dumnezeu cat de importanta este curatenia sufletului.
Exista fapte care tin doar de tine, de exemplu postul, sigur ti post doar tu, sau rugaciunea, sau mersul la Biserica duminica, dar exista fapte ce tin de amandoi si care ii implica pe amandoi si chiar intreaga familie.

Sotul meu nu a fost credincios intotdeauna, credincios traitor, era la fel ca toti ceilalti si ca mine de altfel, credinciosi de Pasti si Craciun. Insa eu in Grecia, am simtit ca trebuie sa urmez lui Hristos, si chiar sotul meu a spus ca asa chemare putini o au si daca vreau sa merg la manastire, e de acord si ma sustine, dar el inca nu simte asta. Se speriase, caci erau schimbari mari in sufletele noastre, Domnul lucra, Maica Domnului, Sfantul Munte. Si acum sotul spune sa ma duc la manastire, caci nu mai apartin lumii acesteia. Insa deseori ii spun, ca nu e asa, ca suntem alaturi, suntem impreuna si nu am voie sa parasesc aceasta cale a casatoriei. Plus, am pacatele mele, si de multe ori, cand am fost eu jos el m-a ridicat, si invers. Insa daca nu ne putem privi in ochi cu seninatate, si daca o umbra de indoiala exista , deja dezbinarea isi face prezenta. Cand exista unire, simti totul si de la distanta, cunosti din privire, fara vorbe.

Azi dimineata am citit mesajul Iasminei, inainte de a pleca la lucru si apoi impreuna cu sotul meu am plecat de acasa. Am vorbit, ne-am urcat in tren, cand la un moment dat, sotul meu a spus: esti bine? ce-i cu tine? Ma gandeam la Iasmina si la mesajul ei, si la cat de usor ne inselam din fata calculatorului, vizavi de oameni. Iar el din privire a stiut. Discutam zilnic acest fir al forumului, si chiar il intrebasem ce parere are despre o astfel de atitudine de minciuna a sotiei fata de sot.

Daca tu ascunzi de sot faptele bune, cum vrei sa vina schimbarea si la sot? Prin tine, schimbandu-te si vazand determinarea ta, si dorinta ta de a fi buna, se va schimba si el.
Prin fapte si atitudine vei arata in casa ca te-ai schimbat in bine si ca e buna schimbarea. Ca e bun Dumnezeu. Roaga pe Dumnezeu sa te curete, lupta si tu pentru asta, si faptele tale sa vorbeasca si in familie nu doar pe strada sau intre ceilalti.

Huh?? Nu e vorba de nicio minciună, nu mai arunca cuvinte asa aiurea. Nici tu nu stii care e starea mea în căsnicie, sau a altora care si-au deschis un pic inima pe aici, asa că nu-mi mai servi etaloane din astea de piosenie si supunere, doamna cvasi-călugarită. La vorbe mari esti bună, dar tare as vrea să te vad într-o situatie din asta despre care predici de zor una si alta.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sfatul pe care l-am dat mereu tinerelor familii, referitor la administrarea banilor este sa existe un fond comun (orientativ: trei sferturi din castigurile fiecaruia) pentru cheltuielile comune: casa si intretinerea ei, masa, cheltuieli legate de copii, concedii, biserica, eventual (dar nu neaparat) investitiile pe termen mai lung. Tot la cheltuieli comune ar trebui sa intre si ajutorarea parintilor.

Ne ramane fiecaruia un sfert din venituri pentru cheltuieli in care avem completa libertate. Altfel, ar fi un permanent scandal.

E un sfat bun, dar de exemplu nu poti pune biserica (cu tot ce derivă din ea) la "cheltuieli comune" dacă unul din soti este ne-credincios, i.e. nepracticant. Si cu ajutorarea părintilor - depinde de sumele care se implică, si cum sunt ele câstigate. Când unul câstigă foarte mult, iar altul putin sau deloc, este dificil să trasezi linia cheltuielilor "independente". Dar cu ajutorul lui Dumnezeu se face si acolo lumină, mai ales cu sfatul duhovnicului sotului care este credincios.

Eu sunt pentru bugete separate, conturi separate, mai ales că banii acum circulă mai putin în cash cât în virtual. Stabilim de ce este responsabil fiecare din cheltuielile lunare/ anuale, apoi fiecare pune ceva deoparte sau dispune cum doreste de ceea ce îi rămâne. Asa se evită disensiunile în familie. Ah, si nu sunt pentru a da socoteală si explicatii sotului pentru fiecare bănut cheltuit. Al meu chiar mi-a spus că preferă să nu stie detalii din astea cu tot dinadinsul.

[Parascheva16]

Botezul ortodox nu il face pe om ortodox. Botezul este doar inceputul, mai ales ca majoritatea romanilor sunt botezati de mici. Cand bine vb de oameni care au devenit ortodox la 40 de ani, e putin diferit.

Taina Cununiei nu te face nici ea ortodox, mai ales in felul cum se face azi. Cati dintre cei care se cununa in Biserica, se spovedesc inainte? Cati sunt cununati de duhovnicul lor? Cati preoti tin o mica cateheza celor doi inainte de cununie? Cati preoti nu ciuntesc Taina Casatoriei? Stiti ca in Taina Casatoriei exista juramant, cu mana pe Biblie? Cati dintre cei casatoriti au facut acest juramant in timpul cununiei?

Eu nu stiu exact daca e vorba de un sot credincios sau nu. Nu s-a specificat exact. Nici de sotie nu s-a spus prea multe, stim doar ca a intrebat un preot despre ce face ea. Poate ar fi bine ca, initiatoarea topicului sa clarifice putin lucrurile, ptr. a sti despre ce vorbim.

[dobrin7m]

În prealabil postat de mirela.t

Huh?? Nu e vorba de nicio minciună, nu mai arunca cuvinte asa aiurea. Nici tu nu stii care e starea mea în căsnicie, sau a altora care si-au deschis un pic inima pe aici, asa că nu-mi mai servi etaloane din astea de piosenie si supunere, doamna cvasi-călugarită. La vorbe mari esti bună, dar tare as vrea să te vad într-o situatie din asta despre care predici de zor una si alta.

Iti multumesc pentru cuvinte.

Nu asculta Dumnezeu de gura pacatosului.

Era vorba despre minciuna sotiei fata de sot, care fura bani din familie, atitudine pe care voi ati sustinut-o. Si era vorba despre o familie de ortodocsi.

[dobrin7m]

În prealabil postat de mirela.t

E un sfat bun, dar de exemplu nu poti pune biserica (cu tot ce derivă din ea) la "cheltuieli comune" dacă unul din soti este ne-credincios, i.e. nepracticant. Si cu ajutorarea părintilor - depinde de sumele care se implică, si cum sunt ele câstigate. Când unul câstigă foarte mult, iar altul putin sau deloc, este dificil să trasezi linia cheltuielilor "independente". Dar cu ajutorul lui Dumnezeu se face si acolo lumină, mai ales cu sfatul duhovnicului sotului care este credincios.

Eu sunt pentru bugete separate, conturi separate, mai ales că banii acum circulă mai putin în cash cât în virtual. Stabilim de ce este responsabil fiecare din cheltuielile lunare/ anuale, apoi fiecare pune ceva deoparte sau dispune cum doreste de ceea ce îi rămâne. Asa se evită disensiunile în familie. Ah, si nu sunt pentru a da socoteală si explicatii sotului pentru fiecare bănut cheltuit. Al meu chiar mi-a spus că preferă să nu stie detalii din astea cu tot dinadinsul.

Egoism maxim, si avaritie la maxim. Eu castig mult , tu putin, de ce sa folosesti tu ce e al meu, de ce sa dispui tu de munca mea, etc. De ce sa dai tu la parintii tai din banii mei. Sau, si eu am muncit aici nu numai tu, ti-am ingrijit copiii, te-am spalat. de ce sa iti dau eu tie socoteala si explicatii de tot ce fac? fac ce vreau sunt libera si emancipata. asta sunt EU. (nu e asa ca parca citim o sentinta de divort?) unde nu e iubire nimic nu e. Parteneriate strategice in scop de dobandire de castig material.
Oricat de necredincios ar fi un sot, daca isi iubeste sotia nu are cum sa apara discutii pe tema banilor de acest gen si la acest nivel.
Unde exista iubire exista si incredere, unde exista incredere exista unitate. unde exista unitate exista putere.

[Florinvs]

Atunci cand doi oameni sunt impreuna, si cand vorbim de o familie, totusi nu cred ca este normal ca sa existe bugete separate pentru sot si sotie!
Cei doi trebuie sa se sfatuiasca, sa se inteleaga, asupra modului de cheltuire a banilor! Iar intr-o casatorie intemeiata pe sentimente autentice, discutiile de genul ca tu castigi mai mult si eu mai putin nu trebuie sa existe- fiecare castiga in functie de meseria si domeniul de activitate care i-a placut si in care lucreaza.

Pentru cheltuieli legate de concedii, relaxare, normal este ca atunci cand pleci intr-un concediu, excursie, etc, fiind sot si sotie (sau chiar necasatoriti inca, dar fiind impreuna) sa pleci tot impreuna!

Iar pentru cheltuieli ocazionale- specific masculine (ca orice barbat din cand in cand este normal a se intalni cu prietenii sai la un fotbal sau a cumpara de exemplul lucruri sau aparate ce tin de instalatii, scule electrice, carti cu subiecte preferate, etc) ori specific feminine (cosmetice, coafor, iesit la o cafea cu prietenele, etc), acestea in primul rand ca nu trebuie sa fie facute intr-un mod exagerat si risipitor (nu este normal nici ca barbatul sa stea toata ziua la bere cu prietenii, dar nu este normal nici ca femeia sa vrea a a aveea foarte multe bijuterii sau toalete luxoase), iar in al doilea rand, facute tot prin buna-intelegere, fara a trebui a-i ascunde ceva celui/celei de langa tine.

Iar cu ajutorul fata de parinti: este normal a-ti ajuta parintii in masura posibilitatilor pe care le ai (si omeneste o inteleg foarte bine pe initiatoarea topicului ca doreste a-si ajuta parintii), dar trebuie poate si mai multa comunicare in familie si incercat intr-un fel de explicat si sotului!
Poate ar fi fost bine ca aceste chestiuni sa fie discutate de la inceputul casniciei, si de stabilit niste treburi mai clare si mai precise.

[tabitha]

În prealabil postat de dobrin7m

Egoism maxim, si avaritie la maxim. Eu castig mult , tu putin, de ce sa folosesti tu ce e al meu, de ce sa dispui tu de munca mea, etc. De ce sa dai tu la parintii tai din banii mei. Sau, si eu am muncit aici nu numai tu, ti-am ingrijit copiii, te-am spalat. de ce sa iti dau eu tie socoteala si explicatii de tot ce fac? fac ce vreau sunt libera si emancipata. asta sunt EU. (nu e asa ca parca citim o sentinta de divort?) unde nu e iubire nimic nu e. Parteneriate strategice in scop de dobandire de castig material.
Oricat de necredincios ar fi un sot, daca isi iubeste sotia nu are cum sa apara discutii pe tema banilor de acest gen si la acest nivel.
Unde exista iubire exista si incredere, unde exista incredere exista unitate. unde exista unitate exista putere.

N-ai inteles nimic, ai comentat ca nuca-n perete. In fine, fiecare isi stie mai bine familia si cum decurg lucrurile acolo, daca este pace in casa si toata lumea multumita asta e tot ce conteaza.

[tabitha]

În prealabil postat de Florinvs

Atunci cand doi oameni sunt impreuna, si cand vorbim de o familie, totusi nu cred ca este normal ca sa existe bugete separate pentru sot si sotie!
Cei doi trebuie sa se sfatuiasca, sa se inteleaga, asupra modului de cheltuire a banilor! Iar intr-o casatorie intemeiata pe sentimente autentice, discutiile de genul ca tu castigi mai mult si eu mai putin nu trebuie sa existe- fiecare castiga in functie de meseria si domeniul de activitate care i-a placut si in care lucreaza.

Pentru cheltuieli legate de concedii, relaxare, normal este ca atunci cand pleci intr-un concediu, excursie, etc, fiind sot si sotie (sau chiar necasatoriti inca, dar fiind impreuna) sa pleci tot impreuna!

Desigur că mergi în concediu împreună! :) Daca citesti mai bine, si eu am spus că trebuie stabilite responsabilitătile (de cheltuieli) ale fiecăruia, de comun acord se intelege, în functie de ceea ce îsi permite să suporte din salariul său. Prin bugete separate înteleg conturi în bancă separate, nu un cont comun pentru amândoi. Eu cel putin la concluzia asta am ajuns. Creează o mai mare responsabilitate din partea ambelor părti. Desigur, fiecare familie este un univers, si nu există un arhetip universal valabil. Ce merge într-o familie poate să nu meargă în alta.

Când este discrepantă mare de câstiguri este cel mai greu. În cazul sorei Florentinei, care a deschis topicul de fată, sotul ei desigur că ar trebui să îi dea si niste bani de cheltuială pentru care să nu-i ceară socoteală, ceva doar al ei, de care să dispună cum vrea. Asa ar fi normal, pentru că si ea are un aport la bunăstarea casei, deci ar trebui să i se permită si ei un fel de venit, pentru care să nu trebuiască să aducă justificări ce si cum cheltuie. Este vorba de o anume libertate pe care trebuie să ne-o acordăm în căsnicie, eu asa o înteleg.

Eu stiu si cazul la extrema cealaltă, când sotia câstigă foarte bine, iar sotul rămâne fără serviciu pe timp îndelungat. Chiar s-a ajuns la divort în familia respectivă, iar faptul că el nu mai aducea bani în casă cred că a atârnat cel mai greu. Nu era o familie de crestini practicanti. Poate dacă ar fi fost nu se ajungea la divort. Sotia respectivă a avut răbdare câtiva ani buni, i se poate reprosa că n-a fost întelegătoare? Dacă ar fi fost credincioasă poate ar fi avut mai multă răbdare si s-ar fi rugat pentru rezolvarea situatiei critice din familie. Pentru că nici a-l arunca pe celălalt în stradă nu este crestineste, oricât de îndreptătit ai crede că esti.