[Capy]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

A contat doar că undeva, într-un mic loc, a bâzâit un ţânţar.

Mai degrabă avem de a face cu un sunet de cicada, decât cu un bâzâit de ţânţar!

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Afirmaţia că "Hristos a devenit persoană omenească", începînd cu actul Întrupării şi continuînd neîntrerupt cu întreaga Lui Lucrare, este cu totul adevărată şi de o importanţă crucială atât pentru Ortodoxia cât şi pentru Ortopraxia noastră.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Oamenii nu pot deveni persoane decât aşa cum a arătat Hristos că este Calea, Adevărul, Viaţa. Şi cum anume a arătat Hristos, luînd în Ipostasul Său firea noastră omenească, devenirea noastră întru Fiinţă?

De o importanţă crucială pentru Ortodoxie, adică pentru Ortodoxia inventată de tine, cred că asta vroiai să spui!
Eu cred că nu citeşti mesajele înainte să le postezi, ci scrii doar aşa, ca să te afli în treabă.

În prealabil postat de catalin2

Cred ca numai mandria poate face "minunea" sa nu inteleaga cineva ceea ce stie orice copil, ca un om este o persoana umana. Desi o persoana umana s-ar presupune ca e inzestrata si cu ratiune, ca sa poata intelege.

Amice, ţi-am explicat de "n" ori că nu discutăm că oamenii nu sunt persoane omeneşti. Vorbim despre Hristos, Care nu este persoană omenească. Nu mai face analogii între Hristos şi oamenii concepuţi prin fecundarea ovuluilui de către spermatozoid. Nu mai confunda firea cu persoana !

Faptul că toţi oamenii sunt înzestraţi cu raţiune (adică cu suflet raţional şi mintal) arată că toţi oamenii au aceeaşi fire, ci nu că oamenii au aceeaşi persoană !!!

"Asupra acestui subiect a hotărât Sinodul VI Ecumenic, care, între altele a dogmatizat:

Propovăduim de asemenea două voinţe ale firilor şi două energii-lucrări [care sunt] întru El [în chip] nedespărţit, neschimbat, neîmpărţit, neamestecat potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi. Şi două voinţe ale firilor, nu una împotriva celeilalte, să nu fie!, aşa cum au spus ereticii necredincioşi, ci voinţa Lui omenească urmând şi supunându-se voinţei Lui dumnezeieşti şi atotputernice, iar nu împotrivindu-se sau luptând împotriva acesteia. Hristos are două voinţe ale celor două firi într-o singură Persoană, iar aceste voinţe fireşti nu îşi sunt ostile una alteia. Asta înseamnă că voinţa nu este însuşire a persoanei, pentru că atunci Hristos ar avea o voinţă, ci este o însuşire a firii-naturii (phýsis). Părinţii Bisericii primesc deplin hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi de aceea fac deosebirea dintre voinţa care este legată de fire (phýsis) şi alegerea deliberată (proaíresis), prin care oamenii îşi exercită opţiunea (epilogí). Adică, la Părinţi voinţa nu este libertatea aşa cum o definesc filosofii şi teologii filosofici contemporani."

"Sfântul Ioan Damaschin se pronunţă astfel asupra acestui subiect: una este energia-lucrarea (enérgeia) şi alta sursa energiei (energetikón), una este actul (enérgima) şi alta elementul activ (energón). Energia-lucrarea este mişcarea activă şi esenţială-fiinţială a firii-naturii (phýsis). Sursa energiei este firea-natura din care provine energia-lucrarea. Actul este rezultatul energiei.

Şi elementul activ este utilizatorul energiei-lucrării, adică ipostasul."

(Vlădica Hierotheos Vlachos)