[Capy]

În prealabil postat de delia31

Si nici, doar umana, fiindca se afla simultan si in cea divina. Si atunci o numim O singura persoana divino-umana.

În pastorală se arată tocmai contrariul, şi anume că Sinodul o numeşte cum vrea.

În prealabil postat de delia31

Iar pe Pr. Staniloae, expert in terminologia trinitara greaca, si cel mai mare dogmatist contemporan de talie mondiala sa-l lasam sa-l conteste cei care sunt macar de acelasi nivel.

Din moment ce poţi face asemenea afirmaţii, rezultă că tu eşti deja o persoană de talia şi de nivelul marilor dogmatişti contemporani.
Oricât ar fi cineva de expert în terminologia trinitară greacă, nu are cum să o înţeleagă mai bine decât un grec nativ, specializat în teologie ortodoxă. Iată că sunt teologi (chiar de la Patriarhia Ecumenică) care te contrazic:

"D. Stăniloae (Teologia dogmatică ortodoxă, vol. I, ed. a-II-a, EIBMBOR, Bucuresti, 1996, p.108) prefera folosirea cuvântului 'Tripersonalitate': ' Se poate spune că Dumnezeu este supraesenţă tripersonală sau tripersonalitatea supraesenţială'. Părintele Stăniloae înţelege persoana divină - şi umană - ca subiect şi centru al conştiinţei (Ibidem, p. 203: 'Fiinţa nu există real decât în ipostas, iar dacă e spirituală, în subiectul conştient...' , ' vorbim de Ipostasurile divine ca subiecte', 'o relaţie conştientă între subiecte' etc.). Această perspectivă este destul de diferită de cea patristică, capadociană şi greacă, asupra fiinţarii personale, care, de fapt, exclude întelegerea persoanei în termenii subiectivităţii, conştiinţă fiind ceva comun şi identic la cele trei persoane divine. Cf. G. Prestige, ' God in Patristic Thought', 1959, p. 32: în gândirea patristică greacă, cele trei persoane nu trebuie privite ca trei 'conştiinţe' ". (Citat din cartea Mitropolitului Ioannis Zizioulas, Comuniune si alteritate, p. 214, ed. Sophia, traducător Pr. Dr. Liviu Barbu)

Nu contestă nimeni rolul părintelui Stăniloae la îmbogăţirea culturii româneşti prin operele pe care le-a tradus, dar unele interpretări ale părintelui, fundamentale pentru teologia ortodoxă, lasă de dorit.

PS. Nu sunt nici ucenic, nici fan al Mitropolitului Ioannis Zizioulas, însă te asgur că în chestiuni teologice are un cuvânt mult mai avizat spre deosebire de tine, chiar dacă şi în scrierile domniei sale, sunt unele aspecte care lasă de dorit pe alocuri.

În prealabil postat de delia31

Ai cunostinte despre controversele lingvistice legate de expresia "persoana in doua firi" deodata si de expresia "persoana cu doua firi"? Sesizezi vreo nuanta teologica in cele doua prepozitii -"in" si "cu" ?

Explicasem eu deja, ce înseamnă expresia "o persoană in doua firi".

Înseamnă întrepătrunderea firii omeneşti (adică trup însufleţit de suflet raţional şi mintal) de către firea dumnezeiască, în Ipostasul Cuvântului.

"intrepatrunderea se face numai de catre firea dumnezeiasca, pentru ca fiind nezidita, aceasta trece prin toate si nimic nu poate sa treaca prin ea." (Vlădica Ierotheos Vlachos)

"În Hristos, ziditul ramane zidit, muritor, descriptibil si vazut, in vreme ce neziditul ramane nezidit, nemuritor, nedescriptibil si nevazut."(Vlădica Ierotheos Vlachos)

Prin unirea celor două firi în Ipostasul Cuvântului nu are loc nici o asimilare fiindcă cele două firi sunt unite pentru totdeauna în Ipostasul Cuvântului fără amestecare, fără schimbare, fără despărţire şi fără împărţire.

Am explicat deja. Trupul şi suflet omului alcătuiesc firea omenească (umană) adică, trup însufleţit de suflet raţional şi mintal.

Firea omenească nu se confundă cu persoana, fiindcă toţi oamenii au aceeaşi fire, însă OAMENiI NU AU şi ACEEAŞI PERSOANĂ !!!

Unirea firii dumnezeieşti cu firea omenească s-a realizat în Persoana Cuvântului odată cu zămislirea şi Întruparea Fiului lui Dumnezeu în pântecele Născătoarei de Dumnezeu, de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria.

Aşadar, firea dumnezeiască (divină) s-a unit cu firea omenească (umană) în Persoana Cuvântului.

"După "Fie" al Preasfintei Fecioare (Luca 1:38), Duhul Sfânt a venit la ea, a curăţit-o şi i-a dat puterea de a primi Dumnezeirea Cuvântului şi puterea de a naşte..."(Vlădica Ierotheos Vlachos)

"Vorbind despre ipostas compus, ne referim neaparat la alcatuirea din doua firi desavarsite, cea dumnezeiasca si cea omeneasca.
"intelegerea eretica a acestei sintagme, fie prin credinta ca s-ar fi format un ipostas din alte doua ipostasuri, adica cel dumnezeiesc si cel omenesc, fie prin acceptarea existentei unui alt ipostas din doua firi."
(Vlădica Ierotheos Vlachos)