[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristiboss56

Exista si un alt aspect dezbatut pe multe threaduri ,pierdut , uitat , nu stiu !
Pentru Ioan Cezar dau un link spre citire , si-l rog sa-mi spuna daca si psihologia merge pe aceasi linie cu Biserica noastra Ortodoxa , prin scrierile Sfintilor Parinti :http://www.crestinortodox.ro/editori...or-118907.html

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...lile-copiilor/

Doamne ajuta !

După cunoştinţele mele, frate Cristian, problema moştenirii păcatelor părinţilor nu face parte din domeniul de studiu al psihologiei. Această problemă ţine, cred, strict de viaţa duhovnicească, aşa cum este ea îngrijită de Sfânta Biserică. Nu ţine de competenţa psihologului ci de a duhovnicului. Aşa cred.

În a doua chestiune, pot să spun doar că un copil poate suferi din varii motive (nenumărate lanţuri cauzale care se întretaie). Unele pot fi soluţionate de către părinţi, pur şi simplu prin învăţarea "meseriei" de părinte. Altele ţin de factori care sunt de competenţa medicului şi a psihologului, a pedagogului etc. Altele nu au nevoie de nici o intervenţie, fiind fireşti, naturale, trecătoare fără vreo urmare negativă. Iar altele sunt, desigur, din domeniul vieţii duhovniceşti. Problema e să ne dăm seama din ce categorie fac parte suferinţele copilului. Iar asta nu e deloc uşor uneori şi, din păcate, reducţionismul face ravagii şi astăzi, cum a făcut mereu. Curios lucru, într-o lume cu nenumărate stimulări şi influenţe care ne presează simultan (fără a le socoti pe cele interioare, care ţin de o dinamică psihogenă), oamenii au încă tendinţa rigidă de a căuta mereu o singură cauză şi, dacă se poate, un singur remediu. Ce să zic... ridic din umeri şi mă opresc aici. Lumea merge înainte şi cu opiniile mele şi fără ele.

Toate cele bune,
Doamne ajută!