View Single Post
  #5  
Vechi 04.08.2015, 20:16:37
iliegh
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de forever... Vezi mesajul

Îmi vine în minte un fragment din Confesiunile fericitului Augustin:
"N-au decât să râdă de mine cei trufași, care încă nu au fost trântiți la pământ și loviți spre propria lor salvare de către Tine, o, Dumnezeule al meu! Eu îți voi mărturisi totuși ticăloșiile mele spre lauda Ta. Îngăduie-mi, rogu-Te, și dă-mi putere să parcurg cu amintirea mea de acum toate ocolișurile trecute ale rătăcirilor mele, și să-Ți jertfesc jertfă de slavă. Căci, ce aș putea să fiu eu pentru mine însumi față de Tine, în afară de o călăuză spre prăpastie? Sau ce altceva sunt eu, când îmi merge bine, dacă nu un sugaci al laptelui Tău, ori unul care se hrănește cu hrana Ta cea nestricătoare? Și care om este orice fel de om, când el e om? Să râdă, așadar, de noi cei care sunt tari și puternici; iar noi, cei slabi și sărmani, să ne mărturisim Ție."
Excelent fragment. E ceea ce am intuit eu fara sa stiu de el. Exact in felul asta gandesc de o vreme, numai ca nu cred ca sunt trufasi cei care rad de mine, ci doar ca sunt prea inchistati in obiceiuri sau credinte desarte. Un exemplu banal, destul de departe de religie dar legat de progres spiritual este urmatorul: daca apari imbracat in pantaloni scurti si tricou la o sedinta in care toata lumea e in costum, toti vor rade de tine. Te simti umilit de oameni. Umilinta asta te face sa te gandesti la adevaratul sens al costumelor, si iti dai seama ca nu sunt decat tesaturi aranjate si colorate in alt fel decat hainele de pe tine. Cum de au ajuns acei oameni sa acorde o atat de mare importanta unor tesaturi in detrimentul spiritulului sau posibilei tale capacitati intelectuale cred ca stiu: prin obisnuinta, prin conditionare psihologica, prin alterarea gandirii sau hartii mentale, prin credinta desarta ca e mai bine sa te imbraci in costum la o sedinta. Si atunci te intrebi, cine e nebun , eu sau ei. Eu nu mi-am alterat credinta (in modul de imbracare) in nici un fel, ei da, spiritul lor e captiv, al meu liber.

Si asta e numai un exemplu aparent neimportant. Eu experimentez si altele mult mai adanci, recunosc, o fac intentionat, si ma simt bine, liber, eliberat, si parca-parca, revelat.
Reply With Quote