Contradictie dogmatica ?

În prealabil postat de forever...

Îmi vine în minte un fragment din Confesiunile fericitului Augustin:
"N-au decât să râdă de mine cei trufaşi, care încă nu au fost trântiţi la pământ şi loviţi spre propria lor salvare de către Tine, o, Dumnezeule al meu! Eu îţi voi mărturisi totuşi ticăloşiile mele spre lauda Ta. Îngăduie-mi, rogu-Te, şi dă-mi putere să parcurg cu amintirea mea de acum toate ocolişurile trecute ale rătăcirilor mele, şi să-Ţi jertfesc jertfă de slavă. Căci, ce aş putea să fiu eu pentru mine însumi faţă de Tine, în afară de o călăuză spre prăpastie? Sau ce altceva sunt eu, când îmi merge bine, dacă nu un sugaci al laptelui Tău, ori unul care se hrăneşte cu hrana Ta cea nestricătoare? Şi care om este orice fel de om, când el e om? Să râdă, aşadar, de noi cei care sunt tari şi puternici; iar noi, cei slabi şi sărmani, să ne mărturisim Ţie."

Excelent fragment. E ceea ce am intuit eu fara sa stiu de el. Exact in felul asta gandesc de o vreme, numai ca nu cred ca sunt trufasi cei care rad de mine, ci doar ca sunt prea inchistati in obiceiuri sau credinte desarte. Un exemplu banal, destul de departe de religie dar legat de progres spiritual este urmatorul: daca apari imbracat in pantaloni scurti si tricou la o sedinta in care toata lumea e in costum, toti vor rade de tine. Te simti umilit de oameni. Umilinta asta te face sa te gandesti la adevaratul sens al costumelor, si iti dai seama ca nu sunt decat tesaturi aranjate si colorate in alt fel decat hainele de pe tine. Cum de au ajuns acei oameni sa acorde o atat de mare importanta unor tesaturi in detrimentul spiritulului sau posibilei tale capacitati intelectuale cred ca stiu: prin obisnuinta, prin conditionare psihologica, prin alterarea gandirii sau hartii mentale, prin credinta desarta ca e mai bine sa te imbraci in costum la o sedinta. Si atunci te intrebi, cine e nebun , eu sau ei. Eu nu mi-am alterat credinta (in modul de imbracare) in nici un fel, ei da, spiritul lor e captiv, al meu liber.

Si asta e numai un exemplu aparent neimportant. Eu experimentez si altele mult mai adanci, recunosc, o fac intentionat, si ma simt bine, liber, eliberat, si parca-parca, revelat.

Acea stare de umilinţă vine dintr-o pocăinţă curată şi continuă, din rugăciune neîncetată şi nicidecum dintr-o stare de fapt pe care o căutăm cu lumânarea. Oricât ne-am impune acea stare nu vom gusta din adevărata ei dulceaţă dacă nu vom dobândi dragostea faţă de aproapele şi nu vom învăţa să ne smerim. A te duce în pataloni scurţi la o şedinţă care impune o anumită ţinută denotă lipsă de respect şi ţine de morală. Ori un adevărat creştin ţine cont de cei din jur şi de ceea ce societatea impune. Sunt curios dacă în biserică la o slujbă te-ai simţi la fel de liber în pantaloni scurţi. Sau poate chiar aşa şi practici.

În prealabil postat de ovidiu b.

Acea stare de umilinţă vine dintr-o pocăinţă curată şi continuă, din rugăciune neîncetată şi nicidecum dintr-o stare de fapt pe care o căutăm cu lumânarea. Oricât ne-am impune acea stare nu vom gusta din adevărata ei dulceaţă dacă nu vom dobândi dragostea faţă de aproapele şi nu vom învăţa să ne smerim. A te duce în pataloni scurţi la o şedinţă care impune o anumită ţinută denotă lipsă de respect şi ţine de morală. Ori un adevărat creştin ţine cont de cei din jur şi de ceea ce societatea impune. Sunt curios dacă în biserică la o slujbă te-ai simţi la fel de liber în pantaloni scurţi. Sau poate chiar aşa şi practici.

Inainte sa te pocaiesti trebuie sa fi pacatos.
Inainte sa urci trebuie sa fi jos.

Si da, in biserica m-as simti la fel de liber si nevinovat. Daca morala crestina sta in hainele pe care le porti, sau daca respectul fata de ceilallti consta in modul cum arati, atunci da-mi voie sa spun ca sunt dezamagit. Dar nu prea tare, pentru ca stiu ca nu e vina nimanui, e doar neputinta de a vedea peste materie. E firesc.

[sergiuran]

În prealabil postat de iliegh

Inainte sa te pocaiesti trebuie sa fi pacatos.
Inainte sa urci trebuie sa fi jos.

Si da, in biserica m-as simti la fel de liber si nevinovat. Daca morala crestina sta in hainele pe care le porti, sau daca respectul fata de ceilallti consta in modul cum arati, atunci da-mi voie sa spun ca sunt dezamagit. Dar nu prea tare, pentru ca stiu ca nu e vina nimanui, e doar neputinta de a vedea peste materie. E firesc.

Adica preotul poa sa vina la bustul gol si pantaloni scurti sa faca Liturghia?
Tare mi-e ca nu intelegi absolut deloc care e treaba cu Dumnezeu, credinta, biserica...

În prealabil postat de ovidiu b.

A te duce în pataloni scurţi la o şedinţă care impune o anumită ţinută denotă lipsă de respect şi ţine de morală.

Foarte intersanta afirmatie.
De unde stii ? Cine ti-a spus ? Cum ai ajuns la concluzia asta ? Ti-ai dat seama singur , sau ti s-a spus inca din copilarie ?Sau ai observat in viata ta ca cel mai adesea oamenii merg in costum la sedinte, si ai tras singur concluzia ca asa e normal.

Raspunde-mi te rog la intrebare.

Un singur lucru nu-l cred daca mi-l spui: Dumnezeu a spus ca oamenii trebuie sa mearga la sedinte in costum. Daca nu a spus El asta, restul e desertaciune.

În prealabil postat de ovidiu b.

Oricât ne-am impune acea stare nu vom gusta din adevărata ei dulceaţă dacă nu vom dobândi dragostea faţă de aproapele şi nu vom învăţa să ne smerim.

Oricat ai cauta dragostea fata de aproapele, nu o sa o obti atat timp cat tu consideri ca te ofenseaza felul in care se imbraca acel om. Intai elibereaza-te tu insuti te barierele materiale, si apoi o sa-l vezi cu ochi diferiti si pe acel om. de exemplu nu o sa-l consideri imoral ci necunascator, neavansat, nu dai vina pe el. Intr-o faza mai avansata a ta, probabil o sa-ti dai seama ca el era deja mult inaintea ta.

Si apoi smerenia de care vorbesti vine de la sine, nici nu trebuie sa o mai cauti.

Deci pe undeva totul e invers de cum spui tu. Incepi cu tine , esti pacatos, te purifici, primesti dragostea fata de apropape , treci prin contemplatie si ajungi unde trebuie, la contopirea inimii cu mintea. Cand ajungi acolo, banuiesc ca notiunea de haina nu mai are nici o importanta.

Dacă tot te simţi liber de ce nu umbli gol pe stradă?

În prealabil postat de ovidiu b.

Dacă tot simţi liber de ce nu umbli gol pe stradă?

Pentru ca vine politia si ma aresteaza.

Ti se pare cumva ca politia are vreo legatura cu Dumnezeu ?
Ca sa traduc: pentru ca exista o masa mare de oameni care sunt puternic ancorati in instinctul sexual. Adica de materie. Cand o sa te eliberezi si tu, si eu, si toti ceilalti, hainele nu vor mai conta.

Adam si Eva au fost facuti goi. Cand oamenii se vor mantui vor ajunge ca ei, adica cum erau ei inainte de cadere. Si nu ma refer la haine ci la spirit.

Nu inteleg ce rost a avut intrebarea ta. Ar fi trebuit sa sti deja raspunsul.

P.S. Ca sa fiu corect, recunosc ca nu am ajuns pana acolo incat sa nu-mi pese de goliciune. Probabil ca tu o sa ma ironizezi in continuare si vei spune ca e firesc sa-ti pese, ca asa e moral, fara sa realizezi ca aceasta "moralitate" are radacini intr-un instinct primar, animalic, de care, nu-i asa, orice credincios trebuie sa scape ca sa se mantuiasca.
Dupa cum spuneam, mai incolo, cand vei progresa mai mult, o sa-ti dai seama ca am avut dreptate.