Citat:
În prealabil postat de AlinB
Tocmai ca cei care se cred induhovniciti au de obicei tendinta de a-l trata ca pe un sport extrem.
|
Cei care se cred fără să fie, da. Cei care se știu bolnavi sufletește și vor sincer să se vindece, iar apoi să aducă și roade duhovnicești (pacea, răbdarea, bunătatea, înțelepciunea, dragostea), nu îl tratează decât ca pe un mijloc.
Practic, cele adăugate de Florin-Ionuț ulterior mi s-au părut suficiente pentru a arăta că discuția nu se limitează la aspectele tehnice și că scopul urmărit nu este doar eliberarea de toxine și sănătatea trupească.
Citat:
Serios vorbesti?
Care va sa zica care ar fi riscul duhovnicesc?
E ca in povestea aia "Nu citesc de la Psaltire ca ma stric cu dracii si navalesc asupra mea".
|
Sunt riscuri, le cunoaștem din scrierile ascetice. Cum ar fi mândria, părerea de sine, alunecarea într-un rigorism sec... Asta nu înseamnă că trebuie evitat, ci că trebuie ținut sub îndrumare; după cum și voi ați dat îndrumări folositoare pentru aspectele fiziologice.