Citat:
În prealabil postat de simpllu
În Tradiția veche a Bisericii icoanele nu au fost niciodată sfințite, iar Sinodul VII Ecumenic precizează clar că sfințenia icoanelor vine de la prototipul pictat pe ea, adică „dinăuntrul icoanei”, nu „din afara ei”.
Agheasma nu poate „sfinți” o imagine care nu este icoană, în sensul că nu poate acorda statutul de icoană a Maicii Domnului oricărei imagini de femeie cu prunc în brațe, dacă această nu corespunde normelor canonice prevăzute de Sinodul VII Ecumenic.
Iar dacă o imagine este icoană prin zugrăvirea ei, aceasta nu mai are nevoie să fie sfințită. Ea își îndeplinește perfect rolul liturgic și didactic și fără „sfințire”.
|
Aceeasi confuzie intre sfant si sfintit. O mare problema se naste de aici: atunci cand preotul da cu apa sfintita (sfinteste) se poate ca o picatura sa se indrepte si spre o icoana. Credinciosul reformat, avand in vedere ca nu poate accepta ca icoana sa fie sfintita cu apa sfintita, are o singura solutie: sa sara in fata picaturii, ca sa nu atinga icoana.