Găsirea partenerului de viata/căsătoria binecuvantata

[simpllu]

În Tradiţia veche a Bisericii icoanele nu au fost niciodată sfinţite, iar Sinodul VII Ecumenic precizează clar că sfinţenia icoanelor vine de la prototipul pictat pe ea, adică „dinăuntrul icoanei”, nu „din afara ei”.

Agheasma nu poate „sfinţi” o imagine care nu este icoană, în sensul că nu poate acorda statutul de icoană a Maicii Domnului oricărei imagini de femeie cu prunc în braţe, dacă această nu corespunde normelor canonice prevăzute de Sinodul VII Ecumenic.

Iar dacă o imagine este icoană prin zugrăvirea ei, aceasta nu mai are nevoie să fie sfinţită. Ea îşi îndeplineşte perfect rolul liturgic şi didactic şi fără „sfinţire”.

[AlinB]

Dar asta e grav nene, inseamna ca orice pictor serios cu dedicatie si respect pentru canoane, poate pune in circulatie sfinte icoane.

Dar de sfintit (si luat bani pentru asta) nu poate oricine, nu-i asa?

E la fel si cu lumanarile.
Cele din biserica sunt "sfintite". Cele din piata nu mai sunt.
Una e sa fii ingropat cu lumina sfintita alta e cu lumina laica..
Cand lumina arde emanand "sfantenie", merita sa dam cateva zeci de mii de euro sa o aducem cu avionul de la mii de km, nu?

Pe urma, cu procedura sfintiirii, putem baga in circulatie diverse modernisme, kitch -uri sau chiar si simpatica arta naiva.
Nu mai conteaza ca seamna mai mult a mazgaleala, sau ca inspira mai mult senzualitate decat solemnitate, e sfintita, deci e icoana.

Si in final, tragem concluzia, care putini se tem sa o rosteasca, ca ce facem noi in fata icoanei, poate fi marcat de superficialitate, ipocrizie, fariseism.
Important este ca icoana e sfintita, deci indiferent de cine suntem, ceea ce facem, cum facem, harul e musai sa-l primim.

Cam aici am ajuns cu "imbunatatirea" Traditiei..

Si mai e o problema, cum explicam "icoane facatoare de minuni" ?
Sa fie in unele zugravite un sfant facator de minuni si in altele acelasi dar mai putin facator de minuni?

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

În Tradiţia veche a Bisericii icoanele nu au fost niciodată sfinţite, iar Sinodul VII Ecumenic precizează clar că sfinţenia icoanelor vine de la prototipul pictat pe ea, adică „dinăuntrul icoanei”, nu „din afara ei”.

Agheasma nu poate „sfinţi” o imagine care nu este icoană, în sensul că nu poate acorda statutul de icoană a Maicii Domnului oricărei imagini de femeie cu prunc în braţe, dacă această nu corespunde normelor canonice prevăzute de Sinodul VII Ecumenic.

Iar dacă o imagine este icoană prin zugrăvirea ei, aceasta nu mai are nevoie să fie sfinţită. Ea îşi îndeplineşte perfect rolul liturgic şi didactic şi fără „sfinţire”.

Aceeasi confuzie intre sfant si sfintit. O mare problema se naste de aici: atunci cand preotul da cu apa sfintita (sfinteste) se poate ca o picatura sa se indrepte si spre o icoana. Credinciosul reformat, avand in vedere ca nu poate accepta ca icoana sa fie sfintita cu apa sfintita, are o singura solutie: sa sara in fata picaturii, ca sa nu atinga icoana.

[simpllu]

N-ai priceput. O reprezentare necanonică stopită cu agheasmă devine icoană ("sfinţită")?

[stefan florin]

În prealabil postat de simpllu

N-ai priceput. O reprezentare necanonică stopită cu agheasmă devine icoană ("sfinţită")?

Pana acum vad ca nimeni nu a pomenit de Adevaratul Sfintitor, daca El se pogoara sa sfintesca anumite obiecte sau cladiri, de parca ar exista o telecomanda pentru asa cevai. Imi amintesc de o intamplare relatata de Pro Tv, unde un preot stropise cu aghiasma un Sex Shop. Oare acel magazin, s-a sfintit doar pentru faptul ca un preot a stropit cladirea cu aghiasma? S-a pogorat oare Duhul Sfant sa sfinteasca acea cladire?
ps: la intrebarea ta, raspunsul este nu

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de stefan florin

Pana acum vad ca nimeni nu a pomenit de Adevaratul Sfintitor, daca El se pogoara sa sfintesca anumite obiecte sau cladiri, de parca ar exista o telecomanda pentru asa cevai. Imi amintesc de o intamplare relatata de Pro Tv, unde un preot stropise cu aghiasma un Sex Shop. Oare acel magazin, s-a sfintit doar pentru faptul ca un preot a stropit cladirea cu aghiasma? S-a pogorat oare Duhul Sfant sa sfinteasca acea cladire?
ps: la intrebarea ta, raspunsul este nu

Nu s-a sfintit, in schimb multi oameni sau smintit vazand o asemenea "isprava". Nu degeaba vorbea Sfantul Ioan Gura de Aur de teama de a te apropia de taina preotiei. Cand esti preot nu trebuie sa mai vrei sa placi oamenilor. Vrei sa le placi lor, faci prostii dinastea si pierzi oameni .TRec la alte culte si ce poti raspunde tu credincios ,sau chiar ierarh.Ca Episcop ai putea sa faci niste interdictii unor asemenea preoti.Fiindca nu sunt de folos Bisericii cu asa atitudini.

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

N-ai priceput. O reprezentare necanonică stopită cu agheasmă devine icoană ("sfinţită")?

Exact in acest sens se intelege si sfintirea icoanelor. Racla cu sfintele moaste nu se sfinteste pentru ca numai dupa aceea ar deveni sfinte moaste. E o neintelegere a ceea ce inseamna sfintirea. Un preot nu va sfinti orice icoana, chiar daca e gresita. De exemplu, spune parintele Nicolae Necula, de care am amintit, ca la multi credinciosi in casa a vazut o icoana de inspiratie catolica, Dreptul Iosif tanar, cu Maica Domnului si cu pruncul. Aceea e clar o icoana gresita, nu trebuie tinuta ca icoana. Daca ar fi venit sa sfinteasca icoanele preotul ar fi spus ca aceea nu e o icoana.
Un exemplu elocvent, mai demult un preot s-a dus sa sfinteasca o casa si a intrebat daca o icoana este sfintita. Nefiind sfintita, preotul a spus ca odata cu sfintirea casei se sfinteste si icoana. Un tablou de pe perete (oarecare, nu religios) nu devine icoana sau sfant, chiar daca e sfintit odata cu casa.

[simpllu]

Şi uite aşa din acţinea de a stabili canonicitatea icoanei am ajuns la rugăciuni de sfinţire. Cum s-a ajuns a aceste rugăciuni, de la cine le-am preluat (şi în ce perioadă!), nu interesează pe nimeni, important este că majoritatea asta fac. Ignoranţă pură! Uite aici şi explicaţia:

"Încă din vechime, înainte ca o icoană să fie cinstită, ea era adusă şi prezentată episcopului sau preotului, dar nu cu scopul de a o „sfinţi”, ci de a recunoaşte în ea „icoana”. În anumite regiuni ale Bizanţului iconografii nu scriau numele sfântului pictat, ci mergeau la episcop sau preot, şi dacă acesta recunoştea „canonicitatea” chipului zugrăvit, el însuşi scria cu mâna: „Iisus Hristos”, „Maica lui Dumnezeu”, „Sfântul Nicolae” sau numele care se cerea. Această acţiune a fost considerată în popor „sfinţire a icoanei”, dar ea nu presupunea citirea vreunei rugăciuni sau stropire cu agheasmă."

[bin000]

În prealabil postat de simpllu

Şi uite aşa din acţinea de a stabili canonicitatea icoanei am ajuns la rugăciuni de sfinţire. Cum s-a ajuns a aceste rugăciuni, de la cine le-am preluat (şi în ce perioadă!), nu interesează pe nimeni, important este că majoritatea asta fac. Ignoranţă pură! Uite aici şi explicaţia:

"Încă din vechime, înainte ca o icoană să fie cinstită, ea era adusă şi prezentată episcopului sau preotului, dar nu cu scopul de a o „sfinţi”, ci de a recunoaşte în ea „icoana”. În anumite regiuni ale Bizanţului iconografii nu scriau numele sfântului pictat, ci mergeau la episcop sau preot, şi dacă acesta recunoştea „canonicitatea” chipului zugrăvit, el însuşi scria cu mâna: „Iisus Hristos”, „Maica lui Dumnezeu”, „Sfântul Nicolae” sau numele care se cerea. Această acţiune a fost considerată în popor „sfinţire a icoanei”, dar ea nu presupunea citirea vreunei rugăciuni sau stropire cu agheasmă."

simplica,daca ai duhovnic,cand o sa te spovedesti trebuie sa-i marturisesti ca te-ai facut luptator impotriva Duhului Sfant ,caci ai crezut ca esti mai dastept decat sfintii Bisericii.Tu si cu Pruteanu ati reinventat roata. Tu ai probleme mari la mansarda legandu-te de sfintirea icoanelor .Sfintirea icoanelor nu incalca nici un canon si e la latitudinea Bisericii sa stabileasca metodele pe care le considera necesare in aceasta chestiune.

[simpllu]

Cătălin, legat de subiectul de la care a pornit discuţia, uite că o maşină se binecuvintează, nu se sfinţeşte: http://basilica.ro/molitfelnic-2/