[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Una esre a identifica "rugaciunea in duh cu rugaciunea in limbi necunoscute" şi alta este faptul că teologul ortodox dă întâietate rugăciunii făcute cu mintea, adică: "Traditia Rugaciunii Inimii, care este cea mai sigura si mai smerita rugaciune pentru zidirea, insuflarea si mantuirea omului. Prin aceasta rugaciune noi primim cel mai de seama dintre darurile Duhului Sfant, darul care ne Va tamadui si ne va intari fiinta, „calauzindu-ne la tot adevarul" (Ioan 16,13). El ne va ajuta sa purtam in noi plinatatea iubirii dumnezeiesti. Acest dar nu va inceta niciodata sa fie lucrator in noi, ci ne va insoti si dincolo de mormant".

Şi tot Părintele Zaharia mai precizează:
"In Biserica primara multi au primit darul vorbirii in limbi, insa cu timpul el a devenit din ce in ce mai rar. Si aceasta, pentru ca s-a ivit urmatoarea problema: cand cineva vorbea in limbi, uzurpa pur si simplu spatiul duhovnicesc al intregii adunari, care nu mai tragea niciun folos de pe urma acestui dar."

Ai intrat in vorba fara sa stii ce am discutat pana acum cu penticostalul si ce sustin el si cultul sau. Penticostalii spun ca vorbirea in limbi este rugaciune, o vorbire doar cu Dumnezeu, ca sa justifice de ce nu vorbesc in limbi straine, cum scrie in Sfanta Scriptura (bine, penticostalul a intors-o acum, sustine altceva decat ce spun si penticostalii, adica neadevarul ca penticostalii vorbesc in limbi straine si triburile Africane). Iar parintele Zaharaou spune exact invatatura penticostala, acea interpretare a Sfintei Scripturi, diferit de ce spun ortodocsii si chiar ceilalti neoprotestanti. Ca spune si adevaruri ortodoxe e firesc, dar problema ramane.