Sunteti cu adevarat crestini?

[Zarathustra_revenind]

Nu am sa continui postarile la topicul cu potopul. M-am cam lamurit cam ce si cum in ceea ce ii priveste pe diversi membri ai acestui forum. Deschid asadar un nou topic cu o intrebare capcana (asta ca sa nu mai fiu acuzat de viclenie, iata ca si recunosc ca e o intrebare capcana, dar nu cred ca veti descoperii si care e capcana, daca descoperiti va pierdeti credinta si va recastigati ratiunea).
Deci sunteti cu adevarat crestini? Fireste asta depinde de cum definim crestinismul, de altfel la cat de faramitat este cred ca s-ar putea aproape vorbi despre crestinisme. Dar sa incerc totusi o simplificare prin reducerea la cateva atribute de baza ale crestinismului ( aici sa ma corecteze cineva daca gresesc, dar nu cred totusi sa gresesc in ultimul hal) : credinta in Dumnezeu, credinta in viata vesnica si iubirea de aproape si de Dumnezeu.
Iar eu va spun ca voi nu aveti nici una din acestea. Da, ma puteti ataca acum cat vreti, asta nu va arata ca ati avea atributele enumerate.
Daca ati avea nu credinta cat un munte ci un dram de credinta in Dumnezeu, daca ati crede cu adevarat ca exista un Creator a tot ce exista in primul rand nu v-ati simtii atat de ofensati cand cineva spune ca nu exista. Si in loc sa il atacati cu inversunare unii din voi chiar l-ati compatimii ca el nu a descoperit un lucru atat de pretios precum cel descoperit fara putinta de tagada de voi. Ba mai mult, daca pe langa faptul ca ati crede in Dumnezeu,ati mai crede cu adevarat in viata vesnica si ati avea certitudinea existentei paradisului eu va intreb simplu : ce va mai retine in aceasta viata? Cum puteti sa cautati mereu sa va prelungiti viata aceasta atat de imperfecta, atat de efemera in fond, cand aveti posibilitatea de a avea acces cat mai rapid la o viata infinit mai buna, infinit mai valoroasa decat aceasta?Oare nu spune chiar Mantuitorul ca trebuie sa lasati in urma si frati si surori si sa va duceti crucea pentru a va mantuii?Oare nu spune tot Mantuitorul in atatea randuri ca trebuie sa va pierdeti pe voi insiva pentru a gasi Imparatia Cerurilor?
Si de ce cand moare cineva plangeti? Nu credeti ca exista viata vesnica, sau oare toti cunoscutii vostri sunt atei si ajung in mod sigur in iad?Chiar nu aveti nici un dram de credinta in ceea ce priveste mantuirea macar a unora din oameni. Mai ales voi ortodocsilor, doar faceti si pomeni pentru a fi cat mai siguri ca omul ajunge in rai. Dar tot voi si bociti. Omul ala nu e fericit acolo unde e? Chiar nu puteti sa mai rabdati un numar de ani pana veti ajunge si voi langa el?
Si daca mai adaugam si iubirea de Dumnezeu si de aproapele, atunci tabloul imi pare si mai absurd. Il iubiti voi pe aproapele si pe Dumnezeu? Pai daca L-ati iubii pe Dumnezeu, nu doar ca fiecare gand ar merge catre El, ba mai mult, ati cauta sa muriti cat mai curand pentru a ajunge alaturi de El. Si acum veti sarii toti pe mine ca va indemn la sinucidere. Dar cum puteti sa nu vedeti ca vi se ofera cel mai frumos, cel mai demn si inaltator, cel mai crestinesc mod de a murii mai curand?
Caci puteti oricand in numele iubirii de Dumnezeu sau de aproape sa fiti primii in frontul luptei contra tuturor bolilor, primii acolo unde sunt razboaiele civile, primii acolo unde exista oameni loviti si unde puteti sa fiti la randul vostru loviti. Sau celor carora le place sa propovaduiasca cuvantul Domnului le este mereu deschisa poarta cea stramta a martirajului in tarile islamice.Sau nu spune Biblia ca stramta este calea ce duce la viata vesnica?Iar ceea ce faceti voi nu face toata lumea? E asa o mare virtute crestina sa stai pe un forum sa mai pui cate o intrebare, sa mai dai un sfat, cand ati putea sa va dovediti in fata Celui Preanalt credinta ? Nu va mai ascundeti in spatele argumentelor de genul : Dumnezeu nu se va lasa inselat si va stii ca noi vrem defapt sa ne sinucidem si sinuciderea e un pacat. Asta e o scuza ieftina, oare martirii inceputurilor crestinismului nu si-au dat seama ca vor murii? Ce au facut ei nu seamana pentru mintiile necredincioase si slabe cu o sinucidere? Voi daca imi replicati ceva de genul asta nu faceti decat sa va bateti joc de moartea propriilor vostri martiri.
Unde este asadar trairea voastra, unde este autenticitatea voastra? Stati aici pe un forum, spuneti pilde, discutati daca Isus se scrie cu un i sau doi de i, daca e un pacat sa emigrezi si alte maruntisuri.Cand veti ajunge in fata celui Prea Inalt asta veti fi intrebati? Daca ati scris ortografic corect? Unde va este frica si cutremurul credintei? Sunteti voi capabili sa va aruncati la mii de leghe in adancuri pentru a-L gasii pe Dumnezeul cei Viu si Adevarat?
Si pe deasupra cum puteti sa ii dispretuiti pe atei? Macar noi ca nu credem, macar noi suntem onesti in necredinta noastra, pe cand voi ce scuza aveti? Doriti toti sa ajungeti in rai, dar nici macar unul nu isi doreste sa moara. Pe nici unul din voi gandul mortii fizice nu il bucura, nimeni nu o priveste cu adevarat ca pe o poarta spre lumini nevazute si lucruri ce nu pot fi simtite de inimiile noastre omenesti atat de lumesti.
Si fireste vor reancepe atacurile la persoana mea. Sunteti invitati,sunt sigur ca repertoriul de acuzatii nu a fost inca epuizat, de altfel mai e loc si de injurii, doar sunt ateu, nu va jenati, insa atacurile imi intaresc inzecit spusele :)

Dar lasand la o parte ''credinta'' voastra, revenind la ale mele, poate vreunul din voi intelege macar acum ce vreau sa spun cand afirm ca crestinismul este un nihilism. Nu, nu ca nu ar avea valori mai mult sau mai putin corecte. Ci pentru ca luat cu adevarat in serios el nu incurajeaza viata aceasta, propunand o alta viata, infinit superioara acesteia, nu face decat sa o devalorizeze pe cea prezenta. Este asadar nihilist in raport cu aceasta viata efemera ce o traim acum.Iar daca pariul pe cealalta viata se dovedeste fals nu e adevarat ca nu pierdeti nimic. Pierdeti totul : aceasta viata, unica de care putem fi siguri...