Dumnezeu a trimis iubirea pe pamant - de ce atunci este pacat?

[marta_lena]

Buna,

Nu imi permit sa spun prea multe, dar...eu cred ca daca il vei ruga pe Dumnezeu sa-ti arate raspunsul la nedumeririle tale, vei intelege multe. Profita de perioada aceasta de post....si cred ca o sa te linistesti...probabil ca s-au adunat prea multe si ai rabufnit. Vorbeste si cu duhovnicul tau ( vostru ) si o sa fie bine...cu ajutorul lui Dumnezeu.

Pace si bucurii

[florina_drossu]

Depinde ce fel de iubire.

Grecii au termeni diferiti pentru aceasta notiune:

1. Eros- iubirea trupeasca dintre barbat si femeie
2. File- iubirea dintre parinti si copii, fireasc
3. Agape- iubirea crestineasca, desavarsita, fara niciun interes.

In Biblie, este recomandata iubirea "Agape".

[iosif]

Da, asa este , Sophia, nu mai intelegem despre ce este vorba! Cred ca sensibilitatea sufletului tau percepe acest haos valoric, aceasta dezordine totala.

Iubirea nu este inteleasa in sensul de al Corinteni pentru ca oamenii nu mai au de-a face cu Sfanta Scriptura! Erori ale iubirii exista la toate nivelurile. Iar tu simti asta si te revolta aceasta buimaceala.

Tu vorbesti din perspectiva unui om care vede totul sincer si curat. Si nu intelegi de ce trebuie sa ne aparam atat de mult "impotriva" iubirii.

Draga Sophia, nu e o aparare impotriva iubirii ci a ispitelor. Diavolul a venit si L-a ispitit pe Iisus Hristos, Insusi Iubirea. Tocmai pentru ca este iubire, trasatura esentiala a lui Dumnezeu ("Dumnezeu este iubire"), aceasta este cea mai ispitita. De aici teama multora...grija deosebita!

Insa ai mare dreptate, unii exagereaza:

1. Iubiri interzise - iubirea adevarata si binecuvantata nu poate fi interzisa. A lasa insa o fata curata, credincioasa sa se lase sedusa de un golan, smecher, cum vrei sa spui, este o crima a indiferentei daca nu iei atitudine. Conteaza foarte mult de la caz la caz. Sunt foarte multi oameni care cred ca iubesc, cand de fapt la mijloc e doar o patima, o slabiciune trupeasca, o orbire sufleteasca.

2. Casatoriile albe tin de optiunea celor in cauza. Ea nu exclude iubirea, dimpotriva. Este efectiv o renuntare la trup pentru ca asa doresc cei doi. Este in acord cu invatatura noastra de credinta, ei sunt dintre cei care s-au facut "fameni pentru Dumnezeu". Este un mod de a-si spiritualiza total iubirea. Asta nu inseamna ca o casatorie alba este neaparat superioara celeilalte sau ca cealalta casatorie ar fi "neagra"

3. Abstinenta si post trupesc este un lucru binecuvantat de Dumnezeu. Tot Sf. Ap. Pavel vorbeste despre aceasta "despartire" cu invoiala pentru a se dedica o perioada doar celor sufletesti. Asta e o perioada de "casatorie alba" ca sa zicem asa. Este o optiune. Daca ai avea experienta aceasta, ai intelege foarte multe. De multe ori neintlegerea noastra vine si din faptul ca suntem neexperimentati. Perioadele acestea de post, pe langa castigul spriitual, te ajuta sa iti dai seama cat de mult il iubesti pe celalalt. Si pentru ca iubirea adevarata din suflet porneste, vei vedea cu sufletul curatit cata iubire ai in el pentru celalalt.

4. Monahie ca fuga de iubire? Eroare! Daca mai exista si astfel de cazuri, atunci sunt cu adevarat o eroare! Asta nu pote fi niciodata o motivatie pentru monahism. In monahism tot din iubire te duci, din dragostea de a fi tot timpul cu gandul si inima la Dumnezeu.

5. Casatorii interzise din motive religioase exista acolo unde Dumnezeu de fapt nu exista. Cum te poti casatori cu un om care nu-L slaveste pe Dumnezeu sau care blasfemiaza sfintii si pe Maica Domnului si care sustine ca Hristos nu e Dumnezeu ?? Ce iubire iti poate oferi u astfel de om? O iubire pamanteasca! Nu ti-o interzice nimeni, insa iubirea aceea nu se hraneste din iubirea lui Dumnezeu, din adevar, din sfintenie.

6. Ispitele in biserica sunt ceva firesc. Doar diavolul nu ramane la usa. Insa tocmai ispitele ne fac mai puternici daca stim sa ne agatam cu mai multa putere de Dumnezeu. Cred ca teama ta de ispite vine de prea multa concentrare asupra a ceea ce este rau.

Cred ca iti va fi de mare folos sa te ingrijesti doar de Dumnezeu, sa fii cu gandul la Hristos si sa lasi toate aceste rele in treaba lor. Grija prea mare de cel rau alunga rugaciunea, gandul la Dumnezeu, puterea, optimismul, curajul.

Si stii ce seamana? Seamana teama, ingrjijorare, revolta, negativism si tot asa mai departe.

Sophia, alege sa te lasi invatata de Dumnezeu si sa nu te mai tulburi de aparente si nici de lucrurile pe care nu le intelegi!

Doamne ajuta!

[mihailt]

Ce legatura sa aibe iubirea cu care se indeltnicesc serafimii care au comuniune nemijlocita cu Dumnezeu cu unirea trupeasca intre barbat si femeie?
Mai corect s-ar zice iubirii mila daca ne referim la cea de o are Dumnezeu spre noi sau la cea pe care ar trebui sa o avem noi spre ceilalti oameni.
Iar la cea de trebuie sa o avem noi spre Dumnezeu iubire fiasca ca spre un parinte ca ii zicem "Tatal nostru".
Unirea trupeasca intre barbat si femeie se sfinteste in Sfanta Taina a cununiei pentru facerea de prunci.

A zis parintele Cleopa:
Spre Dumnezeu sa avem inima (adica sentimente) de fiu spre aproapele inima de mama si spre noi insine inima de judecator.

[windorin]

În prealabil postat de Jane Says

Mai Sophia, ti-a cerut tie cineva sa traiesti alb? :) Si daca nu, si daca nici nu stii ce e in sufletul alora care traiesc asa... ce ti-e sa iti bati capul cu asta si sa spui ca altii isi murdaresc astfel casatoria?

Da, asta cam asa este.
Pana acum, eu nu am intalnit vreun parinte care sa indrume spre "casatorie alba".
Am auzit insa despre unii care recomanda asta, in mare parte monahi. Sincer, ma cam indoiesc bine de duhovnicia lor.

Daca Dumnezeu este iubire, El nu are cum sa ingradeasca iubirea... ba mai mult, El poate doar sa o sporeasca, sa o incurajeze si sa o intareasca, si inca sa o intareasca vesnic. Doar diavolul poate arunca cu noroi in iubire, doar diavolul poate sa loveasca adevarata iubire si sa ii puna piedici. Este nevoie insa a vedea daca iubim corect sau nu, daca stim sa iubim cu adevarat !

Cat despre cei care se simt "ingraditi", acolo apare o serie de intrebari:
De ce se simt ingraditi?
Ce isi doresc si nu au?
Ce vor sa faca si nu pot?
Oare chiar este iubire aceea care se simte "ingradita"?

[Jane Says]

Eu o inteleg pe Sophia, eu am trait nelamuririle astea mult mai acut si dureros acum o vreme.
Mi-aduc aminte ca in urma cu vreo 3 ani si ceva am fost impreuna cu mama mea in casa parintelui nostru duhovnic si l-am ajutat sa-si puna ordine in sutele de carti pe care le avea intr-una din biblioteci. Nu eram casatorita pe atunci, traiam in pacat, nu ca acum n-as trai, dar atunci le comiteam urat de tot. Si stand eu pe jos intre mormanele de carti, cu intentia de-a le sterge de praf si de-a le organiza, tot deschideam una alta si citeam la intamplare.
Peste tot scria de curatie, de taina nuntii, de dragostea trupeasca al carei scop este nasterea pruncilor, de pacatul perversiunilor, toate lucrurile acelea mi se pareau EXASPERANTE si IREALIZABILE si am inceput sa plang cu cartea-n mana, o inchideam, luam alta si tot asa. Din fericire nu ma baga nimeni in seama, uneori si daca vezi ca omul plange, e bine sa-l lasi. Multa vreme m-am luptat cu gandul ca lucrurile astea sunt mult prea restrictive, ca pana la urma ce rau fac daca ma imperechez cum vreau eu si cand vreau eu, daca e dragoste la mijloc. Oi fi si hulit impotriva lui Dumnezeu si-a Sfintilor in sinea mea, nu mai stiu.

Nicidecum nu sugerez ca Sophia ar trece prin asa ceva!

Insa si eu mi-am pus atunci niste intrebari legate de restrictii si ma rodea faptul ca unii traiesc in "alb" si ma gandeam ca e o aberatie sadica si plictisitoare, ca moare toata pasiunea, ca e crud din partea lui Dumnezeu, ca whatever, ca un preot, chiar si sfant, e mult prea intransigent cand scrie asa ceva, ca daca ar fi dupa ei nu s-ar mai mantui nimeni, ar trebui sa murim toti virgini, cine se cred ei sa-mi puna mie lege trupului si sa vina cu canoane si pedepse (ca asa le percepeam atunci), ei care vad numai pacat si necuratie la tot pasul, paranoici ce sunt.

Nu mai stiu cum s-au rezolvat toate astea in capul meu, chiar nu mai stiu. Dar s-au linistit apele intr-un final, acum inteleg un pic altfel lucrurile astea. Daca ar fi sa spun ceva unui om care mi-ar cere sfatul sau o parere legata de cele ale credintei si practicii, i-as zice doar atat: uneori o sa fie foarte greu si o sa-ti vina sa te razvratesti si sa-ti iei campii, dar nu te lasa, zi, Doamne eu sunt prost si-ntunecat, cand o sa vrei Tu o sa inteleg si eu macar un pic chiar daca acum nu Te prea iubesc (ca sa nu zic mai rau).

Si pe urma o sa se faca un pic de lumina si-o sa fie mai bine. Adevarul e ca uneori e greu cu toate, si cel mai greu e cu incertitudinile si incalcelile din mintea noastra, mai ales ca uitam ca aceeasi solutie nu se aplica tuturor, ca Dumnezeu ne-a facut pe toti diferiti. Iar a-ti ciunti putin din orgoliu si din ego nu e echivalent cu a-ti ciunti din personalitate.

Nu stiu, Doamne, cum or fi altii, dar uite asa-s eu: descurca-ma.

[mihailt]

În prealabil postat de mihailt

Ce legatura sa aibe iubirea cu care se indeltnicesc serafimii care au comuniune nemijlocita cu Dumnezeu

Dupa unii serafimii sunt in comuniune nemijlocita cu Dumenzeu si impartasesc si celalorlalte cete ingeresti dragoste.
Asta sa nu creada careva ca in Imparatia cerurilor nu e comuniune intre Sfintii Ingeri sau ca Sfintii Ingeri se afla insingurati.