![]() |
![]() |
|
#41
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Totusi, consider ca nu putem afirma ca a avut loc o modificare fiziologica (functionala) in trupul omului dupa cadere (in sensul ca nu au aparut organe noi, sau organele trupului si-ar fi schimbat scopul sau modul initial de functionare, "programat" de ADN...). Citat:
Dupa caderea omului structura materiei (tarana, atomii) nu s-a schimbat, modificat. Viata biologica (cu referire stict la fiziologica si nu la latura psiho-somatica) a organismelor nu s-a modificat. Ce s-a modificat, schimbat dupa caderea omului in cadrul creatiei (naturii, universului) a fost latura psiho-somatica a organismelor. Animalele s-au "revoltat" impotriva omului si nu au mai "ascultat" de el ca "cununa a cratiei" menita sa aiba grija de creatie prin conlucrarea cu harul Duhului Sfant, insa fiziologia organismelor nu s-a modificat. "Intreaga creatie sufera pentru omul cazut" se refera tocmai la aceata latura emotionala, sentimentala a organismelor si evident nu se refera la materia neinsufletita care nu se poate manifesta intr-un mod inteligent. Observam in filocalie multe istorisiri in care parintii ajunsi pe nivelele superioare de contemplare si indumnezeire vorbesc cu animanele cu plantele, inteleg rostul fiecarui organism. Fiarele salbatice slujesc omului nu din constrangere (prin dresare ca la circ) ci prin voia lor proprie caci "vad" in om prezenta harului Duhului Sfant, vad omul hristificat si astfel stapan al creatiei impreuna cu Hristos ("celui ce va birui (moartea si pacatul cu ajuotrul Meu evident) ii voi da sa sada pe tron cu Mine precum si Eu am biruit si am stat pe tron cu Tatal Meu" Apocalipsa 3) Citat:
Citat:
Trupul lui Hristos dupa inviere era pnevmatizat (trecea prin usile incuiate, a mancat peste si miere - Luca 24), insa trupul lui Adam inainte de cadere nu avea aceste proprietati specifice indumnezeirii. Astfel trupurile sfintilor prin harul Duhului Sfant au aceleasi proprietati ca si trupul lui Hristos Iisus cel inviat din morti. Last edited by Eugen7; 06.07.2012 at 09:53:14. |
#42
|
|||||
|
|||||
![]() Citat:
a) In primul rand universul este in Dumnezeu si nu Dumnezeu este in univers. Asadar cate maini are Dumnezeu, cate degete la maini? (daca va place sa interpertati ad litteram Sfanta Scriptura)? b) In al doilea rand oare "mana" este mai "importanta" ca manifestare a lucrarii decat Cuvantul, Fiul, Logosul? Membre (maini) au si animalele si lucreaza cu ele si isi fac culcusuri etc (spre exemplu castorul, sau coloniile de furnici...). Care om sau animal poate crea prin cuvantul sau desi poate lucra cu mainile (mebrele)? Nimeni (nici ingerii) in afara de Dumnezeu nu poate crea prin Cuvant! Antropologia (filocalica, academica) ortodoxa este inechivoca: viata duhovniceasca a omului (ce are efecte directe asupra cognitiei umane), urmare a harului Duhului Sfant este cea care face diferenta intre om si animale si nu MODUL in care a fost creat Adam din punct de vedere al vietii biologice (fiziologie). Teologia patristica este inechivoca cand afirma ca: Omul lucreaza cu ajutorul mainilor si de aceea in sens metaforic Sfanta Scriptura vorbeste de Mainile lui Dumnezeu, pentru a arata lucrarea Lui si nicidecum pentru a indica prin aceasta ca Dumnezeu are maini, picioare, ochi, urechi... Citat:
Teologia academica contemporanta, fidela antropologiei patristice si filocalice respinge creationismul interpretat ad litteram (inclusiv "intelligent design"). In postarile de la inceputul topicului am prezentat explicatia elocventa a antropologiei filocalice ortodoxe (Sfantul Serafim de Sarov, Gheron Iosif) in care se precizeaza inechivoc faptul ca Adam a primit harul Duhului Sfant (viata duhovniceasca) ulterior momentului creatiei biologice (fiziologice), adica Dumnezeu nu lucra cu mainile si sufla suflarea de viata duhovniceasca in timp ce lucra trupul lui Adam din pamant; ci este vorba de doua evenimente disticte in crearea lui Adam: inceputul vietii biologice (specifice animalelor, momentul in care trupul a fost facut din tarana) si inceputul vietii duhovnicesti (momentul in care a primit suflarea de viata duhovniceasca). Iar din punt de vedere ontologic, antropologic, a treia etapa din crearea omului este cea mai importanta: intruparea Cuvantului (Logosului, Fiului) in om, pentru ca doar intru Hristos Iiisus prin harul Dhului Sfant omul este indumnezeit prin har si nu prin fire. Citat:
Adam si Eva stiau, erau constienti ca sunt creati, adica au un mod existenta (vietuire duhovniceasca evident) "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu" si NU identic fiintial cu Dumnezeu. Si ingerii buni au viata duhovniceasca asemenea lui Dumnezeu. Diavolul a amagit pe Eva si Adam ca "vor fi ca Dumnzeu" adica asemenea si nu "identic". Hristos Iisus ofera omului in dar indumnezeirea prin har, la care nici Adam si nici ingerii nu indreazneau sa cugete, gandeasca. Astfel indumnezeirea este darul exclusiv al lui Dumnezeu pentru om, numai si numai intru Hristos Iisus. Omul poate accepta acest dar sau il poate refuza. Omul alege. Citat:
Mai intelept ar fi sa nu filozofam "ce ar fost daca..." "ce ar fi daca..." ci sa studiem, sa traim, scrierile filocalice care vorbesc duhovniceste despre aceste lucruri duhovincesti ce pot fi intelese evident duhovniceste. Pe scurt, potrivit spiritualitatii ortodoxe, pe trapta iluminarii (contemplarii) omul intelege (are cognitie duhovniceasca specifica) prin conlucrare cu harul Duhului Sfant (de care este consitient) cauza si scopul creatiei (univers, organisme, "limbajul" animalelor...) dar inca nu "vede" duhovniceste "lumina necreata" a lui Dumnezeu (pe care Hristos Iisus a aratat-o la Schimbarea la Fata pe muntele Tabor), aceasta fiind posibila doar pe ultima treapta spirituala: desavarsirea (indumnezeirea). Citat:
Teologia protestanta si neoprotestanta urmareste in principal doar asprectele juridice ale filiatiei divine, si nu cele duhovnicesti in care dragostea (emotiile si sentimentele duhovnicesti, cognitia duhovineasca) sunt baza filiatiei (firesti in cazul Fiului, Iisus Hristos) si adoptiei (oamenilor intru Hristos Iisus). Teologia filocalica vorbeste de nemasurata iubire a lui Dumnezeu (atat reciproca in cazul persoanelor Sfintei Treimi) cat si iubirea pentru om (Ioan 3,16). (Recomand Pr.Prof Dumitru Staniloae - La inceput a fost iubirea) Iubirea lui Dumnezeu pentru om nu poate fi inteleasa in sens juridic ci doar in sens Duhovnicesc. Astfel indumnezeirea trebuie analizata exclusiv prin prisma iubirii, deci cu cat avem mai multa iubire prin harul Duhului Sfant cu atat ea trebuie sa fie lucratoare in iubire pentru iubire spre slava Lui Dumnezeu ("Datori suntem noi cei puternici sa purtam suferintele celor neputiciosi"). Consider ca nu aveti de ce sa multumiti. Lui Dumnezeu i se cuvine multumirea. P.S. Sper ca si folositi ivatatura patristica si filocalica si nu doar o iscoditi. |
#43
|
|||
|
|||
![]()
Citind topicul de față, mi-am adus aminte câtă dreptate avea părintele Ioannis Romanidis când spunea că neopatristica prost înțeleasă poate conduce la scolasticizarea discursului teologic și transformarea exegezei scrierilor rămase de la Părinți în sisteme narative închise în ele însele, structurate în tot felul de discipline atomizate sub influența metodologiilor hermeutice seculare aplicate în special marilor sisteme filozofice.
Doar așa s-a putut trezi Biserica colonizată abuziv cu o grămadă de antropologii, epistemologii, cosmologii etc, toate purtând epitetul legitimant de "ortodoxă/e", care n-au făcut altceva decât să arunce pe piața ideologiilor cu pretenții globale un alt competitor: teologia "ortodoxă". După cât de întrăinate sunt aceste contrucții intelectuale, altminteri fascinante pentru pasionații genului, de exigențele urgente și reale ale vieții ar trebui să mulțumim Domnului pentru aparenta dezbinare a ortodoxiei, fiindcă în acest mod toate scolasticismele astea sunt ținute totuși departe de ispita omologării doctrinare și a validării dogmatice.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) Last edited by Mihailc; 06.07.2012 at 17:54:15. |
#44
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Teologia ortodoxa este chemata sa raspunda nevoilor ontologice ale omenirii (ce includ mantuirea) "in toata vremea si in tot locul" rafinandu-si adevarurile teologice in functie de limbajul stiintific si filozofic al vremii. Antropologia patristica si filocalica ortodoxa este inechivoca. In ceea ce priveste cosmologia pentru ca tot ati adus vorba, modelul functional geocentrist pentru univers, conform paradigmei stiintifice din epoca patristica este "depasit" din punct de vedere intelectual si stiintific; iar din punct de vedere teologic nu a avut niciodata eticheta de "infailibil" asa cum are antropologia, soteriologia, spiritualitatea ortodoxa. Incercari furibunde creationiste in interpretarea ad litteram a Sfintei Scripturi (precum "intelligent design") nu au facut decat sa accentueze raspandirea ateismului filozofiei materialiste in cercurile intelectuale. O cosmologie rigida axata pe limbajul "depasit" al filozofiei si paradigmei stiintifice din epoca patristica nu mai este pertinent astazi din punct de vedere teologic. Sfintii Parinti cunosteau stiinta vremii lor. Cati dintre teologii ortodocsi de astazi inteleg paradigma stiintifica actuala? Cati dintre ei sunt capabili sa ofere discursuri apologietice opuse ateismului implicat de filozofia materialista (care a acaparat rezultatele stiintifice)? Cati dintre teologii ortodocsi de astazi sunt capabili asemenea Sfantului Pavel, asemenea Sfintilo Parinti sa "aruce mreaja evangheliei in adacul lumii" civilizate, dominate de ateismul filozofiei materialiste si de idolatria placerii urmare a preceptiei senzoriale? In aceste "adacuri" (ale intunericul lumii acesteia) sunt "pesti" mari care zac (stare care corespunde mortii sufletesti, duhovnicesti) si care prin harul Duhului Sfant pot fi adusi la viata adevarata in Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica. Latura misionara ortoxa nu cumva sa limiteaza astazi la arucarea mrejelor la malul apei, unde sunt cativa pestisori ce pot fi vazuti cu ochilul liber si care pot fi prinsi cu orice mreaja filozofica? Oare vedera duhovniceasca pe care au avut-o parintii nostri nu mai este accesibila astazi teologiei orodoxe, oare metodologia lor este "depasita" astazi... sau mai degraba teologii nostri nu mai nazuiesc catre vederea duhovniceasca si se limiteaza la redarea sterila a unor pasaje pe care nu le inteleg; si nu mai studiaza stiinta actuala asa cum faceau Sfintii Parinti cu stiinta din vremea lor, pentru a putea raspunde nevoilor Bisericii care sunt atat interioare cat exterioare? Ortodoxia nu inseamna egoism, egocentrism, izolare. Nu inseamna nepasare fata de semeni. Noi suntem in Biserica, pe drumul manutirii si gata... nu ne mai pasa se restul lumii. La Sfanta Liturghie ne rugam "pentru pacea lumii" pentru ca toti sa vina la Hristos Iisus care spune "pe cel ce vine la Mine nu il voi scoate afara". O frumoasa istorisire filocalica spune ca un sfant moare (adoarme) si ajunge la poarta Raiului si bate... si de acolo o voce ii raspune: "Cu cine esti"? Iar sfantul nedumerit spune: "Cum cu cine sunt? NU ma intrebi cine sunt?" Vocea din Rai rapunde: "Cu cine esti? Caci pe tine te cunosc... caci harul Duhului Sfant te-a sfintit dar tu cum au conlucrat cu Domnul Iisus Hristos imnultind talantii primiti?" "Celui ce mult i s-a dat mult i se va cere" si "Datori suntem noi cei puternici sa putram suferintele celor neputinciosi". |
#45
|
|||
|
|||
![]()
Tocmai că o "metodologie patristică" ca atare nu există și n-a existat niciodată, doar dacă cineva își pune mintea să o inventeze prin manipulare textuală.
Totuși mai citiți odată textul meu, fiindcă nu mă regăsesc în contraargumentația dumneavoastră. Vreau doar un singur lucru să scot în evidență: 1. Tradiția nu e ferecată așa cum vor unii ortodocși să creadă, pentru că obârșia ei ultimă este Duhul Sfânt. Ea continuă și astăzi să transfigureze oameni, fapte, idei, stări de conștiință. Așa cum a ridicat la putere, în primul mileniu, limbajul filosofiei grecești și înțelepciunea orientală semitică, acordându-le cu adevărul, așa poate și astăzi să realizeze joncțiuni esențiale cu reflecția contemporană asupra realului și a valorilor, îmbogățindu-le cu darurile Cinzecimii. Pentru că, să ne fie clar: Biserica nu e o instituție, nici o societate alternativă a unor privilegiați, ci Împărăția în faza copilăriei ei terestre, cu o continuare în eshaton. Prin urmare, influența ei asupra cosmosului și a lumii nu poate fi determinată, nici îngrădită pastoral sau prin alte mijloace. Omul eclezial nu relaționează shismatic cu lumea, în sensul că nu atomizează la nesfârșit cunoașterea prin expandarea babiloniei teoretice, ci îmbisericește casa, profesia, cercul afectiv, grădina și cam tot ce vine în contact cu el. Asta nu înseamnă deloc propagandă și critică exclusivistă sau propovăduiri sectare, ci inducție duhovnicească prin arătarea iconică a unei existențe însămânțate cu germenii învierii.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#46
|
||||
|
||||
![]()
Il pe rog pe discipolul :) parintelui Ioannis Romanidis sa nu se limiteze la a-i critica pe diletantii alde mine pentru necunoasterea si neintelegerea patristicii si transformarea exegezei patristice intr-un sistem narativ inchis in el insusi, ci sa ofere si o solutie, pt. ca sistemul asta narativ inchis in sine sa nu duca la „scolasticizarea discursului teologic”, il rog deci, sa se implice direct in contextul concret al topicului, unde unii incearca sa ne convinga ca prin suflarea primita de la Dumnezeu, omul n-a primit nimic altceva decat viata biologica la fel ca restul vietuitoarelor.
Desi Scriptura nu afirma nicaieri ca Dumnezeu ar fi suflat suflarea Sa de Viata si asupra animalelor. Afirma doar ca au suflare de viata biologica dar nu primita prin suflarea directa, acordata exclusiv omului. De aici pana la conceptia adventisto-iehovista ca sufletul omului si sufletul unui animal nu difera ontologic prin nimic, nu mai e decat un pas. Dupa conceptia unora (az7), sufletul Maicii Domnului de ex., a avut aceeasi soarta dupa moarte ca si sufletul unui popândău. Le-a inghitit pamantul iar oamenii si-au facut din el caramizi, oale si ulcele. Iar de aici pana la ateism, e doar o juma’ de pas. Asa ca, il invit in calitate de „om eclezial” sa contracareze tendinta asta si „sa îmbisericeasca, pe langa propria casa, profesie, cercul afectiv , grădina și cam tot ce vine în contact cu el ” si acest topic :) Multumim de pe acum pentru ceea ce urmeaza sa ne „arate iconic: existența însămânțata cu germenii învierii”. Last edited by delia31; 26.04.2015 at 16:32:10. |
#47
|
|||
|
|||
![]() Citat:
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#48
|
||||
|
||||
![]() Citat:
As avea o nedumerire pornind de la aceasta informatie interesanta a lui Eugen, fiindca mie imi lipsesc si cunostintele in domeniu si cele duhovnicesti. Stiu si ca poate fi daunator sa iscodesti taine inca nerevelate, inainte de a-ti fi curatit mintea pentru primirea lor. Nedumerirea nu e doar pt. Eugen (n-am de gand sa-l bombardez ![]() Imi amintesc ca s-a discutat mai demult pe un alt topic despre trasaturile trupurilor inviate, pornind de la intrebarea domnului Mihnea Dragomir, daca dupa Inviere, cei ajunsi in Imparatie vor mai manca sau nu, si ce fel de hrana va fi. Si, incercam in acea discutie sa fac un paralelism intre vietuirea edenica si vietuirea post-edenica. De fapt, ca un contra-argument la ideea ca „fructul adamic” ar fi fost un mar la fel ca merele de azi, asa cum eronat ne-a fost inoculat prin naratiunile materialist-fanteziste, in acea discutie adaugam doar alte intrebari, nu neparat iscoditoare, ci problematizatoare. Nicidecum nu am avut si nu am pretentia ca detin eu raspunsuri infailibile. Aminteam atunci, ca inainte de cadere, neexsistand nici stricaciune, nici degradare, „digestia edenica” nu avea cum sa fie la fel cu ceea ce stim astazi ca este „digestia post-edenica”. Nici la om, nici la animalele din Eden. Pe de-o parte, stiu ca mintii noastre de fiinte cazute ii e imposibil sa aiba acces la realitatile dumnezeiesti, daca nu e luminata de har, pe de alta parte, cand se afirma ca materia nu s-a schimbat, e greu sa nu te intrebi daca materia roadelor edenice ale pamantului e identica cu materia roadelor de dupa alungarea din Eden? In interpretarile parintilor bisericii, pomul cu roade din care nu trebuia Adam sa manance reprezenta cunoasterea sensibila prin simturi. Roadele celorlalti pomi din care putea manca, precum si „toata iarba datatoare de samanta de pe fata intregului pamant”, erau extensia in creatia materiala a ratiunilor dumnezeiesti, exprimarea lor palpabila, comestibila, (plasticizarea lor) pt. ca hranindu-se cu ele, sa cunoasca motivatia pt. care Dumnezeu le-a facut special pentru om si i le-a pus la indemana. Daca despre hrana omului se poate spune ca ii era data in scopul cunoasterii lui Dumnezeu, despre hrana pusa la dispozitia animalelor, nu. Animalele nu-L pot cunoaste pe Dumnezeu si ratiunile Lui. Daca materia n-a suferit modificari si daca intre un „mar sau o conopida edenic(a) ” si un ”mar sau conopid(a) post-edenica”, nu este nici o deosebire, atunci ar trebui sa raspundem si la o intrebare de ordin practic: in ce fel digerau Adam si Eva acele roade? Stiu ca nu ne e de folos sa iscodim cu mintea noastra ingusta, ceea ce nu ne-a fost revelat, insa, dupa parerea mea, (evident imperfecta), acele roade aveau alta consistenta decat roadele din afara Edenului de dupa cadere. La fel si trupul adamic caruia inca nu i se daduse vesmantul grosier al corporalitatii instinctuale. De aceea, afirmatia ca materia nu s-a schimbat, naste intrebarea legata de hranirea biologica, de consistenta materiala a roadelor pamantului, de metabolism si digestie, si la om si la animale, in conditiile de nestricaciune ale Edenului. Iar raspunsul la intrebarea daca omul dupa inviere se va hrani si cu hrana in acceptiunea noastra de acum, in afara de Fructul Pomului Vietii de pe Gologota, cred ca e legat si de altceva. Metabolismul lui Adam si al animalelor inainte de cadere, cred ca difera de metabolismul de dupa cadere. Cel al omului are oarecum legatura cu metabolismul lui Hristos in intervalul de 40 de zile dintre Inviere si Inaltare, cand trupul Lui pnevmatizat nu era supus necesitatilor materiale, fiziologice sau de alta natura. La finalul acestei postari, imi fac anticipat si autocritica pt. a-l scuti pe Mihai sa-mi reaminteasca, pe buna dreptate, ca nu detin nici cunostintele necesare unei astfel de discutii, nici un mental bine chivernisit duhovniceste, pt. a sti cat se poate inainta in speculatii si de unde ar trebui sa las necuprinsul in pacea lui insondabila. In concluzie, stiu ca prioritatile mele din aceasta viata sunt altele, ca altfel degeaba teoretizez si speculez eu pe un forum cum arata un „mar paradisiac”, daca era de natura materiala sau spirituala, din ce materie o fi fost facut, cum se metaboliza etc., daca ratez ajungerea acolo ca sa-l gust pe viu. Imi cer iertare de pe acum ![]() ![]() |
#49
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Cum sa nu ne bazam pe el? Nu el ne-a invatat ca „omul eclezial nu relaționează shismatic cu lumea, ci îmbisericește casa, profesia, cercul afectiv, grădina și cam tot ce vine în contact cu el” ? Sau vrea mai bine la topicul Umanitare? Ii dau dreptate, sa stii. Ar fi cazul sa renunt si eu la hobby-ul de aici si sa ma concentrez mai mult pe cauze mai stringente si mai nobile. ![]() |
#50
|
||||
|
||||
![]() Citat:
![]() Sper să-ți revii, în sensul bun! |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Psihoterapie ortodoxa | semilia | Resurse ortodoxe on-line | 62 | 15.06.2015 09:38:39 |
Dragostea creștină, cea mai mare virtute teologică | NECTARIE | Generalitati | 13 | 25.01.2011 18:01:59 |
Lumea 100% ortodoxa | coralina | Generalitati | 103 | 10.10.2010 20:42:28 |
Fratia Ortodoxa | mihailt | Biserica Ortodoxa Romana | 10 | 04.08.2008 22:19:41 |
|