Parinti necredinciosi...suferinta copiilor!
Am o problema in familie si propun participarea la discutie, pe topicul infiintat, in special a celora care au/ au avut probleme asemanatoare cu ale mele.
Parintii mei sunt necredinciosi ( nu spun atei…spun doar…nepasatori ). Din totdeauna in familia nostra au fost discutii intre mama si tata. Tatal meu are patima betiei. Mama…de multe ori vorbeste gura fara ea si in loc sa foloseasca blandete in cuvintele spuse, il osandeste. Asa incep certurile. Si inca acum s-au mai potolit. In copilarie am asistat la batai crunte, de pe urma carora si acum sunt afectata si acum am o tresarire in inima cu gandul ca s-ar putea repeta oricand.
Ma gandesc asa: daca macar mama ar fi credincioasa, daca ar sti cum si cand sa se infraneze, asa poate l-ar ajuta mai mult si pe tatal meu, rugandu-se pentru el, vorbindu-I cu blandete, decat sa-l osandeasca.
Noi copiii suntem la mijloc in aceasta situatie. De multe ori cad si eu prada patimii osandirii, desi cearta nu o pornesc eu niciodata…o fac doar pentru apararea mamei mele. O inteleg si pe mama, pe de-o parte, mi-e mila si de tata, pe de alta. Toti avem pacate, toti avem neputinte.
Ati avut asemenea probleme? Ati auzit de asemenea cazuri? Cum le-ati rezolvat? Ati cunoscut cazuri in care au fost intorsi la credinta?
|