Parinti necredinciosi...suferinta copiilor!

[MariS_]

În prealabil postat de Gabita_30

Asa este: uneori nu imi vad barna din ochiul meu. Sunt ingrozitoare!
Sunt tare suparata. Tatal meu, astazi a fost gasit si adus de o vecina acasa. Era cazut pe scari. Nu stiu ce sa mai fac. Stiti cumva o clinica de dezalcoolizare? Sau si mai bine, o manastire unde l-ar putea primi pe o perioada mai lunga de timp?
Eu nu il pot ajuta, sunt si eu la randul meu o pacatoasa la fel de mare...nu stiu cum sa-l ajut, nu stiu cum sa ne ajut...doar El poate schimba ceva...

Imi pare rau, Gabita draga, de situatia ta si a parintilor tai, se pare ca problema e mult mai grava decat mi-am inchipuit si atunci sfatul meu, cel cu "impozitul", e inutil. Aici e nevoie de un soc mai puternic. Sfaturile pe care ti le-a dat Adam000 sunt foarte bune, dar ele te ajuta doar pe tine ca sa suporti mai bine situatia grea in care te afli, dar eu am perceput ca tu vrei mai mult, vrei sa-ti ajuti parintii sa depaseasca aceasta stare insuportabila. De data asta nu mai dau sfaturi ci doar spun cum as proceda eu in situatia ta. As aplica metoda oglinzii. E cea mai dura, psihologii de pe forum iti pot confirma acest lucru. In ce consta ea? In a-l pune pe pacient in fata propriei lui comportari. De exemplu, eu as juca rolul tatalui si as veni acasa "afumat" rau de tot. Binenteles de forma, dar sa nu se vada. Cu o sticla de bautura in buzunar, stropit cu ea pe haine, haine mai rele, desigur, si impleticit as intra in camera taman cand tatal e mai treaz, iar o sora ar juca rolul mamei si m-ar lua la trei-pazeste cu cearta mare si cicaleala pe masura. Totul cand ar fi ei acasa, tatal treaz si mama mai pasnica. Si la interventia tatalui as raspunde ca asa am vazut in casa, eu iau exemplu de la parinti. La fel daca intervine si mama. Si as repeta asta de cateva ori chiar cu riscul sa se prinda ca e doar joc pentru ca "oglinda" totusi isi va face efectul.
Dar, repet, nu mai e sfat, ca de pe margine e usor de dat sfaturi, insa imi dau seama ca tu suferi enorm si ai intentii bune.
In ce priveste clinicile de dezalcoolizare gasesti pe net cu un motor de cautare. Il pui sa caute chiar asa "clinici de dezalcoolizare". In zona Sibiului exista ceva asociatii internationale care au pensiuni si pentru barbati si pentru femei. Poti sa intri pe situl "dependenta.ro" si apoi pe "crucea albastra". Probabil ca sunt mult mai multe, chiar si unele spitale din orasele mai mari au sectii de dezalcoolizare sau spitalele de psihiatrie. Dar va trebui sa ai acordul tatalui. El trebuie sa-si doreasca sa scape de aceasta dependenta, altfel e degeaba, cum bine spunea si Adam000. Imi pare rau ca nu pot face mai mult pentru tine, pentru ca imi dau seama in ce situatie disperata te afli. Ma rog sa-ti ajute Bunul Dumnezeu sa iesi cu bine din aceasta dura incercare de viata si ca tatal tau sa-si revina si sa aveti o viata de familie linistita si in tihna. Doamne ajuta!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[adam000]

În prealabil postat de MariS_

dar eu am perceput ca tu vrei mai mult, vrei sa-ti ajuti parintii sa depaseasca aceasta stare insuportabila.

Maris, e o MARE diferenta intre a ajuta pe cineva sa depaseasca o situatie pe care ei DORESC sa o depaseasca si intre a FORTA pe cineva sa depaseasca o situatie pe care NU doreste sa o depaseasca!

Din ce povesteste Gabi, tatal ei NU da nici un semn ca si-ar dori sa se lase de bautura. Din ce povesteste ea, el e dependent de asta si nu vrea sa se lase, nu are nici cel mai mic comportament care sa arate ca ar vrea sa se lase (ca asa, "din gura" toti "vor" cate ceva... de ex la fete e clasic exemplul celor care spun ca "vor" sa slabeasca dar manancca pe rupte si dau vina pe "probleme cu glandele").

In aceasta situatie, in fata unuia care nu vrea el sa se lase de bautura, nimeni din jur nu are ce sa-i faca si nu are cum sa-l ajute. Orice incercare de "ajutor" va fi perceputa de tatal ei ca fiind impotriva vointei lui (ca el, dependent fiind, vrea doar sa fie lasat in pace sa-si vada de bautura lui), va fi perceputa ca o incercare de a-l forta. Ca de fapt asta si este: o incercare de a-l forta sa depaseasca o situatie pe care el nu vrea sa o schimbe. Este o incercare de fortare, de constrangere, sub masca "ajutorului" si "bunelor intentii". Ori Gabi, copil fiindu-i, nu poate sa-l forteze in nici un fel. Tot ce poate e sa se ajute pe ea sa nu mai sufere. Si abea cand ea va fi deasupra situatiei, deasupra suferintei, fara suferinta (fara patima), abea atunci va avea puterea sa discute fara patima cu el si sa-l ajute (sa-l convinga) pe el.

E normal ca Gabi in suferiinta fiind, sa-si doreasca sa schimbe mediul din jur (sa inlature agresiunea / agresorul) ca sa-si gaseasca pacea si alinarea suferintei (e dorinta de a controla mediul pt ca nu e in stare ea sa-si controleze suferinta emotionala proprie, sa si-o gestioneze), decat sa vrea sa se schimbe pe ea ca sa nu mai sufere, pentru ca asta ar fi varianta care implica cel mai mic efort pt ea (sa se schimbe altii, nu ea). Ceea ce nu pare ea sa inteleaga este ca nimeni nu poate fi schimbat impotriva vointei lui. Si ca daca ti se pare greu sa te schimbi pe tine insuti (cand schimbarea ta depinde DOAR de decizia si vointa ta), atunci cu atat mai greu e sa schimbi pe altul (ca a-l schimba pe altul depinde in primul rand de vointa si decizia aceluia, nu de a ei, indiferent cat de bune intentii are Gabi). Indiferent de cat de bune intentii are Gabi si cat de legitima pare dorinta de a controla ea pe altul, este evident ca ea nu are nici un control asupra deciziilor altuia (ale tatalui ei).

În prealabil postat de MariS_

As aplica metoda oglinzii. E cea mai dura, psihologii de pe forum iti pot confirma acest lucru. In ce consta ea? In a-l pune pe pacient in fata propriei lui comportari. De exemplu, eu as juca rolul tatalui si as veni acasa "afumat" rau de tot. Binenteles de forma, dar sa nu se vada. Cu o sticla de bautura in buzunar, stropit cu ea pe haine, haine mai rele, desigur, si impleticit as intra in camera taman cand tatal e mai treaz, iar o sora ar juca rolul mamei si m-ar lua la trei-pazeste cu cearta mare si cicaleala pe masura. Totul cand ar fi ei acasa, tatal treaz si mama mai pasnica. Si la interventia tatalui as raspunde ca asa am vazut in casa, eu iau exemplu de la parinti. La fel daca intervine si mama. Si as repeta asta de cateva ori chiar cu riscul sa se prinda ca e doar joc pentru ca "oglinda" totusi isi va face efectul.

Parerea mea e ca aceasta metoda poate da roade in fata unui om care are doar un OBICEI comportamental deranjant de care nu e constient (nu o DEPENDENTA asa cum are tatal lui Gabi - dependenta de bautua). Pt ca un om care are doar un OBICEI (nu o DEPENDENTA), daca il constientizeaza vazandu-l la ceilalti ar fi sanse sa doreasca sa se schimbe (pt ca nu e o dependenta).
Ceea ce nu e cazul la tatal lui Gabi, pt ca el are o DEPENDENTA.
Omul DEPENDENT de bautura nu ii pasa cat de mult ii deranjeaza pe ceilalti, ci ii pasa doar sa isi implineasca necesitatea ce o simte, dependenta. Atat de mult e robit de dependenta, incat un alcoolic daca vede in jurul lui pe altul "afumat", indiferent ca e copilul lui sau nu, va dori/incerca sa il co-opteze sa bea cu el, bucuros ca s-au intilnit in patimi si ca "il intelege", ca "uite ca si tu faci la fel, deci ma intelegi, imi intelegi dependenta si necesitatea". Deci s-ar putea trezi ca tatal ei daca o vede "afumata" sa o serveasca chiar el cu un paharel (poate nu din prima ca se va simti jenat in fata propriilor norme morale de educatie parinteasca), insa daca va insista in jocul asta, s-ar putea asa sa se intimple.
Dar poate sa incerce sa vada ce iese. Totul e sa nu isi piarda Gabi credibilitatea in fata tatalui ei daca incearca aceasta tactica (daca o vede "afumata"), sa nu se trezeasca mai tarziu (cand va incerca Gabi alta tactica), cu reprosurile din partea tatalui ei ca "dar si tu beai intr-o perioada, acum ce mai vrei?". Ca riscul asta e mare. Pt ca un om dependent va folosi orice argument ca sa-si justifice dependenta.

[MariS_]

Da, eu sunt de acord cu tot ce spuneti, de aceea am si spus ca nu mai dau sfaturi ci doar am spus cum as fi incercat eu sa rezolv situatia. Dar nu spun ca metoda e buna in orice situatie. S-ar putea sa nu mearga exact din motivele pe care le-ati mentionat. Insa am simtit durerea enorma in cuvintele Gabitei si dorinta ei imensa de a-si ajuta parintii. Mie mi s-a parut ca ea cerea ajutor pentru parinti mai mult decat pentru ea. Sigur ca a ne schimba pe noi insine este cea dintai cerinta intr-o astfel de situatie, dar am considerat ca aici ati punctat dvs foarte bine si nu mai aveam ce adauga. Eu am adaugat doar o sugestie, cea cu oglinda, dar care binenteles, trebuie chibzuita de Gabita daca ar avea efect sau nu in cazul parintilor ei, si, intr-adevar, trebuie gandit daca nu cumva ar avea efectul invers, asa cum ati specificat si dvs. Necunoscand concret pe parintii Gabitei nu-mi pot da seama daca schema e aplicabila sau nu. Dar indiferent daca e aplicabila sau nu, e adevarat ca fara acordul lor, fara dorinta si vointa lor nu exista posibilitatea de schimbare. Dvs ati dat un sfat care e totdeauna aplicabil, cel de a ne schimba intai pe noi si abia dupa aceea pe altii. Dar oare cati il aplicam? Si cu ce rezultat? De-aia o inteleg si pe Gabita ca in situatia ei e cu atat mai dificil sa-l puna in practica, dar o rog si eu sa incerce.
Dumnezeu s-o ajute si sa-i ajute si parintii.
Har, smerenie si jertfa de sine.