Interzisa Psaltirea??

[elizabeta]

Va spun, dragi frati: va invidiez cu o sfanta invidie pentru viata voastra interioara si pentru starea voastra de permanenta rugaciune

[elizabeta]

...si, sa-mi fie cu iertare, dar vreau sa fiu si eu ca voi

[solentina]

Trebuie doar sa crezi neconditionat,sa il iubesti pe Dumnezeu ,iar pe aproapele sa il iubesti ca pe tine insuti si ti se v-a implini sora draga.Bunul Dumnezeu sa te lumineze si sa te intareasca in dreapta credinta.Doamne ajuta.

[andrei_im]

Pr. Arsenie Muscalu

Se recomandă citirea Psaltirii în post în mod special? Se spune că poate fi primejdioasă. În ce sens?

Nu ştiu cum poate să fie primejdioasă Psaltirea. Nu poate să fie primejdioasă Psaltirea în nici un fel. Sfântul Vasile cel Mare spune că mai degrabă să stea soarele pe cer decât să înceteze citirea Psaltirii. Este un lucru apărut în ultima vreme – nu ştiu cum a apărut acest lucru. Este mai mult ca o sminteală, ca o piedică pusă în faţa oamenilor, ca să se îndoiască şi să nu mai citească Psaltirea. Deci, întâi, în perioada postului este foarte mult recomandată citirea Psaltirii. Şi la slujbele din biserică, la mânăstiri, ea se citeşte mai mult decât în afara posturilor. Adică, în afara posturilor, la slujbele din mânăstire se citeşte întreaga Psaltire în decursul unei săptămâni. În perioada Postului Mare, se citeşte de două ori Psaltirea, în fiecare săptămână. Deci Psaltirea este potrivită – lectura Psaltirii, citirea Psaltirii – este foarte potrivită cu postul şi nu este primejdioasă în nici un fel, aşa cum nu este primejdioasă rugăciunea. Pentru că ce este altceva decât tot o rugăciune: ar însemna că şi rugăciunea este primejdioasă, dacă Psaltirea este primejdioasă. Deci, nu este primejdioasă în nici un fel. Ce pot, totuşi, să spun despre asta? E adevărat că în Psaltire sunt exprimate anumite lucruri într-un anumite fel: găsiţi acolo şi blesteme (psalmul 108), şi un mod de exprimare care arată aşa ca un fel de răzbunare, un fel de luptă cu vrăşmaşii. Mai întâi că peste tot unde este vorba de vrăşmaşi, noi trebuie să înţelegem pe vrăşmaşul nevăzut. Psaltirea descrie lupta sufletului cu vrăşmaşii nevăzuţi. Psalmul de blestem este un psalm profetic şi el se referă la Iuda. Dumnezeu caută să ne atragă spre sine şi să ne depărteze de cele rele prin toate mijloacele: şi prin făgăduinţe, şi prin lucruri bune, şi printr-un fel de ameninţări.

Vorbeşte fiecăruia după felul cum poate să înţeleagă. De aceea, acele blesteme (în psalmul 108), întâi, am spus, se referă în mod profetic la Iuda. Apoi ele pot avea şi rolul de a-i trezi pe cei care sunt mai împietriţi, mai obraznici, mai lipsiţi de simţire. De unde pot apărea unele ispite: în momentul în care omul se întărâtă în chip pătimaş, citeşte Psaltirea cu patimă, ca şi cum şi-ar blestema vrăşmaşii, pe cei care i-au făcut rău, în clipa în care omul face lucrul acesta, e de aşteptat să se aleagă cu multe ispite. Dar nu din cauza Psaltirii, ci din cauza felului cum o citeşte. Deci, Psaltirea nu poate să aducă nici un fel de rău, aşa cum nu ne aduce nici un fel de rău rugăciunea. Fiecare însă trebuie să simtă care este puterea lui şi s-o citească după puterea lui, să nu exagereze. Să-şi aleagă ceva după puterea lui, să nu citească numai aşa de dragul de a citi, urmărind numai cantitatea.

o mica completare - daca unora dintre noi, duhovnicul ne-a dat ascultare sa citim o catisma, doua sau trei, sau oricate asta nu este litera de lege pentru toti, de aceea exista DUHOVNICI. Altfel al exista un "duhovnic mondial" si am rezolva totul. :) acelea sunt canoane de rugaciune PERSONALE, pentru ca duhovnicul a considerat ca pentru acea persoana, asa este cel mai bine. Doamne ajuta!

[andrei_im]

Pr. Paisie Olarul

Unii credincioşi spun că nu citesc Psaltirea pentru că le face diavolul ispite. De ce se tem diavolii de psalmi?

Se tem de psalmi, pentru că cine se roagă cu psalmi îi arde pe diavoli ca şi cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu acestea părinţii de demult făceau minuni şi alungau duhurile rele din oameni. Iar dacă unii nu citesc Psaltirea pentru că se tem de ispite, aceştia sunt creştini fricoşi, care vor să iasă la luptă cu diavolii fără arme. Or, dacă nu avem arme bune la noi, diavolul ne dezarmează şi ne ia prizonieri, adică ne face robi ai păcatelor spre osândă. Psaltirea unită cu postul şi smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea sfinţii izgoneau diavolii din lume şi coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citeşte psalmi imită pe îngeri şi cântă împreună cu ei.

[padreati]

Am si eu o intrebare pentru voi, care desi nu este chiar aceasta din subiectul discutiei, cred ca se poate incadra cu usurinta aici, asa ca indraznesc.
Eu mi-am pus in cap (singur, fara duhovnic, dar gandesc sa repar acest lucru cat de curand), sa invat o parte din Pasltire. Am mai citit-o de cateva ori, dar mai des pe sarite. Nu am avut ispite foarte mari, dar asta cred ca datorita faptului ca trairea mea duhovniceasca este la genunchiul broastei, si sunt de acord cu asta.
Asa ca mi-am spus: cand citesc, ma chinui sa inteleg, totul este aproape nou, asa ca efortul pe care il fac este sa deslusesc pe litere. Daca invat rugaciunile atat de bine, atunci as putea sa le spun din minte. Daca le spun din minte, atunci as elibera din efortul meu spre rostire, si as lasa mai mult spatiu inimii sa inteleaga. Asa ca am purces pe acest drum.
Deocamdata am invatat Psalmul 50. Care imi face foarte bine, si cand il rostesc, si cand ma gandesc la el. Asa pot sa rostesc psalmii si in alte momente decat atunci cand chiar imi propun sa fac numai asta. De exemplu cand ma urc in tramvai si am drum lung, 20 de minute pot sa rostesc cateva versete si sa ma gandesc la ele. Sau macar sa imi odihnesc sufletul. Nu am hotarat care va fi urmatorul, acum simt ca pot trece la altul. Si sper sa nu ma opresc la 10 psalmi, ci cat mai mult, dar las sa se intample asta in ritm normal, fara sa imi propun tinte cantitative, ci fiecare la timpul lui.
Stiu ca ma paste cumva pericolul. Daca voi trai la un nivel mai inalt viata in Hristos, stiu si ca ispitele sunt mai mari. Dar daca Domnul nostru va ingadui sa traiesc la un nivel mai adanc acestea, oare aceste ispite nu sunt inevitabile? Nu cred ca trebuie sa nu le dorim, ci cred ca este vorba de dreapta masura, adica sa nu ne aruncam nepregatiti total in bratele celui rau, ca ne pierdem de tot. Aici cred ca vine rolul duhovnicului, care prin trairea sa mai inalta si prin experienta sa ne poate calauzi.
Ce parere aveti?

[caliyo]

Te sfatuiesc sa continui sa inveti pe de rost psalmii care se rostesc la Utrenie pt. ca tot auzindu-i mereu la biserica o sa iti fie mai usor: 19,20,3,37,62,87,102,142.
E folositor sa stim rugaciuni scurte pe de rost pe care sa le spunem in minte cand ne deplasam dintr-o parte in alta( pe strada, in mijloacele de transport).Trece timpul altfel.

[Daniel777]

În prealabil postat de padreati

Am si eu o intrebare pentru voi, care desi nu este chiar aceasta din subiectul discutiei, cred ca se poate incadra cu usurinta aici, asa ca indraznesc.
Eu mi-am pus in cap (singur, fara duhovnic, dar gandesc sa repar acest lucru cat de curand), sa invat o parte din Pasltire. Am mai citit-o de cateva ori, dar mai des pe sarite. Nu am avut ispite foarte mari, dar asta cred ca datorita faptului ca trairea mea duhovniceasca este la genunchiul broastei, si sunt de acord cu asta.
Asa ca mi-am spus: cand citesc, ma chinui sa inteleg, totul este aproape nou, asa ca efortul pe care il fac este sa deslusesc pe litere. Daca invat rugaciunile atat de bine, atunci as putea sa le spun din minte. Daca le spun din minte, atunci as elibera din efortul meu spre rostire, si as lasa mai mult spatiu inimii sa inteleaga. Asa ca am purces pe acest drum.
Deocamdata am invatat Psalmul 50. Care imi face foarte bine, si cand il rostesc, si cand ma gandesc la el. Asa pot sa rostesc psalmii si in alte momente decat atunci cand chiar imi propun sa fac numai asta. De exemplu cand ma urc in tramvai si am drum lung, 20 de minute pot sa rostesc cateva versete si sa ma gandesc la ele. Sau macar sa imi odihnesc sufletul. Nu am hotarat care va fi urmatorul, acum simt ca pot trece la altul. Si sper sa nu ma opresc la 10 psalmi, ci cat mai mult, dar las sa se intample asta in ritm normal, fara sa imi propun tinte cantitative, ci fiecare la timpul lui.
Stiu ca ma paste cumva pericolul. Daca voi trai la un nivel mai inalt viata in Hristos, stiu si ca ispitele sunt mai mari. Dar daca Domnul nostru va ingadui sa traiesc la un nivel mai adanc acestea, oare aceste ispite nu sunt inevitabile? Nu cred ca trebuie sa nu le dorim, ci cred ca este vorba de dreapta masura, adica sa nu ne aruncam nepregatiti total in bratele celui rau, ca ne pierdem de tot. Aici cred ca vine rolul duhovnicului, care prin trairea sa mai inalta si prin experienta sa ne poate calauzi.
Ce parere aveti?

Bineinteles ca binecuvantarea luata de la duhovnic te va feri de ispite prea mari din partea diavolului.Intr-adevar ,daca mergem spre Hrsitos ispitele se intetesc,si caderile sunt mai mari,mai dureroase.Insa ce placere,ce satisfactie avem atunci cand ne apropiem cat de cat de harul lui Dumnezeu!Ne putem mangaia cu aceasta in timpul caderilor inerente,care aduc cu ele si un pic de deznadajduire.
Drumul spre Hristos e plin de ispite,dar cred ca Dumnezeu priveste acest act de curaj cu dragoste.

Doamne ajuta ! si continua...Indrazniti..a spus Iisus,Eu am biruit lumea.....Un indemn ca sa o biruim si noi

[costel]

Daca macar unul din familie ar citi zilnic psalmi, am avea parte numai de bucurii. Din ce vad in jurul meu, e semn ca oamenii nu citesc psalmii.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Daca macar unul din familie ar citi zilnic psalmi, am avea parte numai de bucurii. Din ce vad in jurul meu, e semn ca oamenii nu citesc psalmii.

Acum nu ştiu câţi citesc Psaltirea, dar există teama nejustificată că la citirea ei vin asupra noastră numai necazuri , iar cei ce cred aşa ceva, consideră citirea Psaltirei ca ceva primejdios. Greşit, pentru că ea Psaltirea, este tocmai pentru omul încercat de supărări şi necazuri, pentru cei împovăraţi de păcate, pentru cel ce cere întărirea în lupta cu ispitele. Nu cred că este cineva ce nu se regăseşte în Psaltire, doar trebuie să o citim, să o recitim , să o înţelegem şi ea, Psaltirea, nu va mai fi lepădată din mână. Are marele dar de tămăduire a rănilor pricinuite de păcate, iar pe cel neatins de patimi îl păstrează sănătos. Poate, dragă Costele, nu e citită din comoditate, căci decât o Catismă, o rugăciune scurtă e mai "economică"pentru timpul fiecăruia, dar fiecare are rostul şi rolul ei . Spuneau Sfinţii Părinţi că a nu citi Psaltirea , înseamnă a ieşi la lupta cu diavolii fără a avea arme şi atunci ei ne fac robi ai păcatelor. Suntem oare mai viteji decât cel rău ? Dacă aşa credem, e o vitejie amăgitoare, venită tocmai de la cel amăgitor . Într un frumos articol a lui Adrian Cocoşilă se făcea referire la neânţelegerea Psaltirei şi se făcea chiar plângere către duhovnic că nu se înţelege pe deplin Psaltirea. Răspunsul este edificator:"Tu nu înţelegi, dar diavolii o înţeleg foarte bine şi fug departe de tine. Citeşte-o! Şi deşi acum nu o înţelegi, încet-încet vei începe să o înţelegi. Eu nu ştiu ce se va întâmpla, dar îţi repet citeşte Psaltirea în fiecare zi câte puţin. Şi Domnul nu te va lăsa,ci va veni cu mila Sa, te va ajuta şi te va mângâia, pentru totdeauna. Amin !".