Interzisa Psaltirea??

[padreati]

Am si eu o intrebare pentru voi, care desi nu este chiar aceasta din subiectul discutiei, cred ca se poate incadra cu usurinta aici, asa ca indraznesc.
Eu mi-am pus in cap (singur, fara duhovnic, dar gandesc sa repar acest lucru cat de curand), sa invat o parte din Pasltire. Am mai citit-o de cateva ori, dar mai des pe sarite. Nu am avut ispite foarte mari, dar asta cred ca datorita faptului ca trairea mea duhovniceasca este la genunchiul broastei, si sunt de acord cu asta.
Asa ca mi-am spus: cand citesc, ma chinui sa inteleg, totul este aproape nou, asa ca efortul pe care il fac este sa deslusesc pe litere. Daca invat rugaciunile atat de bine, atunci as putea sa le spun din minte. Daca le spun din minte, atunci as elibera din efortul meu spre rostire, si as lasa mai mult spatiu inimii sa inteleaga. Asa ca am purces pe acest drum.
Deocamdata am invatat Psalmul 50. Care imi face foarte bine, si cand il rostesc, si cand ma gandesc la el. Asa pot sa rostesc psalmii si in alte momente decat atunci cand chiar imi propun sa fac numai asta. De exemplu cand ma urc in tramvai si am drum lung, 20 de minute pot sa rostesc cateva versete si sa ma gandesc la ele. Sau macar sa imi odihnesc sufletul. Nu am hotarat care va fi urmatorul, acum simt ca pot trece la altul. Si sper sa nu ma opresc la 10 psalmi, ci cat mai mult, dar las sa se intample asta in ritm normal, fara sa imi propun tinte cantitative, ci fiecare la timpul lui.
Stiu ca ma paste cumva pericolul. Daca voi trai la un nivel mai inalt viata in Hristos, stiu si ca ispitele sunt mai mari. Dar daca Domnul nostru va ingadui sa traiesc la un nivel mai adanc acestea, oare aceste ispite nu sunt inevitabile? Nu cred ca trebuie sa nu le dorim, ci cred ca este vorba de dreapta masura, adica sa nu ne aruncam nepregatiti total in bratele celui rau, ca ne pierdem de tot. Aici cred ca vine rolul duhovnicului, care prin trairea sa mai inalta si prin experienta sa ne poate calauzi.
Ce parere aveti?