Despre vesnicia chinurilor iadului

[glykys]

[quote=topcat;173366]Mai ales daca repeti acelasi lucru de zece ori, sigur
Pai da, repetitia e mama invataturii! :)

În prealabil postat de monica.miholca

si fiecare se face la vremea hotarata de mai nainte, potrivit vesnicii lui gandiri executive, care se numeste predestinare, icoana si exemplu........

Am mai discutat despre predestinare si s-a vazut ca de aici rezulta alte ilogisme

[cristiboss56]

În prealabil postat de topcat

Mai ales daca repeti acelasi lucru de zece ori, sigur!
:)

De mii de ori , pana pricepi ceva . RABDAREA e o virtute ! INCAPATANAREA ta , un mic defect ( pacat ) , cu mari sanse de vindecare . Un semn al vindecari tale , e insasi prezenta ta zi de zi pe acest FORUM !

În prealabil postat de topcat

Am mai discutat despre predestinare si s-a vazut ca de aici rezulta alte ilogisme

Ei, na! nu pentru asta am pus citatul, ci pentru insusirile lui Dumnezeu.
Vorbeste de predestinare, icoana si exemplu, nu numai predestinare. Nu stiu mai mult, nu m-a preocupat. Oricum nu asta doream sa aduc in discutie. Ci caracteristicile lui Dumnezeu, care spuneai ca sunt ilogice, ca se exclud una pe alta.
Daca citesti Dogmatica Sf Ioan Damaschin, vei vedea ca e complet logica (logica in sens exact, nu comun.)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Fani

Faptul ca unii sau multi nu inteleg nu spune nimic despre corectitudinea parerilor celor de aici care vorbesc despre iad ca lipsa lui Dumnezeu, lipsa comuniunii cu El.
Faptul ca majoritatea oamenilor nu inteleg teoria relativitatii sau nu stiu de ea nu spune nimic despre valabilitatea ei obiectiva.

În prealabil postat de topcat

Inteleg ce doresti sa spui, insa am cautat pe internet vreo explicatie necontradictorie si nu am gasit.
In esenta, Dzeu fiind peste tot, nu poate exista ceva din care el sa lipseasca, in aceasta viziune. Dzeu nu poate fi in acelasi timp omniscient, omnipotent, omniprezent si omnibenevolent, cel putin nu in logica umana.

Fani s-a exprimat in viteza, probabil ca a vrut sa spuna ca in Iad le lipseste iubirea Lui Dumnezeu celor condamnati la separarea personala de El (la modul ca Dumnezeu ii iubeste in continuare, dar ei nu vor mai putea sa-I raspunda cu iubire pentru ca asa au ales - si acesta pare sa fie focul etern pomenit in Biblie din cate am inteles). Fiinta Lui este pretutindeni, inclusiv in Iad:

Psalmul 138, 8: "De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti."

In fond, nimic nu exista prin sine, Duhul Sfant mentine existenta in orice forma s-ar concretiza ea.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de topcat

Am mai discutat despre predestinare si s-a vazut ca de aici rezulta alte ilogisme

...probabil pentru ca s-a confundat prestiinta cu predestinarea.

[Fani71]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Fani s-a exprimat in viteza, probabil ca a vrut sa spuna ca in Iad le lipseste iubirea Lui Dumnezeu celor condamnati la separarea personala de El (la modul ca Dumnezeu ii iubeste in continuare, dar ei nu vor mai putea sa-I raspunda cu iubire pentru ca asa au ales - si acesta pare sa fie focul etern pomenit in Biblie din cate am inteles). Fiinta Lui este pretutindeni, inclusiv in Iad:

Psalmul 138, 8: "De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti."

In fond, nimic nu exista prin sine, Duhul Sfant mentine existenta in orice forma s-ar concretiza ea.

Asa este, sunt mai ocupata ca inainte si scriu in graba.

În prealabil postat de monica.miholca

Ei, na! nu pentru asta am pus citatul, ci pentru insusirile lui Dumnezeu.
Vorbeste de predestinare, icoana si exemplu, nu numai predestinare. Nu stiu mai mult, nu m-a preocupat. Oricum nu asta doream sa aduc in discutie. Ci caracteristicile lui Dumnezeu, care spuneai ca sunt ilogice, ca se exclud una pe alta.
Daca citesti Dogmatica Sf Ioan Damaschin, vei vedea ca e complet logica (logica in sens exact, nu comun.)

Tocmai iti spuneam ca predestinarea nu se imbuca cu benevolenta...

În prealabil postat de Florin-Ionut

Fani s-a exprimat in viteza, probabil ca a vrut sa spuna ca in Iad le lipseste iubirea Lui Dumnezeu celor condamnati la separarea personala de El (la modul ca Dumnezeu ii iubeste in continuare, dar ei nu vor mai putea sa-I raspunda cu iubire pentru ca asa au ales - si acesta pare sa fie focul etern pomenit in Biblie din cate am inteles). Fiinta Lui este pretutindeni, inclusiv in Iad:

Psalmul 138, 8: "De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti."

In fond, nimic nu exista prin sine, Duhul Sfant mentine existenta in orice forma s-ar concretiza ea.

Bun, deci. Pina acum cea mai logica versiune este ca, practic, dupa moarte raminem vesnic in stadiul in care am murit. Corect?

[Marimira]

topcat:Bun, deci. Pina acum cea mai logica versiune este ca, practic, dupa moarte raminem vesnic in stadiul in care am murit. Corect?

topcat:ia aminte cuvintele inteleptilor ....
Textele care urmeaza sunt extrase din lucrarea Parintelui Mitrofan (calugar rus din secolul trecut), Viata repausatilor nostri si viata noastra dupa moarte (talmacita in romaneste de Mitropolitul Iosif Gheorghian). Parintele Dumitru Staniloae scria despre ea: "Cartea aceasta este socotita de mare folos credinciosilor si Bisericii intregi, pentru intretinerea legaturii dintre cei in viata si cei plecati dintre ei [...]. Intr-o epoca in care gandul la moarte, sub influienta mentalitatii occidentale, este constant reprimat in favoarea unei atentii acordate exclusiv vietii pamantesti, cartea de fata reprezinta o indrumare nepretuita pentru sustinerea in inimile crestinilor ortodocsi a perspectivei pe care ne-a daruit-o Revelatia." (din prefata volumului 1 al editiei integrale, aparut in 1993 la Editura "Anastasia").
Fie ca Dumnezeu sa ne pomeneasca intru imparatia Lui, cu toti cei pe care-i purtam in ganduri si in inimi, vii sau mutati de la noi.

TAINA MORTII.
MOARTEA DREPTULUI
SI MOARTEA PACATOSULUI

Biserica Ortodoxa invata ca moartea este "despartirea sufletului de trup"; odata aceasta despartire savarsita, trupul este dat pamantului si putrezeste. Asadar, ultima menire a omului pe pamant este moartea, despre care Sfanta Scriptura marturiseste astfel: "Si se va intoarce tarana in pamant, de unde s-a luat, si duhul se va intoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el" (Eccl.12,7).
Moartea il rapeste pe om cand a ajuns la termenul predestinat de judecata lui Dumnezeu pentru indeplinirea rostului ce-i este impus. Acest termen acordat omului contine - prin prevederea dumnezeiasca - tot ce este folositor omului; deci moartea este de folos omului.
Sfantul Antonie cel Mare, vrand sa patrunda adancurile scopurilor providentei, adresa intr-o zi lui Dumnezeu urmatoarea rugaciune: "Doamne, pentru ce unii mor de tineri, pe cand altii ajung la cea mai adanca batranete?". Si Dumnezeu ii raspunse: "Antonie, vezi numai de tine! Aceasta este judecata lui Dumnezeu, ce nu ti se cade tie a cunoaste.".
Dumnezeu a harazit sufletul sa treaca prin trei stari diferite, care constituie viata sa vesnica: viata in pantecele mamei, viata pe pamant si viata de dincolo de mormant.
Sufletul, la iesirea sa din trup, trece in imparatia fiintelor asemenea lui, adica in imparatia spirituala a ingerilor. Dupa faptele sale bune sau rele, sufletul se uneste cu ingerii cei buni in rai sau cu ingerii cazuti in iad. Acest adevar ni se descopera noua de catre Iisus Hristos, in parabola bogatului si a lui Lazar, ne invata ca sufletele, dupa ce s-au despartit de trup, intra in aceeasi zi in rai sau in iad. "Adevar zic tie ca astazi vei fi cu Mine in rai." (Lc. 23, 43), a zis Hristos talharului celui bun.
Astfel fiecare suflet despartit de trupul sau va fi in rai sau in iad. Cand? Astazi, a zis Mantuitorul. Ce intelegem prin cuvantul astazi si cum impacam aceasta expresie cu invatatura Bisericii despre vami si despre a treia, a noua si a patruzecea zi dupa moarte?
Pe pamant sunt zile, nopti, si ani; dincolo de mormant nu este decat vesnicie, luminoasa sau intunecata. Deci, cuvantul astazi desemneaza timpul de dupa moarte, adica vesnicia. A treia, a noua si a patruzecea zi nu sunt decat pe pamant, caci dincolo de mormant imparatia timpului nu exista; acolo nu sunt alte zile decat cea de astazi. Misterul mortii este poarta prin care sufletul, despartindu-se de trup, intra in vesnicie.
Noi stim si vedem ce devine trupul; cat despre suflet, noi nu-l putem vedea, dar stim cu desavarsire ce i se intampla prin marturisirea Sfintei Biserici - stalpul si confirmarea adevarului - care nu a cazut niciodata din invatatura sa si nici nu poate cadea, pentru ca este invatata de Duhul Sfant.
Astfel descriu Sfintii Parinti ce se intampla in momentul in care sufletul se desparte de trup: "Ingerii - buni si rai - se vor infatisa inaintea sufletului. Vederea acestora din urma va pricinui sufletului o nesfarsita tulburare, dar va gasi o mangaiere la vederea si protectia ingerilor celor buni. Faptele bune ale omului si constiinta curata sunt in acel moment de un mare ajutor si reprezinta o mare bucurie pentru dansul. Ascultarea, umilinta, faptele bune si rabdarea sunt sprijin sufletului, care urca spre Domnul intr-o mare bucurie si insotit de ingerii cei buni; in acest timp sufletul plin de pasiuni si pacate este condus de demoni in iad unde va suferi vesnic." (Sfantul Teodor Studitul).
Sfantul Grigorie, ucenicul Sfantului Vasile, o intreba intr-o vedenie pe Sfanta Teodora asupra imprejurarilor ce au insotit moartea sa si a ucenicilor sai. "Cum pot sa-ti spun, zise ea, despre suferinta fizica si simtamantul de apasare a celor ce mor? Starea sufletului in timpul despartirii sale de trup este asemenea senzatiei celui ce ar cadea gol in mijlocul flacarilor si s-ar fi facut cenusa. Cand veni ceasul mortii mele, duhurile cele rele ma inconjurara din toate partile. Unele mugeau ca niste fiare salbatice, altele latrau ca niste caini, insa altele urlau ca lupii. Ele erau furioase, ma amenintau, se pregateau a se arunca asupra mea si scrasneau din dinti, privindu-ma. Eram nimicita de groaza cand, deodata, am vazut doi ingeri stand la dreapta patului meu si vederea lor imi dadu indrazneala. Abia atunci demonii se indepartara putin de patul meu. Unul din ingeri intreba cu manie pe demoni: "Pentru ce ajungeti voi intotdeauna inaintea noastra langa patul muribunzilor, pentru a inspaimanta si tulbura pe tot sufletul ce se pregateste a se desparti de trupul sau? Voi n-aveti a va bucura aici: mila lui Dumnezeu a patruns acest suflet si voi n-aveti nici o parte din el.". Atunci demonii se tulburara si incepura a arata faptele mele cele rele, savarsite in tineretea mea, si strigau: "Ale cui sunt deci aceste pacate, n-a facut ea cutare lucru si cutare lucru?". In sfarsit veni moartea, grozava la vedere. Se aseamana omului, insa nu are carne si nu alcatuieste decat din oase omenesti. Ea aduse cu sine mai multe instrumente de tortura: sabii, sageti, lanci, seceri, furci, securi si altele. Umilitul meu suflet tremura de frica. Sfantii Ingeri au zis catre moarte: "Fa-ti treaba ta si scapa usor acest suflet de legaturile trupesti, caci el nu are mare povara de pacata.". Moartea se apropie de mine, lua o mica secure si-mi taie mai intai picioarele, apoi bratele; apoi, cu ajutorul altor instrumente, ea slabi toate madularele mele si le desparti din incheieturi. Perdui astfel bratele si picioarele mele, tot trupul meu era mort si nu puteam sa ma misc. Pe urma imi taie capul si n-am putut sa-l mai misc, ca si cum ar fi incetat sa fie al meu. Dupa aceasta, ea pregati o bautura intr-un vas pe care-l apropie de buzele mele si m-a facut sa o beau cu de-a sila. Aceasta bautura era atat de amara incat sufletul meu nu putu sa o suporte, se infiora intr-atat si se arunca afara din trup. Atunci ingerii l-au primit in bratele lor.
Cand m-am intors, am vazut trupul meu ce zacea neinsufletit, fara miscare si fara viata, si l-am privit ca unul care ar privi un vesmant de care s-a dezbracat; si m-am mirat. Ingerii ma tineau si demonii s-au apropiat de noi, aratand pacatele mele. Ingerii incepura a cauta faptele mele cele bune si, din mila lui Dumnezeu, le-au gasit. Ingerii adunau faptele mele cele bune, facute in viata mea cu ajutorul lui Dumnezeu, si se pregateau a le pune in cumpana in fata faptelor mele cele rele, cand deodata se arata Sfantul nostru Parintele Vasile, care zise catre Sfintii Ingeri: "Acest suflet a facut mult bine batranetilor mele, m-am rugat lui Dumnezeu pentru el si Dumnezeu mi l-a dat.". Zicand aceste cuvinte, a scos de la san o punga plina cu aur si a dat-o ingerilor, spunand: "Cand veti trece prin vamile vazduhului si duhurile rele vor incepe a chinui sufletul sau, rascumparati-l cu aceasta. Eu sunt bogat din mila lui Dumnezeu, am adunat mari visterii prin munca si sudoarea mea si dau aceasta punga sufletului care m-a slujit.". Dupa ce a ispravit de vorbit, s-a dus. Duhurile cele rele fura inmarmurite; incepura a scoate gemete tanguitoare si se indepartara. Apoi iarasi se arata Sfantul Vasile, purtand niste vase pline cu miruri curate si pretioase. Deschise vasele, unul dupa altul, si varsa acele miruri asupra mea; pe loc m-am simtit inundata de miresme duhovnicesti si m-am simtit schimbata si luminata. Sfantul zis catre ingeri: "Cand veti fi implinit pentru acest suflet tot ceea ce este trebuincios, il veti duce in locuinta pe care a pregatit-o Domnul pentru mine.". Apoi sfantul se facu nevazut. Ingerii m-au luat si ne-am indreptat spre Rasarit.".
Oamenilor luminati de Dumnezeu li se incredinteaza ca, la cea de pe urma suflare, faptele lor sunt puse in cumpana si:

Daca partea dreapta e mai ridicata decat cea stanga, sufletul este este primit in rai, in mijlocul ingerilor;
daca cele doua parti ale cumpanei sunt deopotriva, atunci fireste ca mila lui Dumnezeu capata biruinta;
cand cumpana se apleaca spre partea stanga, dar nu cu mult, mila dumnezeiasca inlocuieste lipsa (astfel sunt cele trei judecati ale Domnului: judecata dreapta, judecata omeneasca, si judecata milostiva);
cand faptele cele rele apleaca cumpana prea mult in partea stanga, atunci judecata cea mai dreapta rosteste hotararea in functie de pacate.

Acestea sunt imprejurarile care insotesc moartea omului.