Despre vesnicia chinurilor iadului

[Traditie1]

În prealabil postat de topcat

Repet a suta oara: generalizati, folositi niste exemple de trairi doar ca sa se potriveasca ideilor voastre. Faceti abstractie insa de majoritatea tipurilor de oameni carora nu li s-a dat ocazia sa isi poata preschimba modul de gindire, fie ca nu au avut timp, fie ca nu li s-a spus care e modul corect de gindire, fie ca nu au capacitatea intelectuala de a intelege.

Ai analizat ce zisesem sau te-ai grabit sa respingi fara sa stai pe gânduri? Eu am spus ca e vorba de fenomene psihologice obiective. Personalitatea unui individ este o constructie dinamica (în schimbare) care e rezultatul experientelor de viata (pornind de la zero în pruncie). Anumite tipuri de fapte, de pilda minciuna, produc mutatii psihologice, pierderea unor aptitudini. Alte tipuri de fapte, cele rele aduc regrete, angoase, spaime etc.


Faptul ca nu toti oamenii se mântuiesc se datoreaza ori lipsei de cunostinte religioase ori relei vointe. Dumnezeu cauta neîncetat sa ajute, sa calauzeasca pe orice om prinhar dar numai ci ce se straduie prmanent sa se apropie de El pot primi acest ajutor, fiindca El nu forteaza libertatea nimanui si findca harul poate lucra numai asupra celor întorsi spre Dumnezeu.

În prealabil postat de Fani71

Faptul ca unii sau multi nu inteleg nu spune nimic despre corectitudinea parerilor celor de aici care vorbesc despre iad ca lipsa lui Dumnezeu, lipsa comuniunii cu El.
Faptul ca majoritatea oamenilor nu inteleg teoria relativitatii sau nu stiu de ea nu spune nimic despre valabilitatea ei obiectiva.

Inteleg ce doresti sa spui, insa am cautat pe internet vreo explicatie necontradictorie si nu am gasit.
In esenta, Dzeu fiind peste tot, nu poate exista ceva din care el sa lipseasca, in aceasta viziune. Dzeu nu poate fi in acelasi timp omniscient, omnipotent, omniprezent si omnibenevolent, cel putin nu in logica umana.

În prealabil postat de Traditie1

Ai analizat ce zisesem sau te-ai grabit sa respingi fara sa stai pe gânduri? Eu am spus ca e vorba de fenomene psihologice obiective. Personalitatea unui individ este o constructie dinamica (în schimbare) care e rezultatul experientelor de viata (pornind de la zero în pruncie). Anumite tipuri de fapte, de pilda minciuna, produc mutatii psihologice, pierderea unor aptitudini. Alte tipuri de fapte, cele rele aduc regrete, angoase, spaime etc.


Faptul ca nu toti oamenii se mântuiesc se datoreaza ori lipsei de cunostinte religioase ori relei vointe. Dumnezeu cauta neîncetat sa ajute, sa calauzeasca pe orice om prinhar dar numai ci ce se straduie prmanent sa se apropie de El pot primi acest ajutor, fiindca El nu forteaza libertatea nimanui si findca harul poate lucra numai asupra celor întorsi spre Dumnezeu.

Se pare ca nu ai inteles tu ce am vrut sa spun prin generalizare.
Repet, deci: poti aplica logica ta numai indivizilor lucizi, care stiu ce fac, in cunostinta de cauza. Deci trebuie sa excluzi si sa construiesti o cu totul alta teorie pentru: copii, avortoni, nebuni, imbecili, catolici, eschimosi, extraterestrii, absolut toti oamenii care nu au auzit de Hristos, toti cei care au murit in drum spre biserica (care n-au apucat sa indeplineasca serviciile religioase pentru minturie) etc.
Faptul ca voi credeti ca Dzeu cauta sa ajute nu arata decit impotenta sa, sa ma scuze cei mai delicati

[ISUCIU]

[quote=costel;171948]Cat esti in aceasta viata, ai posibilitatea de a te schimba. Asa ca nu trebuie sa dam o pedeapsa pe viata pentru diverse greseli.

Apocalipsa lui Ioan - Cuvânt al lui Satan. Numărul 666

Ceea ce veţi citi acum vă va şoca nu numai pe Domniile Voastre, ci omenirea întreagă, căci astăzi, Cuvântul lui Dumnezeu dezvăluie, pentru prima oară, un adevăr zguduitor.
Şi pe drept cuvânt, căci, adevărul acestei Apocalipse este înfiorător.
APOCALIPSA LUI „IOAN”, NU ESTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. EA ESTE, ÎN ÎNTREGIME, CUVÂNTUL TAINIC ŞI BLESTEMUL LUI SATAN, DEMONUL RĂULUI ŞI AL INFERNULUI, CUVÂNT INTRODUS PRIN MARE ÎNTUNECARE, ÎNTRE SCRIPTURILE CELE SFINTE ALE NOULUI TESTAMENT, CU SCOPUL DISTRUGERII PLANETEI PĂMÂNT ŞI A ÎNTREGULUI UNIVERS AL LUI DUMNEZEU.
Ascunderea Cuvântului lui Satan în chiar Scriptura Sfintei Evanghelii a Mântuitorului, arată cât de uriaşă şi de diabolică este puterea şi lucrarea Răului, căci, prin însăşi credinţa oamenilor în Cuvântul Satanic al Apocalipsei, omul este pe cale să-şi distrugă, el însuşi, planeta. Şi, pentru aceasta, s-a folosit şi de puterea demonică a Cuvântului infernal al Apocalipsei. Căci, fiind Cuvântul lui Satan, Apocalipsa este atât de diabolic „scrisă”, încât, prin citirea ei, creştinii înşişi fac jocul Demonului, distrugând complet omenirea şi planeta întreagă.
Cât despre tainicul număr 666, aflaţi că şi acesta, este taină mare.
666 este semnul infernal prin care se ascunde blestemul lui Satan aruncat prin cuvant demonic peste vreme, prin chiar Cuvântul Apocalipsei.
Numărul 666 este lucrare de fenomenală măiestrie diabolică, în întregime, Cuvânt al lui Satan. Nu uitaţi paşapoartele biometrice, prin care, blestemul satanic vrea distrugerea întregii civilizaţii a omenirii. Căci, sub acest număr, precum în întreaga Apocalipsă, se ascunde însăşi comanda satanică a mecanismului de distrugere şi de autodistrugere a oamenilor, a Pământului şi a universului întreg. Împlinirea Cuvântului Infernal, ascuns în Apocalipsă şi în numărul 666, înseamnă căderea Sfintei Treimi, a întregii Dumnezeiri a Împărăţiei Cerurilor lui Iisus Hristos. Înseamnă moartea Universului, poruncită şi îndeplinită de Cuvântul lui Satan. Căci Satan a cunoscut o mare taină: Pământul este astrul cel mai important al lui Ler Dumnezeu, iar distrugerea lui poate provoca căderea întregii Creaţii dumnezeieşti, aruncând în pieire satanică toate Cerurile şi Pământurile.
Deci, fraţii Mei dragi, citirea şi credinţa în cuvintele acestei Apocalipse, înseamnă întruparea, prin Cuvântul lui Satan, a poruncii infernale de distrugere a Universului. De-aceea, dragii Mei, credeţi în Iubirea lui Dumnezeu şi nu în Cuvântul morţii demonice! Nu mai citiţi această Apocalipsă, căci, citind-o, se multiplică puterea infernală a Cuvântului lui Satan, poruncind Moartea şi Pieirea Pământului!
DRAGII MEI, LUAŢI AMINTE! CUVÂNTUL APOCALIPSEI NU VESTEŞTE, CI PORUNCEŞTE SFÂRŞITUL LUMII!
NU PORUNCIŢI, PRIN CUVÂNTUL ŞI CREDINŢA ÎN CUVÂNTUL LUI SATAN, PIEIREA OAMENILOR, A PĂMÂNTULUI ŞI A LUMII ÎNTREGI!
Dragii Mei, Satan, şi întreaga Împărăţie Satanică au căzut. Şi, cu el, a căzut şi întreaga putere a Cuvântului său, înafară de cuvântul şi taina numărului ascuns în Apocalipsă. Căci, chiar dacă puterea de distrugere a Cuvântului lui Satan din Apocalipsă, s-a micşorat prin căderea Demonului, puterea Cuvântului Răului nu a pierit de tot, ci, este încă vie în Cuvântul Apocalipsei şi, lucrează mai departe, împlinirea morţii şi pieirii veşnice.
Cunoaşterea acestei taine şi a marelui pericol în care trăieşte omenirea a fost şi motivul Revenirii lui Iisus Hristos, în acest timp, pe Pământ, spre Lupta cea Mare cu Împărăţia lui Satan şi spre oprirea prăbuşirii Pământului şi a întregii Creaţii Dumnezeieşti, în abisul infernal. De aceea, Domnul şi Dumnezeul nostru, a hotărât doborârea definitivă a lui Satan şi prezentarea acestuia, la Judecata cea Mare a lui Iisus Hristos. Trist este, că, până la un anumit punct, Cuvântul Apocalipsei lui Satan, s-a împlinit, împreună cu multe din catastrofele poruncite de Cuvântul Răului cel Mare. Şi, chiar şi întreg Cuvântul Apocalipsei s-ar fi împlinit, distrugând totul, dacă Iisus Hristos nu ar fi învins Puterile Infernului.
Ler Dumnezeu cheamă întregul popor al Pământului, la credinţă şi rugăciune, la iubire frăţească şi uniune sfântă, la pace şi la înţelegere, sub semnul Sfintei Sale Cruci. Căci, Răul şi urmele Răului din Univers pot fi oprite numai de Cuvântul lui Dumnezeu, în momentul în care toţi oamenii Pământului sunt ca într-un gând, împreună cu Dumnezeirea lui Iisus Hristos.
Iată cum vorbeşte Cuvântul lui Dumnezeu:
„ Eu, Io Iisus Hristos CEL SFÂNT, Dumnezeul Cerurilor şi Pământurilor, l-am doborât pe Satan şi toată puterea duhurilor şi demonilor săi. Satan a căzut şi aşteaptă Judecata cea Mare.
VOUĂ, OAMENILOR PĂMÂNTULUI, VĂ PORUNCESC SĂ MĂ AJUTAŢI, FIECARE CUM POATE, CA, PRIN IUBIREA, CREDINŢA ŞI PUTERILE VOASTRE, SĂ DOBORÂM ÎMPREUNĂ URMĂRILE MONSTRUOASE ALE STĂPÂNIRII SATANICE ASUPRA OAMENILOR ŞI ASUPRA PĂMÂNTULUI MEU CEL SFÂNT ! ”
Eu, Io Iisus Hristos Ler Dumnezeu, Împăratul Cerurilor şi Pământurilor.

[Traditie1]

În prealabil postat de topcat

Se pare ca nu ai inteles tu ce am vrut sa spun prin generalizare.
Repet, deci: poti aplica logica ta numai indivizilor lucizi, care stiu ce fac, in cunostinta de cauza. Deci trebuie sa excluzi si sa construiesti o cu totul alta teorie pentru: copii, avortoni, nebuni, imbecili, catolici, eschimosi, extraterestrii, absolut toti oamenii care nu au auzit de Hristos, toti cei care au murit in drum spre biserica (care n-au apucat sa indeplineasca serviciile religioase pentru minturie) etc.
Faptul ca voi credeti ca Dzeu cauta sa ajute nu arata decit impotenta sa, sa ma scuze cei mai delicati

Eu nu construiesc teorii. Ce am spus despre efectele psihologice ale unor fapte nu e ceva religios.

Dumnezeu se face prezent launtric celor ce-L cauta. Ce ai vrea, sa apara pe Cer sau sa se manifeste material în alt mod?

Soarta categoriilor descrise (mai putin extraterstrii care nu exista) si a tuturor oamenilor o stie Dumnezeu. Cu totii avem eternitatea în fata, avem timp destul sa ne schimbam, daca nu pe lumea asta pe cealalta. Totul e sa nu facem pacate prin care sa ne închidem definitiv harului, sa ne omorâm sufletele (expresia Parintilor) prin calcari repetat ale constiintei.

Iadul e o realitate existentiala, ontologica. Iadul e diferit la fiecare om dar în general sunt trei categorii de suferinte:
-întunericul cel mai dinafara, lipsa lui Dumnezeu si a oricarei experiente sensibile, singuratatea vesnica
-focul cel nestins, o metafora pentru suferinta provocata de înclinatiile pacatoase sau de împatimire
-viermele neadormit, mustrarile de constiinta si groaza de a sti ca suferintele descrise mai sus ca si aceste mustrari nu se vor sfârsi niciodata

În prealabil postat de Traditie1

Dumnezeu se face prezent launtric celor ce-L cauta. Ce ai vrea, sa apara pe Cer sau sa se manifeste material în alt mod?

De ce nu? E interzis?

[glykys]

În prealabil postat de topcat

M-am linistit :)

Da, Topcat, si de tine are grija si te iubeste, poate mai mult decat pe noi, care Il stim, dar nu facem voia Lui... Nu avea grija, ti se va descoperi si tie, la vremea potrivita! :)

În prealabil postat de topcat

De ce nu? E interzis?

Nu, nu e interzis. Dar nu L-ai recunoaste.

În prealabil postat de topcat

Inteleg ce doresti sa spui, insa am cautat pe internet vreo explicatie necontradictorie si nu am gasit.
In esenta, Dzeu fiind peste tot, nu poate exista ceva din care el sa lipseasca, in aceasta viziune. Dzeu nu poate fi in acelasi timp omniscient, omnipotent, omniprezent si omnibenevolent, cel putin nu in logica umana.

Dogmatica Sf Ioan Damaschin
"Dumnezeirea este simpla si necompusa. Tot ceea ce este alcatuit din multe si diferite este compus. Daca am spune ca insusirile de a fi nezidit, fara de inceput, necorporal, nemuritor, vesnic, bun, creator si altele ca acestea sunt deosebiri esentiale ale lui Dumnezeu si ca Dumnezeu este compus din acestea, atunci Dumnezeu nu va fi simplu, ci compus. Dar a gandi astfel este cea mai mare impietate. Prin urmare, trebuie sa ne gandim ca fiecare din atributele lui Dumnezeu nu arata ceea ce este El in fiinta Sa, ci indica ceea ce nu este in fiinta Lui sau un raport cu ceva din acestea care se deosebesc de El, sau ceva din acelea care insotesc natura sa sau activitatea lui. Dintre toate numele care se dau lui Dumnezeu se pare ca cel mai propriu este “Cel ce este”, dupa cum El insusi s-a numit pe munte, lui Moise, cand zice: “Spune fiilor lui Israil: M-a trimis Cel ce este” (Iesirea III, 14). Caci are adunata in El insusi toata existenta, ca o mare infinita si nemarginita a fiintei. Dar dupa cum spune Sfantul Dionisie (Despre Dionisie Aeropagitul si opera sa, sa se vada D. Fecioru: Sf. Ioan Damaschin. Cultul sfintelor icoane, Bucuresti, 1937, nota 3, p. 9-13.), numele cel mai potrivit al lui Dumnezeu este “Cel bun” (Despre numele dumnezeiesti, MG. III, col. 636 C -637 C.), caci nu este cu putinta sa spui despre Dumnezeu ca intai exista si apoi este bun. Al doilea nume este “Dumnezeu”, care deriva de la thein, ce inseamna a alerga si a inconjura toate sau de la aiqein, care inseamna a arde, caci Dumnezeu este foc mistuitor a toata rautatea (Deuteronom IV, 24; Evrei XII, 29.), sau de la qeastai, care inseamna a vedea totul, deoarece lui nu i se poate ascunde nimic si observa toate, in adevar, a vazut pe toate inainte de facerea lor, avandu-le in minte din vesnicie; si fiecare se face la vremea hotarata de mai nainte, potrivit vesnicii lui gandiri executive, care se numeste predestinare, icoana si exemplu........

În prealabil postat de glykys

Da, Topcat, si de tine are grija si te iubeste, poate mai mult decat pe noi, care Il stim, dar nu facem voia Lui... Nu avea grija, ti se va descoperi si tie, la vremea potrivita! :)

Mai ales daca repeti acelasi lucru de zece ori, sigur!
:)