omul sufletesc

Omul cel sufletesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu; ca nebunie sunt si nu le poate intelege, caci duhovniceste se judeca. Dara cel duhovnicesc judeca toate, ci el de nimenea se judeca (1 Cor. 2: 14-15)

cum interpretati?

[glykys]

Ce inseamna "om suflestesc"?
In original apare [SIZE=4]ψυχικός[/SIZE],a \{psoo-khee-kos'} Iata ce sens are:

[SIZE=-1] 1) of or belonging to breath 1a) having the nature and characteristics of the breath 1a1) the principal of animal life, which men have in common with the brutes 1b) governed by breath 1b1) the sensuous nature with its subjection to appetite and passion
[SIZE=-1]http://www.greekbible.com/index.php [/SIZE]
[/SIZE]

În prealabil postat de glykys

Ce inseamna "om suflestesc"?
In original apare [SIZE=4]ψυχικός[/SIZE],a \{psoo-khee-kos'} Iata ce sens are:

[SIZE=-1] 1) of or belonging to breath 1a) having the nature and characteristics of the breath 1a1) the principal of animal life, which men have in common with the brutes 1b) governed by breath 1b1) the sensuous nature with its subjection to appetite and passion
[SIZE=-1]http://www.greekbible.com/index.php [/SIZE]
[/SIZE]

eu am găsit că ψυχή înseamnă suflet deci ψυχικός nu mă surprinde că vrasăzică sufletesc. Oricum eu nu mă iau după ce am găsit eu fiindcă spre deosebire de tine nu am cunoștințe în domeniu :). În traducerile vechi, precum și în traducerea lui Rafail Noica (care vorbește foarte mult de importanța conștiinței duhovnicești a traducătorului) apare „sufletesc”.

[ioanna]

Viata trupeasca si viata sufleteasca sunt niveluri inferioare ale vietii , viata duhovniceasca fiind cea care conduce la desavarsirea sufletului si a trupului, “omul duhovnicesc judeca totul” caci el traind in duhul lui Hristos vede toate facultatile sale innoindu-se in aceasta putere. Daca sufletul, ce se ocupa de lucrurile pamantesti sufoca duhul, atunci omul duce o viata sufleteasca, participarea la logosul divin fiind acoperita de alte imagini.

În prealabil postat de ioanna

Viata trupeasca si viata sufleteasca sunt niveluri inferioare ale vietii , viata duhovniceasca fiind cea care conduce la desavarsirea sufletului si a trupului, “omul duhovnicesc judeca totul” caci el traind in duhul lui Hristos vede toate facultatile sale innoindu-se in aceasta putere. Daca sufletul, ce se ocupa de lucrurile pamantesti sufoca duhul, atunci omul duce o viata sufleteasca, participarea la logosul divin fiind acoperita de alte imagini.

Capitolul 8 din Epistola catre Romani,versetele 1-9 :) Frumos,numai bine.

[glykys]

În prealabil postat de VladCat

eu am găsit că ψυχή înseamnă suflet deci ψυχικός nu mă surprinde că vrasăzică sufletesc. Oricum eu nu mă iau după ce am găsit eu fiindcă spre deosebire de tine nu am cunoștințe în domeniu :). În traducerile vechi, precum și în traducerea lui Rafail Noica (care vorbește foarte mult de importanța conștiinței duhovnicești a traducătorului) apare „sufletesc”.

Da, psyche e suflet, dar grecii nu intelegeau prin suflet ce intelegem noi acum. Pentru noi sufletul are o incarcatura religioasa si filosofica. Pentru ei, aceasta psyche e in primul rand suflare de viata, pe care o au toti oamenii vii, si mai e si sediul ratiunii, partea rationala a omului, ce il deosebeste de animale. Mai inseamna si spirit, in sensul de fantoma.
Eu inteleg aici prin "om sufletesc" omul firesc (in randuiala firii), omul care actioneaza dupa cum ii dicteaza ratiunea proprie, care se increde doar in ratiunea lui...

Nu e vorba de onestitatea sau de neonestitatea traducatorului, e vorba de faptul ca orice limba este dinamica si ca orice cuvant isi imbogateste sau isi restrange sensurile si de aici dificultatile de a gasi un termen potrivit...

În prealabil postat de glykys

Da, psyche e suflet, dar grecii nu intelegeau prin suflet ce intelegem noi acum. Pentru noi sufletul are o incarcatura religioasa si filosofica. Pentru ei, aceasta psyche e in primul rand suflare de viata, pe care o au toti oamenii vii, si mai e si sediul ratiunii, partea rationala a omului, ce il deosebeste de animale. Mai inseamna si spirit, in sensul de fantoma.
Eu inteleg aici prin "om sufletesc" omul firesc (in randuiala firii), omul care actioneaza dupa cum ii dicteaza ratiunea proprie, care se increde doar in ratiunea lui...

Nu e vorba de onestitatea sau de neonestitatea traducatorului, e vorba de faptul ca orice limba este dinamica si ca orice cuvant isi imbogateste sau isi restrange sensurile si de aici dificultatile de a gasi un termen potrivit...

Nu am capacitatea să intru în polemici lingvistice. Pot spune doar atât: părintele Rafail cunoaște (nu numai cărturărește ci și din punct de vedere al dimensiunilor existențiale ale cuvântului) atât ce vreasăzică „suflet” în română cât și ce vreasăzică psyche în greaca veche;
Dar faptul că eu merg pe mâna lui e o alegere personală, care ține nu numai de evlavia pe care o i-o port ci și de faptul că eu în sufletul meu simt adevărată această traducere și o simt cu un impact total diferit față de varianta modernă (cea cu „firesc”). Sufletul meu e însă plin de patimi așa că nu trebuie să caut a propune altcuiva alegerile mele.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de VladCat

eu am găsit că ψυχή înseamnă suflet deci ψυχικός nu mă surprinde că vrasăzică sufletesc. Oricum eu nu mă iau după ce am găsit eu fiindcă spre deosebire de tine nu am cunoștințe în domeniu :). În traducerile vechi, precum și în traducerea lui Rafail Noica (care vorbește foarte mult de importanța conștiinței duhovnicești a traducătorului) apare „sufletesc”.

Presupun că pentru starea noastră căzută s-au făcut acestea.
Analitici fiind noi, bogaţi în diferenţieri şi nicidecum simpli, diferenţieri de care mintea noastră hămesită are mereu nevoie:
prin pogorământ datu-i-s-a minţii noastre hrană... Din Veşnica Mare MIlă a Domnului.
Pentru cei din vechime, însă, era limpede: trup şi suflet.
Dar noi, neluînd aminte la tablele inimii noastre, ne-am pus pe scormonit... Şi tot scormonind în sufletul ăsta (deloc simplu, precum vedeam noi, curioşii), am diferenţiat nediferenţiatul... Ce perfomanţă!
Cei vechi, însă, nu aveau nevoie de diferenţe, întrucât la ei sufletul era unul, simplu: duhovnicesc (cum zicem noi), aşadar în unitate deplină cu Domnul, altfel spus fără de visare/evadare/ascundere/neîncredere, ci doar în unitate cu/în Domnul Care Este Duh. Nu ei trăiau, ci Duhul lui Hristos...

La noi, însă, mai sunt şi idei personale... Cărturării întregi... Ce nume să le dăm, dacă tot există? Cum să numim acest nou tip de viaţă? Psiche!

Lepădarea de sine atrage, însă, corespunzător: trup şi suflet.
Şi gata cu cărturăria. Doamne ajută!

Doamne ajută! :)

[adam000]

Buna VladCat, eu cred (si nu am pretentia ca as fi inteles ceva, nici ca stiu ceva), cred ca omul, atunci cand are experienta personala a perceperii trairii Harului Lui Dumnezeu, intelege acea diferenta despre care vorbesti.

Pina atunci nu, ca ar fi ca si cand se straduie un orb sa inteleaga (din descrieri si reprezentari/inchipuiri colaterale, directe sau metaforice, comparatii, explicatii, etc) sa inteleaga ce inseamna culoarea turcoaz de exemplu. Ba mai mult, e ca si cand s-ar stradui un orb sa inteleaga diferenta dintre turcoaz si vernil.
Doar unul care vede, care are experienta personala a perceptiei culorilor poate sa faca asta.

Asa ca ce e de facut ca sa ajungem la acea intelegere? Pai zice Dumnezeu ca cei ce cred in El si implinesc poruncile (fac voia Lui Dumnezeu) sint cei care Il iubesc si cei pe care El ii considera fratii Lui (Marcu 3: 33-35). De ucenicii Sai s-a ingrijit Insusi Dumnezeu sa le dea lor toate cate le-a trebuit