O relatie personala cu Iisus Hristos

[Pestisorul de Aur]

Ce inseamna sa ai o relatie personala cu Iisus Hristos?Are Ortodoxia o relatie personala cu Iisus Hristos?

[Mihnea Dragomir]

Subiect foarte bun şi de extremă importanţă. Conceptul de Dumnezeu personal (mai precis: relaţie personală cu Dumnezeu) este înţeles mai bine în contrast cu acela de "Dumnezeu al filozofilor".
Noi credem într-un Dumnezeu care ne-a chemat la existenţă şi care este mereu aproape de noi. Ne inspiră, ne ajută, ne mustră, ne cere (puţin) şi ne oferă (mult). Nu stă departe de noi, în celeste palate reci, ci se poartă cu noi ca şi când am fi singura Lui grijă. Cum se poate El împărţi la miliarde de oameni, şi totuşi să Se consacre nouă cu totul ? E asemenea situaţiei în care am auzi o lovitură de tun. Deşi toţi o pot auzi, noi o auzim pe deplin, ca şi când am fi singurii care o auzim.

Despre acest lucru am scris un articol pe blogul meu religios, aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/0...ea-convertire/

[Pestisorul de Aur]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Subiect foarte bun şi de extremă importanţă. Conceptul de Dumnezeu personal (mai precis: relaţie personală cu Dumnezeu) este înţeles mai bine în contrast cu acela de "Dumnezeu al filozofilor".
Noi credem într-un Dumnezeu care ne-a chemat la existenţă şi care este mereu aproape de noi. Ne inspiră, ne ajută, ne mustră, ne cere (puţin) şi ne oferă (mult). Nu stă departe de noi, în celeste palate reci, ci se poartă cu noi ca şi când am fi singura Lui grijă. Cum se poate El împărţi la miliarde de oameni, şi totuşi să Se consacre nouă cu totul ? E asemenea situaţiei în care am auzi o lovitură de tun. Deşi toţi o pot auzi, noi o auzim pe deplin, ca şi când am fi singurii care o auzim.

Despre acest lucru am scris un articol pe blogul meu religios, aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/0...ea-convertire/

pe mine ma atrage acest concept in special protestant.. sa iti marturisesti pacatele sa il inviti pe Hristos in viata ta si sa il accepti ca Mantuitor personal.Asta presupune o relatie extrem de apropriata si intima cu Iisus Hristos.Mi-ar placea ca si protestantii si neoprotestantii de pe forum sa ne vorbeasca de acest concept.

[Mosh-Neagu]

O relatie “personala”… Realitatea, fratilor, e cu mult mai trista decum ni se pare noua. Sa vorbesti despre asta, mai intai trebuie sa intelegi ce implica o asemenea dorinta. Fara sa fiu rautacios, nu cred ca pe forumul nostru este cineva care sa se bucure cu adevarat de aceasta relatie. Ca avem mici revelatii, ca mai facem cate un gest frumos, ca ni se pare ca azi am facut mai mult decat ieri si ca meritam mai mult… e doar o latura prin care ne lasam inselati cu sau fara stiinta. O relatie cu Mantuitorul cere omorarea totala a slabiciunilor noastre, astfel ca harul Duhului Sfant sa se salasuiasca in noi , sa putem « vedea » dincolo de aparente, sa putem iubi desavarsit orice fiinta creata de Dumnezeu, si cu atat mai mult pe om, oricat ar fi de pacatos sau orice rau ne-ar fi facut noua sau celor dragi noua. O relatie cu Mantuitorul Hristos cere rugaciune neincetata, iar flecareala nu are ce cauta in viata noastra… Ca sa poti descrie ce inseamna o relatie cu Mantuitorul Hristos, ar trebui o vesnicie sa poti explica, desi pe de alta parte totul poate fi descris in cateva cuvinte : smerenie, jertfa de sine, dragoste, rabdare, daruire, blandete… Iar noi nu le avem pe toate odata, ci pe rand. Si cum incercam sa mai urcam o treapta, vrajmasul vine cu fierastraul si mai scurteaza din scara, astfel incat, desi ni se pare ca am urcat, de fapt am coborat mai jos de cum eram… Mandria, fratilor, slava desarta, impresia ca meritam ceva maret, ne trimite la polul opus intr-o asa-zisa relatie cu Mantuitorul Hristos. Ca sa te apropii de El, trebuie sa spui mereu : «Doamne, nimic bun nu sunt in stare sa fac, iar pentru pacatele mele sunt vrednic de toata osanda. Nu merit dragostea Ta, dar macar da-mi putere sa nu fac diferenta in iubirea aproapelui, da-mi smerenie binecuvantata si rabdare sa le primesc pe toate ca semn al ingaduintei Tale !» Si cand vei ajunge sa repeti zi de zi acest gand, Mantuitorul insusi se va apropia si-ti va da cate "un semn" al prezentei Lui in viata ta. Ori noi, avem semne in fiecare zi, dar multe dintre ele au ca autor pe cel de care ar trebui sa ne ferim...

[AlinB]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

O relatie “personala”… Realitatea, fratilor, e cu mult mai trista decum ni se pare noua. Sa vorbesti despre asta, mai intai trebuie sa intelegi ce implica o asemenea dorinta. Fara sa fiu rautacios, nu cred ca pe forumul nostru este cineva care sa se bucure cu adevarat de aceasta relatie. Ca avem mici revelatii, ca mai facem cate un gest frumos, ca ni se pare ca azi am facut mai mult decat ieri si ca meritam mai mult… e doar o latura prin care ne lasam inselati cu sau fara stiinta. O relatie cu Mantuitorul cere omorarea totala a slabiciunilor noastre, astfel ca harul Duhului Sfant sa se salasuiasca in noi , sa putem « vedea » dincolo de aparente, sa putem iubi desavarsit orice fiinta creata de Dumnezeu, si cu atat mai mult pe om, oricat ar fi de pacatos sau orice rau ne-ar fi facut noua sau celor dragi noua. O relatie cu Mantuitorul Hristos cere rugaciune neincetata, iar flecareala nu are ce cauta in viata noastra… Ca sa poti descrie ce inseamna o relatie cu Mantuitorul Hristos, ar trebui o vesnicie sa poti explica, desi pe de alta parte totul poate fi descris in cateva cuvinte : smerenie, jertfa de sine, dragoste, rabdare, daruire, blandete… Iar noi nu le avem pe toate odata, ci pe rand. Si cum incercam sa mai urcam o treapta, vrajmasul vine cu fierastraul si mai scurteaza din scara, astfel incat, desi ni se pare ca am urcat, de fapt am coborat mai jos de cum eram… Mandria, fratilor, slava desarta, impresia ca meritam ceva maret, ne trimite la polul opus intr-o asa-zisa relatie cu Mantuitorul Hristos. Ca sa te apropii de El, trebuie sa spui mereu : «Doamne, nimic bun nu sunt in stare sa fac, iar pentru pacatele mele sunt vrednic de toata osanda. Nu merit dragostea Ta, dar macar da-mi putere sa nu fac diferenta in iubirea aproapelui, da-mi smerenie binecuvantata si rabdare sa le primesc pe toate ca semn al ingaduintei Tale !» Si cand vei ajunge sa repeti zi de zi acest gand, Mantuitorul insusi se va apropia si-ti va da cate "un semn" al prezentei Lui in viata ta. Ori noi, avem semne in fiecare zi, dar multe dintre ele au ca autor pe cel de care ar trebui sa ne ferim...

Probabil n-as fi vazut postarea asta daca nu mi-ar fi atras atentia mr. Scott, vad ca e plin de admiratie dar nu vad de ce, luata pe bucati e plina de cuvinte si afirmatii frumoase, ceea ce reiese insa din aceasta pledoarie este ilogic si nefunctional duhovniceste.

Tu vorbesti de o relatie perfecta, o relatie imperfecta nu inseamna lipsa unei relatii asa cum nici la o relatie perfecta nu se poate ajunge peste noapte fara a incerca sa perfectionezi o relatie chiar asa imperfecta cum este.

Era vorba de relatie tu o dai spre sfintenie, de o relatie poti sa te bucuri chiar daca esti constient ca gresesti mult ba zic eu poti cu atat mai mult sa te bucuri de ea pentru ca daca n-ar fi existat nici nu ti-ai fi dat seama de noroiul in care te zbati, te-ai fi uitat doar la cel de langa tine si ai fi zis "ok, asa e normal pentru ca asa face toata lumea".

Iar semne..sunt destule daca stai sa le vezi si nu-ti trebuie nu stiu ce smerenie desavarsita ci chiar si o doza de bun simt este zic eu suficienta.

Sunt perceptii pentru care n-ai nevoie de nu stiu ce grad de sfintenie desi bine ai subliniat, o oarecare multumire de sine (tipic neoprotestanta) este un mare risc..

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de AlinB

Probabil n-as fi vazut postarea asta daca nu mi-ar fi atras atentia mr. Scott, vad ca e plin de admiratie dar nu vad de ce, luata pe bucati e plina de cuvinte si afirmatii frumoase, ceea ce reiese insa din aceasta pledoarie este ilogic si nefunctional duhovniceste.

Tu vorbesti de o relatie perfecta, o relatie imperfecta nu inseamna lipsa unei relatii asa cum nici la o relatie perfecta nu se poate ajunge peste noapte fara a incerca sa perfectionezi o relatie chiar asa imperfecta cum este.

Era vorba de relatie tu o dai spre sfintenie, de o relatie poti sa te bucuri chiar daca esti constient ca gresesti mult ba zic eu poti cu atat mai mult sa te bucuri de ea pentru ca daca n-ar fi existat nici nu ti-ai fi dat seama de noroiul in care te zbati, te-ai fi uitat doar la cel de langa tine si ai fi zis "ok, asa e normal pentru ca asa face toata lumea".

Iar semne..sunt destule daca stai sa le vezi si nu-ti trebuie nu stiu ce smerenie desavarsita ci chiar si o doza de bun simt este zic eu suficienta.

Sunt perceptii pentru care n-ai nevoie de nu stiu ce grad de sfintenie desi bine ai subliniat, o oarecare multumire de sine (tipic neoprotestanta) este un mare risc..

Dumnezeu sa-ti binecuvinteze zilele si sa ma ierte pe mine daca am intristat pe cineva. Dintre tine si "Mr. Scot." cu siguranta tu imi esti mult mai de folos in cele de trebuinta. Si nu va mai spun de ce fiindca stiu ca si tu si el, intelegeti foarte bine.
Nici nu vreau o polemica pe vreo tema anume, fiindca risc sa ma ratacesc, daca nu cumva am facut-o de la primul gand de a indrazni sa vorbesc despre o "relatie cu Mantuitorul Hristos!". Sunt slab si pacatos, iar filozofia mea in acest sens e o flecareala de doua parale care, debunaseama, ma va osandi intr-o zi.
Doar o remarca mai mult sau mai putin "senila" as vrea sa mai fac, fara insa a fi considerata o provocare sau un drept la replica, ci doar o dorinta sincera de a ma deschide in ceea ce gandesc eu.
E limpede ca Dumnezeu ne iubeste mai mult decat isi poate cineva imagina cu mintea lui marginita, iar despre dragostea Mantuitorului pentru noi, avem dovezi palpabile. Deci, relatia Mantuitorului cu mine este clara. Dar care este relatia mea cu El? Il iubesc eu pe El? Vrajmasul ma indeamna sa strig din toti rarunchii: "Da, Doamne, te iubesc din tot sufletul meu si din toata inima mea!" Dar m-as trufi si ar fi o mare minciuna, fiindca eu nu-L iubesc si nici macar nu pot sa constientizez pe deplin jertfa Lui pe Cruce. Daca L-as iubi, nici un gand nu m-ar tulbura, oricare-ar fi el; Daca L-as iubi, as plange amar pentru pacatele mele multe si m-as ruga fara incetare; Daca L-as iubi, as face TOATE voile Lui, dar eu le tot amestec cu voile mele; Daca L-as iubi, as sta in umbra (cum am vazut ca fac multi dintre cei care doar citesc pe acest forum) si nu mi-as mai da cu parerea, smintindu-i pe altii... Dar nu-L iubesc cum ar trebui iubit si nu merit nimic din ce primesc. Tot ce primesc ma face sa ma simt si mai mic si ma obliga sa ma smeresc in toata fiinta mea, in timp ce eu inca ma simt incoltit de ganduri ce nu-mi fac cinste. Deci, aceasta era ideea: relatia mea cu Mantuitorul Hristos este departe de a se ridica mai sus de nivelul noroiului de sub picioare. Sau altfel spus: o relatie imperfecta cu Iisus Hristos, este stapanita de vrajmasul Lui.
Inca o data imi cer iertare. Nu astept un raspuns si voi incerca sa stau mai in umbra. Fiecare cuvant scris trebuie judecat indelung, si nu intotdeauna gandurile mele sunt curatate de patima. Pot fi foarte usor in inselare, iar altcineva sa invete un lucru rau datorita mie.
Doamne, iarta-ma, si da-mi mai multa rabdare si smerenie.

[glykys]

Pai bine, Pestisorule, intai intrebi daca Ortodoxia are o relatie personala cu Dumnezeu, iti raspunde un catolic, apoi inviti la discutie protestantii? Nu ti-e de ajuns ca Hristos si-a dat viata pe cruce si pentru tine, personal, ca iti ofera Trupul si Sangele Sau ca "merinde pentru viata vesnica", prin Sfanta Impartasanie? Pentru Ortodoxie, suprema relatie personala om-Dumnezeu mi se pare cea descrisa de monahii mistici, gen Sfantul Simeon Noul Teolog.

[Pestisorul de Aur]

În prealabil postat de glykys

Pai bine, Pestisorule, intai intrebi daca Ortodoxia are o relatie personala cu Dumnezeu, iti raspunde un catolic, apoi inviti la discutie protestantii? Nu ti-e de ajuns ca Hristos si-a dat viata pe cruce si pentru tine, personal, ca iti ofera Trupul si Sangele Sau ca "merinde pentru viata vesnica", prin Sfanta Impartasanie? Pentru Ortodoxie, suprema relatie personala om-Dumnezeu mi se pare cea descrisa de monahii mistici, gen Sfantul Simeon Noul Teolog.

Pestisorule de Aur , te rog frumos :P.

Ce inseamna pentru tine a avea o relatie personala cu Iisus Hristos?

Mi se pare ca am deschis topicul la secte, deci cu atat mai mult sa scrie si protestantii si neo-protestantii , acest concept este mai mult protestant.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pestisorul de Aur

acest concept este mai mult protestant.

Prin ce anume este acest concept "mai mult protestant" ? Să înţelegem, oare, că înainte de protestantism oamenii nu aveau o relaţie personală cu Isus ? De exemplu, Sf Francisc de Assisi nu avea o relaţie personală cu Isus, pe când Luther o avea ?

[grasu77]

În prealabil postat de Pestisorul de Aur

Ce inseamna pentru tine a avea o relatie personala cu Iisus Hristos?

Mi se pare ca am deschis topicul la secte, deci cu atat mai mult sa scrie si protestantii si neo-protestantii , acest concept este mai mult protestant.

Incerc sa scot in evidenta un aspect foarte important al relatiei personale cu Hristos: sa fii prieten cu Hristos. Cum poti aceasta? Mi-a venit in minte un model, despre care discutam destul de des la scoala de sabat (parcurgand studiul intitulat "Evanghelia in Galateni"): Avraam. Despre Avraam sta scris ca "a crezut pe Dumnezeu si credinta aceasta i-a fost socotita neprihanire; si el a fost numit "prietenul lui Dumnezeu". (Galateni 3:6 si Iacov 2:23)

Cum poti fi prieten cu Hristos? La fel ca Avraam, sa crezi in ceea ce a facut si a fagaduit ca va face pentru noi. Fagaduintele lui Hristos le gasim in Sfanta Scriptura. Sa credem din toata inima (sa fie adevarata noastra nadejde) in aceste scumpe fagaduinti si vom fi socotiti prieteni ai Lui.

P.S. Sa nu credem in amagiri, pe care Hristos nu le-a fagaduit, caci riscam sa fim prieteni cu potrivnicul.