O povestire adevărată. O pildă vie de soț autentic

din Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Doxologia, 2012:

Am întâlnit în viață o pildă de soț adevărat și autentic, care m-a cutremurat. A trăit aici, prin părțile noastre, un domn adevărat, care în firea sa purta întreaga desăvârșire omenească, cu ajutorul harului lui Hristos. La vârsta de treizeci de ani a socotit că este pregătit să facă pasul spre căsătorie. Ca un adevărat creștin, a stăruit cu multă rugăciune și cerere la Domnul nostru să-l lumineze și să-l ajute în scopul său. Și-a întors cugetarea spre cuvintele Scripturii: „femeia bărbatului de la Domnul se rânduiește” (Pilde 19, 14).
S-a hotărât, așadar, să se însoare. Era încredințat că persoana care i-a fost pețită fusese trimisă de Dumnezeu. S-a făcut cu multă evlavie nunta, de vreme ce au fost ținute toate rânduielile noastre creștinești. Chiar dacă soția sa era mai tânără decât el cu zece ani, nu a ținut seama de aceasta, având credință statornică în pronia dumnezeiască. Deseori se purta cu ea ca și cum ar fi fost fata lui. Plină de viață, ea făcea și mici greșeli, însă pe el niciodată nu-l preocupau acestea, căci era copleșit de iubire.
Pentru că avea afaceri însemnate în străinătate, îndatoririle obștești l-au obligat să se mute acolo. Cu rugăciune și crezând totdeauna în atotmântuitarea pronie a lui Dumnezeu, și-a luat soția împreună cu el. Însă după puțină vreme tânăra soție a început să fie nemulțumită. Bănuia că soțul ei a luat-o împreună cu el ca s-o despartă de mediul ei. El a încercat atunci să o liniștească, dar n-a reușit. Și soția a plecat, întorcându-se singură în Grecia.
A voit mai apoi să trăiască libertatea potrivit patimilor și obișnuințelor pe care le deprinsese. Unii oameni „de meserie” au sfătuit-o spre cele rele și a ajungs să lucreze într-un cazinou ca femeie ușoară.
Soțul, desăvârșit și mărturisitor, nu a încetat să se roage și să se neliniștească duhovnicește pentru ea în fiecare zi. Rugăciunea sa, sau mai curând strigătul său către Dumnezeu era totdeauna același: „Doamne al meu, voi stărui să te silesc pentru soția mea. Sfânta Ta învățătură că ‘femeia bărbatului de la Domnul se rânduiește’ nu se va stinge niciodată din ființa mea. Ascultă rugăciunea mea, cererea mea, mijlocirea mea. Ce dacă, Doamne al meu, a căzut în înșelare o tânără copilă? Eu mă rog pentru ea și nu voi înceta să plâng ‘în fața Ta ziua și noaptea’. O voiesc pe soția mea. Eu, Doamne al meu, o iert. Tu nu o vei ierta? Nu o vei tămădui? Pentru ce, Atotbunule Stăpâne, ‘negrăita’ Ta golire/chenoză? Nu ai ieșit căutându-l pe cel ‘pierdut’, pe cel ‘rătăcit‘, pe cel bolnav? Mărturisesc în fața bunătății Tale că nu voi înceta să Te necăjesc, dacă nu îmi dai înapoi soția legiuită”.
A continuat acest erou timp de doi ani să se roage, să plângă, silind milostivirea preadulcelui nostru Mântuitor Iisus Hristos. În acest timp al stăruinței sale harul a lucrat. A trezit-o pe fată din căderea și pierzania ei și a făcut-o să mărturisească cu suspine: „Dumnezeu trebuie să facă acum alt iad, pentru că acesta care există este prea mic pentru mine!”. Cu sfială, fără curaj, s-a hotărât să-i scrie o scrisoare soțului care plângea: „Nu îndrăznesc să te numesc soț, nu am dreptul; însă, dacă mă întorc, mă vei primi fie și ca pe o slujnică?”. Numaidecât ce acesta a primit scrisoarea, s-a și înseninat și a fost încredințat că a sosit momentul sfârșitului chinului lor. I-a răspuns cu fireasca sa tandrețe: „Iubirea mea, de ce ți-ai pierdut curajul? Nu te-am trimis eu în vacanță și-mi așteptam cu neliniște soția? Iubirea mea, când te vei întoarce în brațele mele?”.
După scrisoarea de răspuns, ea a prins curaj și i-a scris: „Vin deîndată”. S-au înțeles asupra zilei sosirii și a așteptat-o la aeroport. Imediat ce ea a coborât și l-a întâlnit, a căzut jos și a început să se lovească, plângând tânguitor. Atunci a luat-o în brațele sale și mângâind-o au ajuns la automobilul lor. A așezat-o lângă el; o mângăia neîncetat, încercând să o înduplece să nu-și mai amintească nimic din cele trecute și spunându-i: „Pocăința pe toate le vindecă, de vreme ce vom ruga împreună”.
Cu această tandrețe și delicatețe a sosit noaptea. Numai ce a închis ochii acest erou al jertfirii de sine și al iubirii, că „a fost răpit în vedere duhovnicească și a ajuns până la al treilea cer”. Nu putea să descrie și să istorisească cele de care a fost învrednicit de harul dumnezeiesc. A văzut cetele sfinților, „bunătățile cele nepieritoare ale celor mântuiți”, și întreaga iubire dumnezeiască, care l-a ținut în extaz.
Atunci cu adevărat mi-am prihănit ticăloșia mea și mi-am spus: te lauzi în deșert, călugăre, cu viața ta, de vreme ce acesta, cu o singură jertfă, a fost ridicat până la „al treilea cer”. Iată o pildă și o icoană de soț și bărbat adevărat. După această întâmplare, fata s-a dovedit a fi o soție desăvârșită (ideală).

F frumos, extraordinar. Un bun exemplu de urmat, mai ales pt tineri care aleg sa divorteze dintr-un motiv sau altul. Ce putere are rugaciunea!!!!

[glykys]

Uitati si o alta poveste adevarata, despre un sot care se intoarce din razboi si isi gaseste sotia casatorita cu altul - http://ortodoxiatinerilor.ro/iubirea...anta-sot-sotie - ca tot punea candva in discutie Vlad cazul lui Ianolide, care a suferit mult dupa ce, reintors din puscarie, si-a gasit logodnica maritata.

Pare extrem de tragic. Poate daca ar fi fost povestita toata istoria direct de parintele Matei dimensiunea transfiguratoare a experientei ar fi fost mult mai evidenta...

[AlinB]

În prealabil postat de glykys

Uitati si o alta poveste adevarata, despre un sot care se intoarce din razboi si isi gaseste sotia casatorita cu altul - http://ortodoxiatinerilor.ro/iubirea...anta-sot-sotie - ca tot punea candva in discutie Vlad cazul lui Ianolide, care a suferit mult dupa ce, reintors din puscarie, si-a gasit logodnica maritata.

Casatoria nu e aceeasi cu logodna.

In cazul logodnei, asta e..viata merge inainte, nu cred ca o femeie care e doar logodita ar trebui sa-si astepte logodnicul ani fara numar.
Nici nu stiu cum ideea logodnei se impaca cu ortodoxia, nu avem "Taina logodnei" ci doar "Taina casatoriei".

In cazul casatoriei, pozitia este f. dificila intr-o situatie ca cea mai de sus, greu de spus ce si cum este corect, oricum femeia e intr-o pozitie f. delicata, probabil ca este decizia ei pana la urma.

[Parascheva16]

În prealabil postat de AlinB

Casatoria nu e aceeasi cu logodna.

In cazul logodnei, asta e..viata merge inainte, nu cred ca o femeie care e doar logodita ar trebui sa-si astepte logodnicul ani fara numar.
Nici nu stiu cum ideea logodnei se impaca cu ortodoxia, nu avem "Taina logodnei" ci doar "Taina casatoriei".

In cazul casatoriei, pozitia este f. dificila intr-o situatie ca cea mai de sus, greu de spus ce si cum este corect, oricum femeia e intr-o pozitie f. delicata, probabil ca este decizia ei pana la urma.

Inainte logodna se facea inainte de Taina Cununiei pentru ca era ceva normal sa iti pastrezi fecioria. Acum se face in ziua in care se face si Taina Cununiei, mai ales ptr. ca astazi tinerii au impresia ca daca sunt logoditi pot face orice sau se despart usor. Defapt, nici daca nu sunt logoditi fac ce vor. La slujba logodnei se pun inelele. Este slujba de logodna si slujba nuntii. Acum aceste doua se fac impreuna si din pacate de f.multe ori sambata, in ziua mortilor. In mod normal, inainte se faceau slujbele de cununie Joia, dar acum numai tiganii mai fac asa.

Logodna este un fel de promisiune, o fagaduinta intre cei doi ca se vor casatori. Asa cum in vest se da acel inel de logodna si la scurt timp se casatarosc, in BO logodna se face in Biserica, nu oriunde. In traditia romaneasca nu exista inel de logodna, care in vest este un fel de cerere in casatorie. La noi se cere la parinti fata. Acum nu stiu daca mai tin multi cont de treaba asta.

"Sfantul Andrei Saguna, intr-un compediu de Drept Canonic, publicat in anul 1868, spune ca logodna este "actul prin care persoanele casatorinde se declara inaintea preotului miresei, a parintilor sau a tutorilor si a rudeniilor lor pentru a se lua in casatorie". La randul sau, parintele Dumitru Staniloae, spune ca logodna este "fagaduinta ce si-o dau viitorii soti de a se uni in casatorie, fagaduinta binecuvantata si ea de preot".

Odata savarsita logodna religioasa, cei doi tineri sunt opriti a se mai logodi cu alte persoane, fiind indatorati moral spre a se casatori intre ei. Daca un barbat anuleaza logodna, casatorindu-se cu alta femeie decat cu logodnica lui, se considera ca este vorba de a doua nunta, prima fiind incalcata. Prin canonul 98 al Sinodului Ecumenic V-VI Trulan (691-692) se arata valoarea logodnei religioase, Sfintii Parinti hotarand: "Cel ce ia spre insotire de casatorie pe femeia logodita cu altul, traind inca logodnicul, sa fie pus sub invinuire de adulter." Acest canon sinodal este repetat intocmai si de Sfantul Ioan Postitorul, in canonul 22 al sau.


In intreaga Sfanta Scriptura, precum si in scrierile Sfintilor Parinti, logodnica este considerata drept femeie deplina a logodnicului. Astfel, potrivit canoanelor Bisericii Ortodoxe, logodna este obligatorie pentru cei care au incheiat-o, ea trebuind sa fie urmata de Taina Nuntii. Pentru evitarea unor consecinte neplacute la care s-ar expune logodnicii care, intre logodna si Cununie s-ar desparti, din diferite motive, in Biserica Ortodoxa s-a hotarat ca preotii sa nu mai savarseasca logodna religioasa separat de Taina Nuntii, ci numai odata cu aceasta.


Dupa logodna religioasa, cei doi tineri sunt datori a petrece inca in curatie, fara a se uni trupeste, pana la savarsirea Tainei Nuntii. Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 69, interzice unirea trupeasca dintre logodnici, pana in ziua Nuntii, zicand: "Citetul, daca s-ar impreuna cu logodnica sa, mai inainte de Nunta, un an fiind oprit, se va primi spre a citi, ramanand neinaintat; iar impreunandu-se pe ascuns, fara logodna, va inceta din slujba. Asemenea si slujitorul bisericesc." Desi acest canon se refera la slujitorii bisericesti, el ii priveste, in aceeasi masura, si pe crestinii de rand."

Mai multe aici:
http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=638

si aici:
http://www.crestinortodox.ro/liturgi...na-136712.html

http://www.ortodoxia.md/articole-si-.../691-logodna-o

În prealabil postat de Parascheva16

Acum aceste doua se fac impreuna si din pacate de f.multe ori sambata, in ziua mortilor.

De ce „din păcate”? Găsești că este funest?

[Parascheva16]

În prealabil postat de N.Priceputu

De ce „din păcate”? Găsești că este funest?

Din pacate in sensul ca s-a departat f.mult de la Sf.Traditie! Cei care tin cont cat de cat de BO nu fac nunta sambata! E putin ciudat sa sarbatoresti in ziua mortilor, zi dedicata celor plecati din familia ta!

[AlinB]

În prealabil postat de Parascheva16

Pentru evitarea unor consecinte neplacute la care s-ar expune logodnicii care, intre logodna si Cununie s-ar desparti, din diferite motive, in Biserica Ortodoxa s-a hotarat ca preotii sa nu mai savarseasca logodna religioasa separat de Taina Nuntii, ci numai odata cu aceasta.

Asta e esentialul, asta e normalul.
Daca se procedeaza astfel, sunt mai putine batai de cap, tragedii, etc.

[andrei_elena]

În prealabil postat de AlinB

Casatoria nu e aceeasi cu logodna.

In cazul logodnei, asta e..viata merge inainte, nu cred ca o femeie care e doar logodita ar trebui sa-si astepte logodnicul ani fara numar.
Nici nu stiu cum ideea logodnei se impaca cu ortodoxia, nu avem "Taina logodnei" ci doar "Taina casatoriei".

In cazul casatoriei, pozitia este f. dificila intr-o situatie ca cea mai de sus, greu de spus ce si cum este corect, oricum femeia e intr-o pozitie f. delicata, probabil ca este decizia ei pana la urma.

nu era logodnica, era sotie, aveau si un copil impreuna... (in povestea de fata) in rest, asa la modul general, de acord cu tine