Totul pare sa mearga impotriva noastra

Bună ziua!

Aș avea nevoie de un sfat, de o părere, de orice m-ar putea ajuta sa înțeleg ce se petrece cu noi.
Am 26 de ani, sunt căsătorită de aproape de 2 ani, nu avem copii (dar ne dorim), momentam locuim cu socrii mei, încercăm să ne facem un rost în viață, dar batem pasul pe loc ori dăm înapoi.
Până acum 2-3 ani nu am văzut sau nu am realizat, dar mai nimic din ce ne propunem nu ne iese sau nu realizăm niciun progres. Cel puțin, atâta timp cât ne aflăm în casa socrilor, pentru că atunci când plecăm undeva câteva zile totul e minunat, suntem liniștiți, ne înțelegem, soțul meu e mai liniștit, noi ca și cuplu suntem foarte bine.
Am început să cred că această casă „ne face” să batem pasul pe loc, uneori chiar și socrii mei. Nu există probleme cu ei, dar nu sunt genul care se ne întrebe de sănătate, să se bucure la realizările copiilor, ba din contră. Și îmi lasă impresia că și acest aspect ne încetinește.
Din 2013 am început construirea unei case (dorim să fim la casa noastră), nu am avut niciodată „pretenția” să ne ajute financiar, pentru că și ei le au pe ale lor, dar nici o vorbă bună. Când le-am spus că am reușit să facem rost de un teren, au avut o reacție foarte urâtă, nu s-au bucurat, nu avut nimic de spus, dar de pe fețele lor citeam părerea de rău. Ne-am apucat de aproape 4 ani de construcție, încă suntem departe, deși facem economii peste economii.
Spuneam la început că nu avem copii, dar ne dorim. Totul este în regulă cu amândoi, dar nimic. Atunci când cineva mi-a facut o urare „Să îți dea Dumnezeu copii, gemeni să ai”, soacra mea a spus „Doamne fereste”. Am ramas socata. Și cam de atunci am încercat să avem un bebeluș, fără rezultat.
Când celalalt fiu al soacrei mele a anunțat că va avea un copil, nu s-a bucurat absolut deloc, părea împovărață de veste.
Când fiica ei și-a anunțat logodna, reacția a fost „că ei nu îi trebuie măritat” și referitor la copii „nu îi trebuie copil de acum, pentru că un copil te leagă de mâini și de picioare”.
Credeți că e posibil ca lipsa de bucurie a părinților față de realizările copiilor îi poate influența pe aceștia în mod negativ?
Vreau să merg cu soțul meu la Mănăstirea Ghighiu, să ne mai liniștim sufletul, dar nu știu ce aș putea sa fac mai mult, din punct de vedere bisericesc vorbind. Ce rugăciuni am putea rosti să mai „scăpăm” de greutatea asta?

Mai este ceva ce mă macină. După ce ne-am căsătorit, nu aveam voie să intrăm în biserică până nu ne scoteau nașii. Dar, noi când am fost în luna de miere (în Grecia), am avut ocazia să ajungem și pe la câteva biserci și mănăstiri. Și am uitat complet că nu avem voie, nici preotului nu i-am spus pentru că am realizat foarte târziu. Ce se întâmplă încazul ăsta?

Vă mulțumesc și îmi cer scuze pentru mesajul lung.

[Iorest]

.............................

Mulț›umesc pentru răspuns!
Ei ș™tiu că nu suntem genul de persoane care să ne bazăm pe alț›ii, vedem noi cum ne descurcăm. Nici când ne-am cununat noi nu le-am cerut să ne ajute, deș™i fiului cel mare i-au făcut toată nunta.
Nu prea aČș ș™ti să îmi dau cu părerea despre credinČța ei, mie îmi pare a fi credincioasă, dar când o rog pe ea sau pe socrul meu să nu mai lucreze prin curte sau să spele în zi de sărbătoare, nu prea îi pasă. Răspunsul fiind ”ș™i aș™a merge rău la cas㔀. Ce mai poate strica?
Nici eu nu îi suspectez de vrăji, nici nu mi-a trecut prin gând, iar de la socrul meu nu prea am ce să scot. Ș˜i el este cam la fel, doar că nu e a™a mult cu „vorba”€. Nici pe el nu pare să îl bucure nimic în viață.
De la mine așa se simte, dacă eu vin ș™i îi spun omului care mi-a dat viață o realizare de-a mea, iar acesta pare mai mult mâhnit/nepăsător/neinteresat și deloc bucuros deja am început cu stângul...

[Iorest]

.............................

[gpalama]

negativism la maxim din partea socrilor cauzat de traumele suferite de ei care se proiecteaza asupra voastra si care va afecteaza la maxim si o sa fie in permanenta 'sa va protejeze de orice pozitivism'...
un exemplu de 'asa nu'.
e o vorba batraneasca 'sa stea copiii la casa lor',sunt suficiente certurile intre ei, inca 2 certareti sau suparati pe viata pot sa strice usor o casa.
nu ai vazut case sparte de parinti carcotasi?? vrei sa o vezi pe a ta?
mai buna o chirie cu liniste sau un garj prin mijlocul curtii decat sa-i vezi in permanenta cu cearta.

[Iorest]

.............................

[Demetrius]

În prealabil postat de gabriela2017

Bună ziua!

Aș avea nevoie de un sfat, de o părere, de orice m-ar putea ajuta sa înțeleg ce se petrece cu noi.
Am 26 de ani, sunt căsătorită de aproape de 2 ani, nu avem copii (dar ne dorim), momentam locuim cu socrii mei, încercăm să ne facem un rost în viață, dar batem pasul pe loc ori dăm înapoi.
Până acum 2-3 ani nu am văzut sau nu am realizat, dar mai nimic din ce ne propunem nu ne iese sau nu realizăm niciun progres. Cel puțin, atâta timp cât ne aflăm în casa socrilor, pentru că atunci când plecăm undeva câteva zile totul e minunat, suntem liniștiți, ne înțelegem, soțul meu e mai liniștit, noi ca și cuplu suntem foarte bine.

Observ ca esti o fiinta sensibila si fragila, ca in mediul tau astepti incurajari si sustinere, ca sunteti casatoriti de nici 2 ani, dar ai insatisfactii de aproape 3 ani(?)...

Tinand cont ca in Romania viata a 70% dintre oameni se limiteaza(parerea mea) la supravietuire si ca 10% sunt emigrati, ma intreb, oare ce planuri v-ati facut, ce realizari n-ati atins, daca acestea sunt asteptarile tale(foarte subiective), sau sunt obiective comune.

Cred ca atunci cand sunteti singuri plecati tu reusesti sa te dedici scopului de a cladi un mediu placut, favorabil si de incredere, mediu in care te simti ca un peste in apa si in lipsa caruia esti stresata si afectata.

Mi se pare foarte important si urgent sa plecati din acea casa tocmai pentru a va proteja statutul de sotie iubita si iubitoare si de a deveni gazda sau stapana.
Poate ca odata plecati, va veti lovi de cheltuieli care vor diminua economiile si planurile care oricum nu le-ati implinit.

In incheiere vreau sa va intreb un lucru foarte important pentru viitorul dvs. (asa vad eu) de care insa n-ati amintit nimic: Cand v-ati spovedit ultima oara? (din asta voi intelege clar relatia dvs cu Hristos)

[Copacel]

În prealabil postat de Demetrius

Observ ca esti o fiinta sensibila si fragila, ca in mediul tau astepti incurajari si sustinere, ca sunteti casatoriti de nici 2 ani, dar ai insatisfactii de aproape 3 ani(?)...

Tinand cont ca in Romania viata a 70% dintre oameni se limiteaza(parerea mea) la supravietuire si ca 10% sunt emigrati, ma intreb, oare ce planuri v-ati facut, ce realizari n-ati atins, daca acestea sunt asteptarile tale(foarte subiective), sau sunt obiective comune.

Cred ca atunci cand sunteti singuri plecati tu reusesti sa te dedici scopului de a cladi un mediu placut, favorabil si de incredere, mediu in care te simti ca un peste in apa si in lipsa caruia esti stresata si afectata.

Mi se pare foarte important si urgent sa plecati din acea casa tocmai pentru a va proteja statutul de sotie iubita si iubitoare si de a deveni gazda sau stapana.
Poate ca odata plecati, va veti lovi de cheltuieli care vor diminua economiile si planurile care oricum nu le-ati implinit.

In incheiere vreau sa va intreb un lucru foarte important pentru viitorul dvs. (asa vad eu) de care insa n-ati amintit nimic: Cand v-ati spovedit ultima oara? (din asta voi intelege clar relatia dvs cu Hristos)

Uite-l, uite-l , uite-l pe Demetrius ca a detectat cele doua patimi: arghilofilia si pleonexia:
https://www.youtube.com/watch?v=Dz9IRtXdjrQ&t=3m54s
Cata dreptate are Dumnezeul nostru, Domnul Savaot.

[AlinB]

În prealabil postat de gabriela2017

Mai este ceva ce mă macină. După ce ne-am căsătorit, nu aveam voie să intrăm în biserică până nu ne scoteau nașii.

uat, uat, uat ??

[AlinB]

În prealabil postat de gabriela2017

Ce rugăciuni am putea rosti să mai „scăpăm” de greutatea asta?

Roaga-te de cineva sa va inchirieze o locuinta departe de parinti pana terminati casa.
Simplu.