In cautarea gandului cel bun

[iustin_dumitru]

Acesta se doreste un thread mai fara o tema asumata , ci mai degraba lasand subiectele sa curga dupa fluxul ideilor, asa cum imi vin.

Sunt lucruri care ma preocupa mai intens la un moment dat in viata mea reala , si cu toate astea am observat ca ma implic usor in alte teme, doar de dragul dialogului, ceea ce e putin riscant, ca poti spune lucruri pe care nu le stapanesti sau care nu te exprima, si sa simti o auto-nemultumire fata de tine.

Poate daca pleci de la tine insuti,daca reusesti sa iti pastrezi sinceritatea, sa te arati cu adevarat asa cum esti, vei fi mai interesant si pentru ceilalti, decat daca te prinzi in mreaja unui fel de discurs, ca si cum ai vrea sa inveti pe altii, ca si cum tu le ai stii deja.

Si titlul mai are o asemanare: Tot ca un fel de cautare, sau mai degraba de cerere , este si rugaciunea noastra , care atunci cand o patrundem si ii prindem ecoul, ne poate duce la acel fel de 'gand bun' ,mult mai mult decat un gand care l-am putea emite noi insine, la acel strop de har pe care Dumnezeu il varsa in noi , in care cuvintele nu mai sunt pietre in drum , ci izvoare de semnificatii si puteri noi.

Daca e ceva de comentat simtiti-va liber sa o faceti, asa cum nici eu nu vreau sa ma cenzurez mai mult decat e cazul, iar daca nu e si va fi un monolog, atunci macar incerc sa fie autentic.
Iar daca iarasi simt auto-nemultumirea si nu mai simt vreun imbold sa scriu, inseamna ca a fost doar o etapa in cautarea de sine, inca o iluzie in fuga de adevaratul eu.

Eu incerc sa nu fie despre mine doar, dar numai Domnul este cel care ne da pana la urma gandul cel bun.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Sunt lucruri care ma preocupa mai intens la un moment dat in viata mea reala , si cu toate astea am observat ca ma implic usor in alte teme, doar de dragul dialogului, ceea ce e putin riscant, ca poti spune lucruri pe care nu le stapanesti sau care nu te exprima, si sa simti o auto-nemultumire fata de tine.

Apropo și de utilitatea catehezelor, oare câte conferințe ortodoxe ai ascultat în ultimii 25 de ani și de câte te-ai folosit, ce ai înțeles ?

Idem și despre podcasturi, predici, videografie și documentare cu tematică ortodoxă, cât te-ai folosit, ce ai reținut ?

Nu te-am văzut niciodată să menționezi sau să ne dai exemplu de vreo conferință sau predică interesantă.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

Apropo și de utilitatea catehezelor, oare câte conferințe ortodoxe ai ascultat în ultimii 25 de ani și de câte te-ai folosit, ce ai înțeles ?

Idem și despre podcasturi, predici, videografie și documentare cu tematică ortodoxă, cât te-ai folosit, ce ai reținut ?

Nu te-am văzut niciodată să menționezi sau să ne dai exemplu de vreo conferință sau predică interesantă.

O sa te dezamagesc dar nu am prea ascultat mai deloc conferinte , cateva doar , dar in general mi-au placut,dar am ascultat prea putine ca parerea mea sa fdie relevanta.

Nu stiu daca o sa ascult, desi teoretic ar parea ocazia ideala de a lua contact cu pulsul credintei zilei de azi ,exprimat de preoti. Mintea imi zice sa ascult, ca imi poate clarifica cum inteleg ei credinta astazi, fiind contemporanii mei, deci avand acelelasi probleme ca si mine, si in plus stropul de har si de practica daruit lor.

Dar cumva sufletul nu le gaseste inca destul de interesante, deocamdata prefer literatura patristica a primelor veacuri, ca am zis ca mai bine e sa incep cu bazele.

Daca insa ai anumite recomandari care ti s-au parut ca lasa sa transpara sfintenia celui implicat in ele , atunci ti-as fi foarte recunoscator.

Mereu am fost convins ca daca ar mai fi sfintii si har in ziua de azi, lumea ar da navala.

De exemplu mi-a placut relatarea vietii parintelui Gheronte Puiu din anii trecuti despre ajutorul maicii Domnului in perioada sa din pustietate,se vedea cum vorbea simplu si din inima.

[iustin_dumitru]

Dar dincolo de lectura, adica dupa un anumit timp dupa ce citesc, este tentatia de a fi cu mine insumi, de a imi asculta putin vocea mea interioara.

Am subliniat asta ,pentru ca este o constanta ,poate a mea,poate a multora, pendularea intre cuvintele exterioare si nevoia de ascultare a vocii interioare.

Pentru ca nimic din afara pare a nu avea valoare daca nu este secondat si de un gand,un sentiment, ceva plecand din tine.

Uneori acel gand se refera direct la ce ai citit : de exemplu daca citesc interpretarea parintilor asupra scripturii,pe care s-a bazat cladirea principiilor Bisericii, incep sa admir semnificatiile neasteptate care ei le gasesc, tenacitatea lor in a cauta intelesuri ascunse,si cumva imi confirma bucuria ca pana la urma totul se intoarce la scriptura la Cuvantul lui Dumnezeu.

Dar apoi ma duce cu gandul la propriile cautari asupra scripturii, la faptul ca am abandonat cumva sa tot meditez asupra scripturii considerand ca am facut exces, la dorinta care am simtit-o mereu de a extrage calea de urmat , din Cuvantul lui Dumnezeu,aceea cale imparateasca care ramane cu tine ,chiar si dupa ce inchizi copertiile ei, si care te insoteste pretutindeni.

E drept ca aceste ganduri s-au mai cizelat, ca nu tot ce citesti ramane sau ii poti extrage seva, ca desi pe moment exalti de armonia adevarului Cuvantului , mai apoi ,singur cu tine, in valtoarea vietii , puterea Cuvantului incepe sa dispara in interior, raman doar cateva principii de neclinitit, cele cum sa te comporti cu altii de exemplu,si pe care se pare ca pune pret Domnul la judecata, dar si acelea pot naste dileme daca le intelegi prin litera si nu ai duhul in tine.

Si singura care ramane cu tine cand toate se sting, in afara de poruncile legate de ceilalti amintite mai sus ,care sunt valabile oricat de dezorientat si pustiu te ai simti, este vocea rugaciunii simple "Doamne milueste-ma" ,sau "Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu ai mila de mine pacatosul"

Pustiirea sufletului este smerenia, este medicamentul care ni-l da Domnul,in fata atator tentatii , de refugiere prea mare in noi insine ,in ce ne place,in ce ne chinuie, de cautare exagerata a manifestarii eului nostru in jur.

Si intrebarea care ramane, si care datorita acestui format ma scuteste sa deschid un nou thread , care zilele urmatoare poate sa mi se patra inutil, este daca gandurile proprii, eul nostru in cautarea lui continua , este ajutor sau povara?