In cautarea gandului cel bun

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

1-Eu nu te-am întrebat întâmplător, ci relaționat cu ideea de cateheză, dacă tu de pe net unde poți derula înapoi nu reții nimic, darămite live unde poate nu ești atent când exprimă preotul ceva interesant.

Întâlnirile de la cateheză ar fi tot în linia conferințelor, doar că ar pune mai mulți întrebări cu privire la ce îi preocupă pe ei și la conferințe vin întrebări din sală.

2-Probabil că sunt o mână de preoți cu harisme, dar nu se arată, fiindcă ar fi înșelați dacă ar zice despre ei că ei au har, că văd, că fac și dreg.

1-Ideea ta e ca daca din conferinte nu retin ,desi pot derula, cum as putea retine de la cateheza ?

La cateheza poti retine mai bine datorita caracterului ei :
- cunostintre sistematice, adica prezentate sub forma unui sistem atotcuprinzator
- cunostintele cele mai importante pentru un crestin: existenta lui Dumnezeu si aratarea oamenilor, sfanta treime, intruparea ,mantuirea , rugaciunea morala
- prezentarea mai simpla , adica o compilare din scrierile sfintilor parinti, si expusa in limbaj de azi
-este interactiva ,caci poti pune si intrebari mai naive,nu te rusinezi

La conferinte cred ca e posibil sa lipseasca vreunul din elemente , care pot genera o posibila lipsa de atractie:
-fie sunt prea simple si nu abordeaza teme generale
-fie sunt prea complicate , si presupun ca auditorul cunoaste deja ceva ,nu te ia cu bazele
-fie abordeaza o tema particulara ,care desi e in sistemul de invataturi, poate pe moment nu te preocupa, nu ai stare pentru ea

Tu ai spus ca ai fost la cateheze, spune ceva locatie unde ai fost ca sunt curios si eu.

2-Cred ca s-a batut moneda prea mult pe acest fel de harisme misterioase, secrete etc
Probabil ca ele exista si sunt oameni care au diferite harisme cu caracter mai personal, de exemplu rugaciunea , chiar pocainta

Eu ma refer mai mult la sfinti care au depasit etapa izolarii , ies in lume, scriu carti,tin conferinte,nu neaparat fac minuni cum ar fi vederea inainte, dar ajuta omenirea mult prin combinatia de rigoare pentru dogme, cu dragostea care strabate prin toti porii fiintei lor, si care nimeni nu o poate arata daca nu o are,prin simplitate in exprimare dar si gandire ascutita a dogmelor , care denota trairea lor continua

Ei duc la incurajarea rugaciunii pentru cei care nu o gasesc, a sensului Bisericii pentru cei care nu il afla , a prezentei contemplative a lui Dumnezeu , pentru cei care se indoiesc.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Tu ai spus ca ai fost la cateheze, spune ceva locatie unde ai fost ca sunt curios si eu.

Eu am fost la 2 cateheze recente cam la o săptămână una de alta, dar la sute de km de zona București-Ilfov, de aceea mă și miram că nu ar fi la București unde sunt minim 100 de parohii.

Plus că la București sunt și lansări de carte la librăria Sophia.

Din ce am văzut în cele 2 erau câteva idei principale prezentate de preot, restul era discuția oarecum la liber, nu se întindea treaba mai mult de 1 h 30.

Dar să zicem era tema Împărtășania și se ajungea la întrebări despre dezlegări, Moliftele Sfântului Vasile cel Mare și altele pe interesul auditoriului.

Nu s-a pus nimic pe youtube, nu s-a filmat, părintele chiar a zis să nu se pună pe net, deci dacă sunt măcar 50 de parohii din miile de parohii din toată România, unde s-ar face măcar o cateheză pe lună, nu se pune pe netul mare - youtube, facebook, soundcloud etc nimic, de aia și ziceam că viața Bisericească nu se subscrie netului.

În prealabil postat de iustin_dumitru

2-Cred ca s-a batut moneda prea mult pe acest fel de harisme misterioase, secrete etc
Probabil ca ele exista si sunt oameni care au diferite harisme cu caracter mai personal, de exemplu rugaciunea , chiar pocainta

Nu cred că are niciun enoriaș interesul, dacă a găsit un preot harismatic să petreacă 10-14 ore în așteptare la spovedanie că s-a făcut ditai codălăul la ușă.

Din ce văd și pr Cleopa avea înainte-vedere și mărturisea și pr Pimen Vlad că i-a zis că va ajunge pe Athos, dar nu făcea nimeni tapaj că părintele are înainte vedere.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Eu ma refer mai mult la sfinti care au depasit etapa izolarii , ies in lume, scriu carti,tin conferinte,nu neaparat fac minuni cum ar fi vederea inainte, dar ajuta omenirea mult prin combinatia de rigoare pentru dogme, cu dragostea care strabate prin toti porii fiintei lor, si care nimeni nu o poate arata daca nu o are,prin simplitate in exprimare dar si gandire ascutita a dogmelor , care denota trairea lor continua

Asta cu scrisul cărților e relativă, Iisus n-a scris cărți și nu e un indicator câte cărți scrii, sau câte predici pui pe internet, așa sunt 2-3 preoți care umplu internetul cu materiale și am văzut că pe ei lumea îi critică, pe unul că e prea miștocar și face show de stand up comedy, pe altul că e prea din topor, pe altul că nu-și vede de Athos, nu le dau numele dar e clară treaba pentru mine că netul e ceva mult îndepărtat de realitate și e un efect întârziat.

Nu mă mai interesează pe mine personal că un duhovnic cu care aș fi putut vorbi, făcea duhovnicie avansată la spovedanie, dar nu mai trăiește, a trăit până acu 3-5 ani. Cumva te-ai bucura în viață dacă te poți folosi duhovnicește.

[iustin_dumitru]

Credinta mea in Dumnezeu a aparut mai mult pe cale rationala, folosind metoda aceea din filozofie/geometrie in care te indoiesti de ceea ce cercetezi sau reducerea la absurd din gerometrie , ca la sfarsit prin epuizarea mintii, sau prin investigarea inversunata sa incepi sa crezi ca e adevarat.

M-am indoit de orice, indoindu-ma pana si ca cuvintele si faptele lui Iisus ar fi fost regizate de o ramura a evreilor care s-au pregatit pentru asta, ca sa cucereasca lumea prin noua credinta , dar in final ajungand la concluzia ca acelea nu sunt cuvinte omenesti, si ca nici o minte umana nu le putea inventa,ceea ce pentru mine a constituit argumentul esential al credintei,alaturi de argumentul valoric, ca prin acele cuvinte iti gasesti tu insuti rationalitatea desavarsita.

Si daca cuvintele lui iisus nu au venit de la oameni, dar totusi ele exista, atunci inseamna ca Dumnezeu insusi ne-a vorbit , ca doar El ne stie mecanismele interne care ne fac sa credem,si deci in concluzie noi credem exact in modul cum au fost alcatuite acele cuvinte,mai mult chiar decat in minuni, recunoastem glasul Dumnezeului celui necunoscut, care inainte de a auzi acele lucruri nu Il stiam, dar El era in noi.

La fel am procedat si cu Biserica . Ani intregi am purtat in minte 2 idei contrare. Si da,este posibil sa gandesti 2 lucruri contrare in acelasi timp. Pe de o parte mi se parea absurd ca harul sa fie conditionat de taine ,adica de mici actiuni materiale cu lucruri vazute apa(botez),paine(Euharistie) ,si credeam ca Biserica ar trebui sa fie cumva o continuare a gandirii si aplicarii cuvintelor Domnului . Sa fim intelesi,credeam in Euharistie, dar nu neaparat in folosirea ei ca mijloc de excludere al celorlalti ,care nu indeplinesc tainele acestea.

Pe de alta parte am crezut mereu in Trupul lui Hristos care este Biserica,in puterea colectiva prin care Dumnezeu a vrut sa ne mantuim (desi au fost si momente cand credeam ca e doar o chestiune personala) , si in harul Duhului daruit sfintilor.

Deci cumva aveam un sistem de ganduri rationale, care imi intretineau credinta, macar si prin aceea ca e imposibil de explicat altfel cuvintele ce le auzi, si ca odata cu ele,mintea ta se regaseste si descopera adevarul.

Iar in prezent aceasta voce a ratiunii nu imi mai e suficienta.
Pentru ca pur si simplu nu mai vrea sa vorbeasca de una singura , desi citind , reusesc de multe ori sa gasesc rationalitatea in ce citesc de exemplu in parintii patristici.

Dar nu chiar mereu, de exemplu seara asta la Atanasie cel Mare am inteles ce era mai simplu, expunerea deo-fiintiimii , dar nu am am inteles argumentarea impotriva arienilor, in care desi era destul de stupid ce afirmau aceea, argumentarea era greu de inteles, doar pe alocuri prindeai cate o idee.

Asa ca inchid telefonul de pe care citesc si incep sa gust placerea disperarii cautarii eului meu, intorcandu-ma la origini si incercand tot asa prin auto-negarea mea , sa vad ce ramane,cand ratiunea nu mai e suficienta

Deocamdata singurul ajutor este rugaciunea, desi si acolo simt greutate in a ma apuca,si desi odata apucat imi pare fireasca si aproape placut, cand reusesc sa nu imi devieze gandul, eu care ani intregi nu m-am rugat decat in interiorul meu.

Dar daca ce zic are vreun sens, sper sa ma ajute Dumnezeu sa mai scriu si in alta seara.

[Nietzsche]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar nu chiar mereu, de exemplu seara asta la Atanasie cel Mare am inteles ce era mai simplu, expunerea deo-fiintiimii , dar nu am am inteles argumentarea impotriva arienilor, in care desi era destul de stupid ce afirmau aceea, argumentarea era greu de inteles, doar pe alocuri prindeai cate o idee.

Da, în filozofie acest limbaj se numește limba de lemn. Este o obscurizare a discursului, folosit foarte des în filozofie, politică și religie. Își are originea în filozofia antică grecească, cât și politică și era principala arma de a duce în eroare negocierile de orice natură cât și dezbaterea ideilor esențiale. Grecii erau artiști în acest gen de limbaj și tot ei sunt cei care preiau creștinismul iudaic si-l transformă în ceea ce voi numiți azi Biserica Ortodoxă. Practic în esență se spune cât mai puțin cu cât mai multe cuvinte astfel încât cititorul să fie bulversat de numărul de fraze și de lipsa de concepte, un mod perfid de a escamota adevărul, de a abate atenția, de a arunca praf în ochii cititorului, în scopul inducerii în mintal a unei viziuni idealiste, a unei dogme ideologice, sau de a anihila un adevăr. Cine argumentează printr-un asemenea limbaj se ferește de adevăr si învelește minciuna într-un simulacru de adevăr.

[Nietzsche]

Acest mesaj este foarte important, fapt pentru care îl postez a 2-a oară.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar nu chiar mereu, de exemplu seara asta la Atanasie cel Mare am inteles ce era mai simplu, expunerea deo-fiintiimii , dar nu am am inteles argumentarea impotriva arienilor, in care desi era destul de stupid ce afirmau aceea, argumentarea era greu de inteles, doar pe alocuri prindeai cate o idee.

Da, în filozofie acest limbaj se numește limba de lemn. Este o obscurizare a discursului, folosit foarte des în filozofie, politică și religie. Își are originea în filozofia antică grecească, cât și politică și era principala arma de a duce în eroare negocierile de orice natură cât și dezbaterea ideilor esențiale. Grecii erau artiști în acest gen de limbaj și tot ei sunt cei care preiau creștinismul iudaic si-l transformă în ceea ce voi numiți azi Biserica Ortodoxă. Practic în esență se spune cât mai puțin cu cât mai multe cuvinte astfel încât cititorul să fie bulversat de numărul de fraze și de lipsa de concepte, un mod perfid de a escamota adevărul, de a abate atenția, de a arunca praf în ochii cititorului, în scopul inducerii în mintal a unei viziuni idealiste, a unei dogme ideologice, sau de a anihila un adevăr. Cine argumentează printr-un asemenea limbaj se ferește de adevăr si învelește minciuna într-un simulacru de adevăr.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Nietzsche

Acest mesaj este foarte important, fapt pentru care îl postez a 2-a oară.



Da, în filozofie acest limbaj se numește limba de lemn. Este o obscurizare a discursului, folosit foarte des în filozofie, politică și religie. Își are originea în filozofia antică grecească, cât și politică și era principala arma de a duce în eroare negocierile de orice natură cât și dezbaterea ideilor esențiale. Grecii erau artiști în acest gen de limbaj și tot ei sunt cei care preiau creștinismul iudaic si-l transformă în ceea ce voi numiți azi Biserica Ortodoxă. Practic în esență se spune cât mai puțin cu cât mai multe cuvinte astfel încât cititorul să fie bulversat de numărul de fraze și de lipsa de concepte, un mod perfid de a escamota adevărul, de a abate atenția, de a arunca praf în ochii cititorului, în scopul inducerii în mintal a unei viziuni idealiste, a unei dogme ideologice, sau de a anihila un adevăr. Cine argumentează printr-un asemenea limbaj se ferește de adevăr si învelește minciuna într-un simulacru de adevăr.

Nu era lipsit de sens ce facea Atanasie ,ca pleca de la ideile adversarului, Arie in acest caz , si le arata consecintele.
Este si vorba aceea : un nebun arunca o piatra in lac si 10 intelepti se chinuie sa o scoata. Ideile lui Arie fiind impotriva credintei firesti ,facand pe Fiul Tatalui o creatura aparuta la un moment de timp, si ajugand astfel la concluzia unei diferente de natura intre ei , desi e la bunul simt ca un tata si un fiu prin definitie ar trebui sa aiba aceiasi natura, contraziceau toata credinta acumulata de Biserica pana atunci, in afara de alte cateva erezii care mai fusesera, de regula din invidie ca nu ajusesera episcopi , dar care nu avusesera atata amploare.

Opinia mea este ca majorityatea Bisericii respingea din instinct aceasta micsorare a Fiului ,contrazicand intreaga credinta a Bisericii de pana atunci, dar o trata cumva in gluma, neobosindu-se sa gaseasca argumente , si erezia se extindea, caci era tentatnt sa consideri pe Fiul o creatura, caci disparea si ceva din responsabilitatea ta .

Dar Atanasie a luiat-o in serios si de aceea sunt demonstratiile lui complicate ,pentru ca a trebuit sa plece de la niste ipoteze nefiresti , si sa gaseasca modalitati originale de ilustrare a consecintelor unor idei absurde.

Mie personal nu imi trebuie sa il combat pe Arie azi, ca din instinct il resping ,caci ar contrazice toata credinta mea.Pentru mine Iisus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu, si asa cum a lasat si El sa se inteleaga si a aratat si Biserica ulterior, a fost de o fiinta cu Tatal ,fara nici o deosebire de Tatal in afara de insusirile personale de Fiu.

Dar ca eu sa ajung aici, altul a trebuit sa il combata pe terenul logicii , pe cel care nu se obosea atata cu logica ci mai degraba cu speculatia gratuita.

Dimpotriva ereziile respective erau complicate , introduceau tot felul de esente, eoni, si umpleau golul lasat cu nascociri omenesti.

Din punctul meu de vedere nu vad nimic rau daca tu consideri ca Iisus Hristos a fost un om, caci si eu am spus ca am avut diferite perioade de indoiala si de negare si am avut tot felul de ipoteze. E suficient sa expui opinia si poate interactiunea cu ceilalti te va ajuta. Nu este ca pe vremea lui Arie pericol ca opinia ta sa atraga mase intregi de oameni,si sa deturneze sensul credintei, ca in ziua de azi fiecare crede ce vrea.
Ci acesta este felul cum vezi tu acum, cu ideile si argumentele tale, si trebuie respectat ca orice alta opinie.

Opinia mea ,inoculata de altii zici tu, este ca a Iisus Hristos fost Fiul lui Dumnezeu , si imi sunt suficiente argumentele mele interioare pentru aceasta opinie, si chiar si ideile celorlalti nu le consider ca manipulare ci ca rezonanta, pentru ca eu cred in Hristos ca Dumnezeu inainte de a ii asculta pe ei, si de a
colo vine credinta mea ,nu de la oameni

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar nu chiar mereu, de exemplu seara asta la Atanasie cel Mare am inteles ce era mai simplu, expunerea deo-fiintiimii , dar nu am am inteles argumentarea impotriva arienilor, in care desi era destul de stupid ce afirmau aceea, argumentarea era greu de inteles, doar pe alocuri prindeai cate o idee.

De ce nu faci facultatea de Teologie ?

Din ce am observat preoții profesori pe la Facultate de obicei nu organizează cateheze sau întâlniri tematice cu enoriașii, probabil zic eu, pt că sunt sătui deja de predat la Catedră și ca să nu reia aceleași lucruri.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

De ce nu faci facultatea de Teologie ?

Din ce am observat preoții profesori pe la Facultate de obicei nu organizează cateheze sau întâlniri tematice cu enoriașii, probabil zic eu, pt că sunt sătui deja de predat la Catedră și ca să nu reia aceleași lucruri.

Ce zic eu sunt doar chestii banale de cateheza elementara ,care ar trebui sa le stie orice crestin ,nu iti trebuie facultate pentru asta. La teologie am vazut chestii mai grele, de exemplu dogmatica parintelui Staniloaie, si chiar daca sunt un tip logic, nu am genul acela de logica metaforica, ci mai mult genul exact.

Mai degraba as opta pentru studiu liber daca simt ca e de folos, si pentru audierea libera a unor astfel de cursuri, ca sa vad daca tematica si metoda de predare rimeaza cu capacitatea mea de intelegere.

Oricum teoria e doar o componenta a credintei, nu singura,nu cea mai importanta, harul este totul , si el cuprinde si intelepciunea dar si aplicarea ei.

[iustin_dumitru]

Azi am avut o experienta interesanta, l-am dus pe batranul meu tata pe langa Bucuresti, sa mai vada o data via la tara,si sa culegem vreo galeata de struguri.

Partea nevazuta este multimea de simboluri care mi-au venit in minte din aceasta simpla iesire.

Mi-am propus de la inceput sa fiu rabdator cu tatal meu cel autoritar pe vremuri, si sa incerc sa nu par nervos ci sa ii ascult macar 'ordinele' care inca incearca sa le mai dea si sa il inteleg.

Si dintre toate , cel mai mult am inteles mai bine comparatia dintre relatia Fiu-Tata in fiinta dumnezeiasca si relatia fiu-tata intre 2 persoane umane .

Si la Dumnezeu si la om , exista o diferenta de personalitate intre fiu si tata: la om exprimata prin diferenta de ganduri,vointa ,conceptii, iar la Dumnezeu exprimata doar prin diferente specifice unui fiu : nascut , implinitor nu creator, ascultator nu poruncitor .

Dar in dumnezeire nu sunt diferente de vointa gandire etc ca la om , deoarece ei au aceiasi vointa si aceleasi intentii , caci au o singura fiinta , si de aici armonia si intelegerea perfecta dintre persoanele divine. Nu au cum sa apara neintelegeri odata ce nu vor lucruri diferite, nu exista razvratire sau lipsa de comunicare , nu exista lipsa de cunoastere. Ci in fiecare moment Tatal il vede deplin pe Fiul si invers.

In schimb la oameni, avand fiinte diferite, eu nu pot sti exact ce gandeste tatal meu, de ce vede lucrurile intr-un anumit fel, si nici macar de ce eu nu sunt de acord cu acel fel. Caci depinde doar de mine sa fiu totusi de acord cu el , daca incerc sa il inteleg.

De aceea fiintele umane au nevoie de virtuti pentru a ajunge la unitate, de modelarea peresonalitatii lor, ceea ce la Dumnezeu vine din insasi unitatea fiintei sale.

Numai prin descoperirea Fiului omenirea a putut intelege cu adevarat pe Dumnezeu comparativ cu vechile reprezentari ale sale (elene ,grecesti) , caci altfel nimeni nu ar fi stiut ca de fapt Dumnezeu reperezinta o relatie de Tata-Fiu, si ca omul copiaza in mic dumnezeirea, si sensul omului este acelasi catre unitatea indvizilor prin retrairea experientei dumnezeiesti,ca apoi sa fie posibila si unitatea omului cu Dumnezeu, posibila doar prin persoana cu fire duala a Fiului lui Dumnezeu si Fiu al Omului.

Asa ca daca dimineata regretam ca voi pierde ziua la cules , dupamasa am inteles ca oriunde il putem intalni pe Dumnezeu, si ca a face un mic bine si o mica placere celorlalti, poate fi uneori usa ascunsa catre Dumnezeu.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Azi am avut o experienta interesanta, l-am dus pe batranul meu tata pe langa Bucuresti, sa mai vada o data via la tara,si sa culegem vreo galeata de struguri.

Mai găseai struguri ? N-am cules via până în Octombrie și am mai rămas cu jumătate din recoltă, o parte erau uscați sau înțepați de viespi, păianjeni, și altele, alta era căzută pe jos, nu că ieșea cine știe ce, dar puținul era și mai puțin.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Asa ca daca dimineata regretam ca voi pierde ziua la cules , dupamasa am inteles ca oriunde il putem intalni pe Dumnezeu, si ca a face un mic bine si o mica placere celorlalti, poate fi uneori usa ascunsa catre Dumnezeu.

Din ce descrii n-ai mai ajuns la Liturghie, dacă n-ai fi obligat să muncești Duminica de condițiile exterioare și traiul greu, nu ar trebui să pui activități recreative sau gospodărești în timpul slujbei.