Pana la urma ce spunem la spovedanie?

[Danialex]

Spovedania este un subiect foarte delicat, dar este esentiala in viata crestinului. Imi dau seama ca esti intr-o cautare dupa Dumnezeu si te inteleg, fiecare experimentam aceste stari in anumite momente cand nu prea intelegem ce e cu noi...
Cum a spus cineva, nu toti care se spovedesc si se impartasesc se mantuiesc. Depinde de fiecare cum ne spovedim, daca intr-adevar facem o cercetare amanuntita a sufletului nostru si ne vedem toate greselile si patimile. A mai zis cineva ca simpla enumerare ale unor pacate, fara parere de rau si dorinta de indreptare, nu are nici o valoare.
Cred ca Zaharia ti-a dat niste repere destul de importante. Derutarea ta e o stare negativa, pe care cred ca vrajmasul ti-o da ca sa te impiedice sa actionezi spre folosul sufletului tau. Dar scrierile Sfintilor despre spovedanie si pocainta sunt foarte multe si ar trebui sa te ajute, de exemplu aceste sfaturi de la parintele Paisie Aghioritul:

Iti recomand sa citesti cartile "Nevointa duhovniceasca" si "Patimi si virtuti" ale parintelui Paisie, vorbeste foarte frumos despre pacate, probleme sufletesti si urmari ale pacatelor. Despre partea cu depresia, mostenirea pacatelor de la parinti si inaintasi, cred ca la pr Arsenie Boca vei gasi multe lamuriri.

"Si pacatul vine tot din suflet si nu din exterior. Eu asa fac diferenta."
Pacatul vine de la diavol, de la trup si de la lume, acestea sunt "sursele". Chiar si o ispita venita din exterior se materializeaza in pacat datorita predispozitiei noastre spre pacat, deci a patimii. E adevarat ce spui tu, ca pacatele vin din inima omului (de la patimile care sunt in inima lui), dar multe din ele se pot manifesta trupeste, exterior, cum ai dat exemplu cu farduri si haine elegante. Sa fim sinceri, o femeie parfumata, fardata si imbracata elegant sigur va atrage atentia mai ales barbatilor, iar gandurile lor vor fi concetrate pe un singur lucru: dorinta trupeasca. Normal ca nu trebuie sa te imbraci in zdrente sau sa mirosi urat ca sa-ti arati credinta, dar asta e deja un caz-limita. Daca te imbraci cu haine curate, decente si arati prezentabil, eu cred ca e suficienta grija pentru trup. Chiar Sf. Apostol Pavel spune ca grija pentru trup sa nu o facem spre placeri. Deci atentie unde se termina decenta si necesitatea si unde incepe pofta, placerea si slava desarta, e foarte usor sa ne pacalim!

Trebuie inteles ca pacat este ce e impotriva voii lui Dumnezeu, nu ce credem noi ca e pacat. Asta e abordarea corecta la spovedanie. Eu cred ca indreptarul de spovedanie explica foarte bine care sunt pacatele, de cate feluri sunt si in ce forma pot fi facute, iar crestinul se poate ajuta de indreptar ca sa-si vada toate problemele sufletesti. Esenta este, cum a spus pr Paisie Aghioritul, smerenia si pocainta.

Eu zic sa discuti cu duhovnicul tau absolut tot ce te framanta legat de suflet. Sf. Antonie spunea "cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca" - mie mi se pare foarte incurajator indemnul. Cand mergi la spovedanie, daca stii ca nu ai alt prilej sa mai stai de vorba cu duhovnicul tau, intreaba-l orice iti este neclar, chiar si de situatiile cand nu stii daca ai procedat bine sau rau. Nu este pierdere de timp, este un mod de a te ajuta pe tine insati si de a consolida legatura cu duhovnicul. Pentru ca daca nu poti comunica cu parintele si nu iti poti deschide sufletul, asta e o piedica pentru vindecarea problemelor tale. Sfatul meu este sa mergi la duhovnic ori de cate ori simti nevoia (nu doar in Posturi, cum ai spus chiar tu la inceputul subiectului), pentru ca odata ce ai simtit ca ai cazut sau ca ai o problema, e bine sa mergi cat mai repede sa cauti tamaduire.

Maica Domnului sa te calauzeasca si sa gasesti raspunsurile pe care le cauti!

[costel]

Cred ca exista un indreptar de spovedanie pentru cel care duce mai mult o viata adormita. Un om care nu e rupt de viata din Biserica, simte cand a gresit si merge la duhovnic sa se marturiseasca. Sincer, nu-i vad pe crestinii adevarati bifand pe o hartie ce pacat au facut. Ii vad alergand la marturisire, ca pacatul sa nu prinda radacini.

[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

Mai facem pacate, nu spune nimeni, dar sunt cam aceleasi marunte care se tot repeta, mai ales ca traim printre oameni: manie, invidie, mandrie.
Si ce facem le spunem mereu pe astea? Sau ne scobim si inventam ceva ca sa spunem.
Ultima data chiar m-a durut, pentru ca spunand mereu aceleasi, preotul mi-a spus ca sunt mici dar daca se repeta e mai rau. Pai si de unde sa-i spun altele noi?

Dar Sophia, de ce sa inventezi, si in consecinta sa iti mai adaugi un pacat mintind? Daca chiar te simti prost ca vii tot cu aceleasi chestii marunte, si ca preotul se plictiseste -- inainte de spovedanie fa cateva noi. Vezi si tu care sunt posibilitatile de pacatuit locale, sa nu fie pacate chiar mari, dar sa fie asa, sa te scoata din monotonie, acolo o barfa, furi un lucrusor din supermarket, pe care il si restitui dupa o vreme, chestii din astea, poate chiar o injuratura daca te pricepi... :D Si iaca, ai ce sa spui: ai vorbit de rau (care poate fi incadrat la incalcarea poruncii a 6-a, deci poti sa spui ca ai avut o tentativa de a ucide sufleteste pe cineva :D, ai furat (poate supermarketul da faliment, si poti sa spui chiar ca ai furat de la saraci) si ai blasfemiat. Deja este mai interesant. :D

Mai in serios: doar nu te asteptai ca forumistii o sa isi scrie pe aici pacatele pe care le spun la spovedanie ca tu sa te insipri si sa o mai diversifici pe a ta. :D

Deci revin la intrebare: ce spunem la spovedanie? Ce pacate am facut si ce n-am facut?.

Pai de ce sa spui ce n-ai facut? In afara daca marturisesti pacate prin omisiune...

Si intreb din nou de ce nu putem pur si simplu sa spunem:
"Doamne am gresit si numai tu poti stii ce anume. Imi pare rau si ma voi stradui sa fiu mai bun" si preotul sa ne citeasca dezlegarea, asa cum ar face-o Dumnezeu.
De ce trebuie sa ne creem singuri canoane si scenarii care nu fac decat sa ne indeparteze si infricoseze si mai mult de preot, de Dumnezeu si credinta?

Da, dar Dumnezeu vrea ca noi sa ne analizam viata, si sa ne gandim la ce am gresit si sa ne dam seama cum sa ne indreptam. Sigur, toti suntem oameni, si facem pacate obisnuite. Dar asta nu inseamna ca sunt neinsemnate. Mie nu mi se pare lucru mic a judeca pe cineva, sau a barfi, sau a fi invidios, sau a minti, sau a fi egoist, sau a nedreptati pe cineva, sau a insulta, chiar daca sunt lucruri absolut obisnuite si pe care le vedem la noi si la altii in mod obisnuit. Mai rau este cand nu iti mai pare rau de pacatele tale, chiar si alea neinsemnate si obisnuite cum sunt, (cum ni se intampla la multi)...

Apoi poate preotul ti se pare ca e neatent sau plictisit si nu are chef de dialoguri-- dar daca a mai spovedit 20 de oameni inaintea ta, cum sa fie sarmanul? Si daca fiecare ar veni cu povestile lui in care incearca sa isi explice si justifice pacatele, ar avea capul cu totul tehui, poate si de asta nu se da in vant dupa spovedanii lungi si sporovaitoare. Spuneai ca ai vrea ca preotul sa te intrebe el, ca sa stii si tu la ce sa raspunzi si sa nu mai fie asa de stresanta situatia, sunii preoti care chiar asa fac, dar nu el trebuie sa stie cam cu ce ai gresit lui Dumnezeu, ci tu trebuie sa stii cu ce te simti vinovata.

[o_tzaranca]

se pot da note la comentarii pe forum?

[adam000]

În prealabil postat de sophia

Multi dintre noi (asa imi place sa cred) respectam acele 10 porunci si nu facem lucruri rele.

Sofia, tu ai citit Biblia? Poti sa spui cui au fost date cele 10 porunci - evreilor sau crestinilor? Poti sa spui ce alte porunci a mai dat Mantuitorul crestinilor?

În prealabil postat de sophia

Mai facem pacate, nu spune nimeni, dar sunt cam aceleasi marunte care se tot repeta, mai ales ca traim printre oameni: manie, invidie, mandrie.

Daca tu consideri ca acestea sint pacate "marunte" (apropo, pentru ine "marunte" inseamna ca nu mai trebuie sa le indrepti sau marturisesti?), de ce nu ii spui preotului la spovedanie ca tu consideri ca acestea sint pacate marunte sa vezi ce te indruma? Eventual sa-i spui si care este pozitia ta sincera fata de ase pacate - daca ai de gand sa nu le mai faci sau daca i de gnd sa ai o atitudine toleranta, autosuficienta sau sa te complaci in ele pe motiv ca "astea-s marunte, toata lumea le face", daca consideri ca omul mandru si invidios e vrednic de a primi Trupul si Sangele Lui Hristos prin impartasanie? De ce nu ii expui parerile tale preotului la care te spovedesti?

În prealabil postat de sophia

Si ce facem le spunem mereu pe astea? Sau ne scobim si inventam ceva ca sa spunem.

In mod normal ar trebui nu doar sa le marturisesti mereu pe alea pe care le faci, dar mai ales sa te lupti mereu cu ele, ca sa ajungi sa nu le mai faci (asta bineinteles daca doresti sa nu mai faci pacate, nu doar sa te vaiti de ele in timp ce le consideri prea marunte ca sa merite osteneala de a te lupta cu ele).

În prealabil postat de sophia

Ultima data chiar m-a durut, pentru ca spunand mereu aceleasi, preotul mi-a spus ca sunt mici dar daca se repeta e mai rau.

Te-ai gandint vreodata ca poate preotul a spus asta ca tu sa constientizezi ca repetand mereu un pacat mic, de fapt aceasta repetare reprezinta un pacat mare pentru ca devine patima?

În prealabil postat de sophia

Unele mici nici preotul nu le mai asculta, ca sunt prea mici.

Ai curajul sa iti intrebi duhovnicul dca e asa? Daca lui i s par prea mici si nu le mai asculta? Ti se pare corect sa faci tu presupuneri (crezi ca stii tu mai bine decat el ce-i in mintea lui), in loc sa-l intrebi?

[adam000]

În prealabil postat de sophia

Tocmai asta este problema mea: eu nu stiu cum va vede Dumnezeu si ce anume vede EL pacat la mine. Ca atunci as stii ce sa spun.
Imi vine mai degraba sa-l intreb eu pe preot sa-mi spuna ce-am facut, ce-am gresit in fata lui Dumnezeu. Ai facut asta, asta si asta. Da, atunci ai gresit, Nu, atunci n-ai gresit.

Spune-mi si mie CE te impiedica (sau CINE te opreste) sa te duci la preot si sa-i pui exact intrebarile astea? De ce nu faci exact asa, ca sa primesti indrumare de la preot?

În prealabil postat de sophia

Mi-as dori sa merg la spovedanie fara sa fiu fortata de situatie (adica este post si trebuie sa ma spovedesc ca sa ma impartasesc), si sa caut sa spun niste pacate dintr-o lista, ci sa pot spune: "Uite parinte eu habar n-am ce pacate am, dar ma simt rau si am necazuri, spuneti-mi daca e din vina mea, de la ce pacate anume si ce am de facut."
Asa mi se pare cel mai cinstit pentru toata lumea, pentru ca nimeni nu stie ce pacate a facut de fapt (unele chiar fara voie sau fara stiinta).

De ce nu mergi tu la spovedanie cat mai des (si in perioadele cand nu este post) si sa ii spui preotului exact asa cum ne-ai spus noua? Spovedania NU este urmata neaparat de impartansanie in sensul ca poti sa te spovedesti de cate ori simti nevoia sau simti ca te apasa ceva sau ai o framantare, dar dezlegarea la impartasanie nu tu o hotarasti ci preotul care te spovedeste. Deci de ce nu esti tu sincera cu preotul la care te duci sa te spovedesti si sa-i spui ca de fapt habar nu ai ce pacate ai, sa cum ne-ai spus noua?

În prealabil postat de sophia

Legatura asat intre spovedanie si impartasanie te pune de multe ori sub forta. Daca nu te spovedesti nu te poti impartasi. Si daca eu atunci nu pot sa ma spovedesc?

Asta este o intelegere gresita a ta referitoare la Sfintele Taine. Nu te pune nimeni sub forta. Este normal sa te spovedesti cat mai des, dar nu tu decizi cand ai voie sau nu sa te impartasesti ci doar preotul iti da dezlegarea in functie de pacatele tale si de credinta ta. Daca tu nu ii spui sincer TOT ce gandesti tu referitor la pacatele tale si referitor la credinta (de ex cum pe unele - si le enumeri: mandrie, lacomie, etc - le consideri "marunte" si ti-e jena sa le marturisesti si astfel tu nu te simti pacatoasa, cum ca de fapt nu ai chef sa te spovedesti decat daca te impartasesti, cum de fapt tu nici macar nu stii ce pacate ai, etc), daca nu ii spui toate preotului atunci cand te spovedesti atunci e aproape ca si cand l-ai minti pe preot prin omisiune pentru ca preotul te evalueaza numai in functie de ce ii spui tu lui, ca nu are de unde sa stie ce ne spui tu noua pe forum sau ce e cu adevarat in mintea ta daca tu nu spui.

[adam000]

În prealabil postat de sophia

@Anna21 - ceea ce spui tu nu sunt pacate. Tocmai aici vroiam sa ajung.
De unde le scoti tu ca sunt pacate? Unde sta scris ca a folosi un parfum, sau felul in care te imbraci este pacat? In scripturi nu scrie asa ceva.

Iar o luam de la capat. Tu ai citit Biblia? Care este poate cea mai importanta porunca pe care a lasat-o Mantuitorul oamenilor referitor la semenii nostrii? Care este porunca cea mai inalta pe care ar trebui s-o respecte un crestin fata de semenii sai?

În prealabil postat de sophia

Da, perfecti nu suntem, dar nici asa sa stam sa scobim dupa pacate.

De ce nu ii spui tu preotului la care te spovedesti aceste opinii ale tale asa cum ni le spui noua aici?

[adam000]

În prealabil postat de sophia

Da, sa nu te rogi, este un pacat.

În prealabil postat de sophia

"Uite parinte eu habar n-am ce pacate am

Pai daca e pacat sa nu te rogi, dar nu sii ce pacate ai, de ce nu te rogi tu la Dumnezeu sa-ti lumineze mintea si sufletul si sa-ti arate ce e pacat si ce nu e pacat, sa-ti descopere ce pacate ai?

În prealabil postat de sophia

Si de ce credeti voi ca nu este posibil sa nu le faci, sa fii un om bun?

Pentru ca Dumnezeu Fiul a spus: "Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu." (Luca 18:19). Sofia, tu il crezi peDumnezeu cand spune asta?

Dar cand preotii spun ca numai Hristos a fost singurul om fara de pacat, ii crezi Sopia?

Cunosti tu vreun sfant care sa se fi crezut fara de pacat, care sa fi facut vreo astfel de afirmatie despre ei? Si ia n consideratie ca e vorba despre sfinti, nu despre noi.

In definitiv, de ce nu il intrei tu pe duhovnicul tau de ce nu e posibil sa fi fara de pacat?

În prealabil postat de sophia

De ce aveti voi impresia ca oamenii nu sunt decat pacatosi si rai?

Mai ce chestie, crestinii astia se cred pacatosi (chiar Sophia, tu cum te consideri?), numai tu nu crezi asa. Pe de-o parte pe undeva cam simti tu ca e ceva neinregula ca numai tu gandesti intr-un fel si ailalti se considera pacatosi, deci pe undeva parca parca simti ca nu e in regula gandirea asta, dar pe de alta parte nu stii daca ai pacate si care ar fi acelea. Oare o fi pt ca tu consideri unele pacate (prea) marunte si nu constientizezi gravitatea lor?

[adam000]

În prealabil postat de sophia

Legat de cersetori: cu cei de pe strada e bine sa fim sceptici. Sa dam celor pe care ii stim in nevoie si care nici nu vin sa ceara.

Sophia, tu ai citit Biblia? Stiai ca Mantuitorul spune: "Oricui îţi cere, dă-i" ?

[glykys]

Sophia,iata un indreptar de spovedanie (nu este al par. Cleopa!), gasesti acolo o mare insiruire de pacate.http://www.parohiamacin4.org/ghid_spovedanie.htm


Si acum o sa citez din carticica mea de rugaciuni:
"Inainte de a porni catre parintele duhovnic, socoteste cu chibzuiala daca n-ai calcat vreuna din poruncile cele dumnezeiesti sau din cele bisericesti sau daca n-ai savarsit vreunul din pacatele grele ce le insemnam aici..."

sunt citate apoi:
- cele 10 porunci,
- cele 9 porunci bisericesti, uite-le aici - http://www.crestinortodox.ro/rugaciu...ci-bisericesti
- cele 3 pacate impotriva Duhului Sfant - http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...duhului-sfant/
- pacatele strigatoare la cer - http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...atoare-la-cer/
- pacatele de capetenie (tot grele) - MANDRIA, IUBIREA DE ARGINTI, DESFRANAREA, LACOMIA, INVIDIA, MANIA, LENEA.

"Intreaba-te apoi si adu-ti aminte daca n-ai vazut cumva pe altul facand pacate grele si tu i-ai ingaduit sa faca ori te-ai facut ca nu le vezi, caci de s-a intamplat aceasta, ai luat parte la pacatul aceluia si raspunzi de el inaintea lui Dumnezeu. si mai cerceteaza daca ti-ai indeplinit slujba, lucrul sau orice erai dator sa indeplinesti, asa cum se cuvenea, lucrand ca pentru Domnul, nu pentru oameni (Col. 3,23). Si te mai cerceteaza daca ai indeplinit faptele cele de milostenie, pe care ni le-a cerut Dumnezeu sa le facem (Mt, 25, 31-46) si daca le-ai facut sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta". Apoi sunt citate:

- faptele milosteniei trupesti - http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...niei-trupesti/
- faptele milosteniei sufletesti - http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...i-sufletesti/:

1. A indrepta pe cel ce greseste.
2. A invata pe cel nestiutor.
3. A da sfat bun celui ce sta la indoiala.
4. A ne ruga pentru apoapele.
5. A mangaia pe cei intristati.
6. A suferi cu rabdare asuprirea si a intari si pe altii la rabdare cand sunt asupriti.
7. A ierta pe cei ce ne-au gresit.

Mai este citata si spovedania omului launtric - http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...mului-launtric

"Poreste catre parintele duhovnic, gandind intru tine: cum te-ai duce la judecata lui Dumnezeu cea groaznica si infricosatoare, asa te du la duhovnic, cu frica si cu cutremur, cu smerenie si infrangerea inimii. inaintea duhovnicului sa ingenunchi, sa iti faci cruce, sa iti pui mainile crucis pe piept si sa zici:
Binecuvinteaza, parinte, ca sa imi pot marturisi deplin toate pacatele!"

Sper sa iti fie de folos!