Pana la urma ce spunem la spovedanie?

[cristiboss56]

În prealabil postat de andreicozia

Am citit destul, insa " nu tot ce citesti iti este si de folos"
Este necesar sa mai gindesti si cu capul tau !

Foarte corect Andrei, dar minţii să-i dai "combustibil" de bune calitate şi ea cu siguranţă va lucra la parametrii doriţi ! Spor duhovnicesc !

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Uite un exemplu:
Tu consideri ca eu am judecat pe altcineva aici si deci am facut pacat.
Eu consider ca nu judecam ci doar nu sunt de acord cu ideea de a considera pacate cele spuse de Anna21 si altele marunte.
Cine face dreptate? De unde stim noi cine greseste acum si cine nu.
Si nu reusesc sa te inteleg. Nu te supara. Da, nu trebuie sa ne laudam sau mandrim cu faptele bune, dar nici cu pacatele. Si faptele bune nu este cazul sa le uitam. Le-am facut cu drag. Ele trebuie sa ne dea imboldul sa mai facem si altele, sa ne dea curajul ca avem si ceva bun in noi si ca merita sa le facem.
Daca tu vrei sa stergem tot ce este bun si sa ne acoperim de rau (chiar in mod artificial), atunci aceea nu cred ca este credinta de la Dumnezeu.
In concluzie: nu pot eu sa-mi judec pacatele si de aceea mi-as dori sa nu fiu fortata s-o fac, ci sa las pe Dumnezeu sa judece.

Dragă Sofia, te rog când ai timp şi posibilitatea să citeşti "Decalogul legii creştine" de Sfântul Grigorie Palam, îti va fi de un real folos . Doamne ajută ! +

[sophia]

Anna21 - fix asta este problema. Din exemplele pe care tu singura le dai reiese ca acele fapte vin din suflet. Bunica ta care venea in carje sa stea cu tine, asa avea in suflet - iubirea pentru copiii si nepotii dansei. Cel care da ceva unui sarac se diferentiaza de cel ce nu da, prin ceea ce are in suflet. Poate ca in rest amandoi au la fel de mult sau putin.
Si pacatul vine tot din suflet si nu din exterior. Eu asa fac diferenta. O femeie poate fi aranjata, parfumata, bine imbracata. asta nu spune nimic despre credinta ei, ca are mandrie, sau placere de sine. Este grija de corpul ei (si asta sta scris in scripturi, sa ai grija de felul in care arati si traiesti) si de cei din jurul ei care nu trebuie s-o vada mirosind sau in zdrente.
Ce este in sufletul ei, cata bunatate, mila, smerenie si alte simtiri - acolo este credinta ei, dupa asta se masoara.
Eu cred ca asta trebuie sa spunem preotului: ce pleaca din sufletul nostru. Simtim ura fata de cineva, sau facem rautate,etc. Acelea sunt pacate. Si daca le faci, adica da tu ai astfel de sentimente, trebuie sa spui, si daca nu le ai, atunci nu.
Da, si a nu face ceva bun, mai ales cand iti este cerut, sau vezi ca este nevoie, este un pacat. Nu stiu daca lumea le spune astea.

Faptele bune le facem si le stim. Tu nu vrei sa te lauzi aici si este bine, dar de facut cred ca le faci.

Ceea ce spune Andreicozia si spun si eu, este ca din lista aia lunga, la care putem si noi sa daugam ce ne trece prin minte, trebuie putin discernamant, pentru a vedea ce anume intra cu adeverat la pacat, este rau intr-adevar si ce nu. Sunt unele lucruri care pot avea doua fatete: pozitiva si negativa (de ex. mandria sau invidia) si trebuie sa alegem aceea care este rea si numai pe aceea so dam la o parte, nu si pe cea pozitiva.

Deruta noastra intru crestinism este de a ne "acoperi" de pacate ca sa fim mai credibili in credinta. Dar in fata cui? A lui Dumnezeu sau a oamenilor?
Daca te duci sa spui multe (si neadevarate) la preot ii impresionezi pe preot si pe cei din jur, deci pe oameni.
Dumnezeu stie precis ce pacate ai facut, nu trebuie nici sa-l minti prin tacere, dar nici sa-i infloresti.
Si Dumnezeu iti stie si sufletul si stie: omul asta nu poate sa fi facut ceea ce spune, fiindca nu sta in el asta.

Este f.greu sa definim ca pacate anumite ganduri si simtaminte, din moment ce nu le aplicam, nu am comis pacatul, ne-am impotrivit lui.
Daca toti ar analiza asa scrupulos toate, n-ar mai trebui sa existe nici un sfert dintre preoti si calugari (inclusiv din ierarhii superioare), pentru ca fiecare este om si are ganduri si sentimente si s-a uitat mai lung la o femeie, sau s-a certat cu altul. Nu mai spunde altele.
Cate lucruri nu vin si de la anatomia si fiziologia omului, fara voia lui!
Se duce vreo femeie si spune: parinte sunt gravida si trebuie sa mananc intr-una, sau sunt in anumite zile sau perioade ale vietii si sunt cu nervii prastie si deprimata pana la cer de nu suport pe nimeni sa ma atinga si ma manii din orice?
Se duce vreun barbat singur sau nu, sa spuna ce i se intampla?
Si sunt oamenii aceia pacatosi pentru ca asa i-a facut Dumnezeu cu nervi si hormoni? Si asta se intampla si preotilor si celor din manastiri (mai ci si calugari).

Deci revin la intrebare: ce spunem la spovedanie? Ce pacate am facut si ce n-am facut?

Legat de cersetori: cu cei de pe strada e bine sa fim sceptici. Sa dam celor pe care ii stim in nevoie si care nici nu vin sa ceara.

[zaharia_2009]

Sora draga ,tu ai deschis topicul si ca atare am sa-ti spun cite ceva legat nu atit de dorinta ta de a sti cit mai ales de modul cum vezi tu starea de pacatosenie a omului si de ceea ce se spune sau nu la marturisire.
- Pacatul are multe surse,clasic teologia invata ca el vine de la ispititor,de la trup si de la lume.Deci ceea ce vine din fiziologia si anatomia omului poate fi si pacatos cum de altfel nu numai din interiorul omului vine pacatul.
- Daca o femeie este aranjata,parfumata,bine imbracata lucrul acesta spune f. multe despre credinta ei .Am putea sa spunem intr-un ton modern ca exista un limbaj non-verbal de comunicare interumana ale carui elemente tocmai asta traduce : cine este si cine vrea sa fie subiectul in cauza.Dar noi crestini mai intii,nu ne luam dupa un asemenea limbaj ci dupa faptul ca o crestina modesta,discreta,si de bun simt nu cauta sa se faca mai frumoasa decit a lasat-o D.zeu.Da, se spala si se imbraca curat dar este bine sa se limiteze la atit .Poti sa te faci cum vrei mergind pina la a arata ca o paiata tu crezind de fapt ca esti ...,mimunata.Este adevarat ca sunt barbati care apreciaza tocmai asta ! Iar vis-a-vis de ideia segalnica cum ca nu pt. altii te ferchezuiesti asa...nu se face pt. un crestin !
- Noi savirsim pacatele cu nemiluita in cursul unei zile.Chiar si cele mai banale: minia,mindria,lacomia,lenea,iubirea de arginti,zavistia,desfrinarea fizica sau imaginara sunt defapt numite PACATE DE MOARTE.Numele lor este sugestiv si arata si gravitatea lor.Pacatele de moarte sunt transgresive peste generatii tragind de ele si copii si si multe generatii de nepoti. Iata ce fel de pacate grave facem noi asa,dintr-un condei in fiecare zi.
- Deruta ,atunci cind exista,este doar a celora care o au si care se lasa atrasi intro asemenea stare,deoarece ori de cite ori o sesizeaza un crestin vigil lupta imediat sa o inlature.Retine: nu toti suntem in deruta,decit cei ce o primesc !
- La spovedanie gindul tau nu trebuie sa fie la a impresiona(deja ai facut alt pacat!)prin ceea ce spui si nici la stiinta ca D.zeu te cunoaste cu bunele si relele tale ci doar la a te marturisi cit mai bine !
- Definirea anumitor ginduri sau fapte ca pacate nu este la latitudinea crestinului.Sfintii care au facut canoanele tocmai asta au stiut si au incercat sa fereasca pe crestin, dind ei legile(canoanele)de interpretare si sanctionare a pacatelor.Aceasta bine inteles sub iluminarea Duhului Sfint.
- Scrupulos se analizeaza pacatele(exact invers decit crezi tu)pt. ca asa sunt si sf. canoane dar exista multitudinea de preoti si calugari de care amintesti tocmai pt. motivele pe care le-am aratat la topicul,,pt. ce venim pe acest forum".
- femeia care este gravida sau este intro anumita perioada ar trebiu sa-si aduca aminte ca este un om instruit,educat si pe deasupra crestina si mai apoi de modul de comportare al mucenicilor in momentele lor de chin(adica,mult mai grele decit cele aratate de tine)si sa vada atent ca nu au fost nervosi,agitati,penibili si insuportabili ci din contra ,cu multa smerenie si pace si chiar si atunici il marturiseau pe Hristos...pt. ca doar erau ucenicii acestuia !Nu este o scuza ca trecem prin acele perioade (cum ar arata lumea daca toate femeile aflate simultan in aceiasi perioada ar fi insuportabile ?)dar este sigur o incercare !
Tu poti gindi si judeca dupa propria ta vointa subiectul :ce este si ce vrea sa fie taina spovedaniei, dar sa nu crezi ca parerile tale reprezinta si realitatea crestina, firescul si normalul acesteia. Este evident ca mai avem frati care merg pe acelasi drum dar dupa parerea noastra nu este bine.Este gresit .
In schimb trebuie cu multa sirguinta sa facem citeva lucruri simple :
- sa studiem si sa ne insusim citeva indreptare de spovedanie,
- sa ne spovedim cit de des posibil si nu numai de 4 ori/an,
- sa tinem minte cit mai riguros pacatele savirsite pt. a le marturisi,
- sa ne caim cu adevarat ca le-am facut,
- sa vietuim in asa fel incit sa nu le mai repetam dupa ce au fost iertate.

Desigur ca fiecare face cum pofteste(dupa pofta fiecaruia)si nu este obligat la nimic dar cei care vor mintuire atunci trebuie sa se marturiseasca si sa vietuiasca dupa sf. canoane,altminteri viata lor nu este crestina,este altceva !

[cristiboss56]

După învăţătura Sfintei Biserici , păcatul este călcarea legii dumnezeieşti, adică neîmplinirea voii lui Dumnezeu cuprinşă în poruncile Sale ( I Ioan 3, 4 ) . Citind Învăţăturile Sfinţilor Părinţi despre păcat în general, vom vedea lesne care sunt păcatele ce derivă din poruncile lăsate de Dumnezeu, nemailăsând loc la interpretări şi speculaţii de tot felul, venite doar să creeze o confuzie si o harababură în mintea unora , sau poate unii chiar doresc acest lucru, pentru a crea impresia că în Biserica noastră Ortodoxă, nu se află adevărul, sau ea este depăşită în multe privinţe. Fals , fals şi iar fals ! Să nu uităm cuvintele Părintelui Arsenie Boca : << Pe o asemenea mărită cale, nimeni nu poate merge singur, de nu va veni în obştea Bisericii şi să fie condus de mâna nevăzută a Mântuitorului prin Preoţi, ucenicii săi văzuţi , trimişi de El în fiecare rând de oameni. De aceea au zis Părinţii că, cine vrea să se mântuiească , cu întrebarea să călătorească. Aceasta, pentru că orcine s-a hotărât să iasă din calea păcatelor , care este gâlceava fărădelegilo, se va trezi deodată că i se vor ridica împotrivă trei vrăjmaşi unul după altul. Iar vrăjmaşii mântuirii sunt aceştia : lumea , trupul şi diavolul. Pe aceştia îi arată Sfinţii Părinţi . >>

[sophia]

@Cristi - tot incerc sa gasesc aceasta lucrare despre care vorbesti si nu resusesc.
Spune-mi te rog cum se numeste concret lucarea cu Invataturile Sfintilor Parinti.
Vorbim despre ei, dar eu nici acum nu stiu cine sunt si ce au scris.
Si ca mine or mai fi.
Se pare ca multi din tre voi stiti, le-ati citit.
Spuneti-ne si noua. Unde scrie despre pacate si altele de care voi vorbiti? Care sunt aceste Invataturi?

[sophia]

N-am gasit nici informatii despre Decalogul lui Grigorie Palama.
Exista asa o lucrare?

[costel]

În prealabil postat de sophia

Deci revin la intrebare: ce spunem la spovedanie? Ce pacate am facut si ce n-am facut?.

Daca cineva ma intreaba cum ma numesc, cu siguranta nu-i voi spune numele celor de langa mine. Asa si aici, la spovedanie nu vorbesc de pacatele pe care nu le-am savarsit.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

N-am gasit nici informatii despre Decalogul lui Grigorie Palama.
Exista asa o lucrare?

La Topicul : Biserica Ortodoxă în general, în istoricul topicului la pagina 4, vei găsi un subtopic deschis de mine : Pe urmele sfinţilor. Aici vei găsi şi fragmente din această lucrare şi multe alte informaţii ce cred că îţi vor folosi. Doamne ajută !

[camivero19]

Eu, in totala mea ignoranta, pentru a sti ce sa spun la spovedanie am alergat tot la Dumnezeu. Si I-am zis cat e El de absurd si ce batuti in cap trebuie sa fi fost cei care au scris Indreptarele de spovedanie. Insa in acelasi timp i-am promis ascultare de duhovnic si incredere totala in el. Si asa, incet, incet, cu multa rabdare din partea duhovnicului, cu multa rugaciune am constientizat multe pacate, am scos altele care apareau in indreptarul meu dar care in momentul in care mi-au fost explicate mi-am dat seama ca nu are sens sa le trec, si tot asa...
Insa eu cred ca cel mai important la spovedanie e sa fii tu insuti, sa iti exprimi gandurile si parerile asa cum sunt...bune, rele, adevarate, false...si sa il lasi pe Dumnezeu sa lucreze in inima ta prin Duhovnic. Sa devii iarasi lut pe care Dumnezeu sa il modeleze dupa vointa Lui, asa, ca pe Adam. Nu stiu daca rostul spovedaniei este sa ne luam viata la puricat si sa ne pierdem in detalii sau acela de a nu ne mai ascunde ca Adam ci de a ne infatisa asa, goi si vinovati inaintea Lui, cerand iertarea si milostivirea Lui...